ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 282/2011

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 138 din 13 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, in baza disp. art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată

plângerea formulată de petentul Z.l. împotriva rezoluției nr. 364/P/2010 din

data de 20 mai 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești și a rezoluției nr. 713/11/2/2010 din 03 iunie 2010 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a

reținut în esență următoarele:

Prin plângerea formulată petiționarul Z.l. a

solicitat efectuarea de cercetări penale față de intimatul G.F.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că

acesta a lăsat „cu știință în nelucrare Dosarul penal nr. 2799/P/2009" al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cu consecința cauzării „unei

vătămări a interesului legal, interes ocrotit prin dispozițiile art. 21 alin.

(3) din Constituția României combinate cu dispozițiile art. 2 C. proc. pen.".

Prin rezoluția nr. 364/P/2010 din 20 mai 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorul G.F.A. cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.

Ca urmare a sesizării formulate de către Z.l., la

data de 06 ianuarie 2010 procurorul care supraveghea urmărirea penală în cauză

a apreciat că făptuitorul a tergiversat efectuarea cercetărilor cu motivarea că

„organele de cercetare ale poliției judiciare au efectuat acte premergătoare

începerii urmăririi penale la data de 18 august 2009 și 20 august 2009"

dată de la care până la soluționarea plângerii de tergiversare nu s-a mai

efectuat nici un act. în consecință s-a admis plângerea de tergiversare

formulată, s-a stabilit termen de finalizare a cercetărilor penale la data de

05 martie 2010 și s-a dispus efectuarea actelor necesare pentru lămurirea

tuturor cauzelor și împrejurărilor cu privire la faptele reclamate.

La data de 09 martie 2010 făptuitorul a început

urmărirea penală împotriva învinuiților G.V. și C.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art.

291 C. pen., după care cauza a fost preluată de subcomisar de poliție A.A. care

la data de 11 martie 2010 a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale

prin care a propus, în baza art. 234 C. pen. și art. 256 C. pen., punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a învinuiților C.M. și G.V.

S-a apreciat de procuror că pentru existența

elementului material al infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. este necesar

să se constate că făptuitorul, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu,

fie că a omis să facă un act, care potrivit atribuțiilor sale trebuia să-l

efectueze, deci a dat dovadă de pasivitate, deci o faptă de comisiune, dar l-a

îndeplinit în mod greșit, defectuos, necorespunzător conținutului îndatoririlor

sale.

S-a constatat de procuror că lucrătorul de poliție

din data de 20 august 2009 până la data de 15 februarie 20010, dată la care

procurorul care efectua supravegherea urmăririi penale a examinat plângerea de

tergiversare a cercetărilor, nu a efectuat nici un act de urmărire penală, însă

prin neefectuarea actelor de urmărire penală în cauză nu s-a adus o vătămare a

intereselor legale ale persoanei în condițiile în care nu s-a împlinit termenul

de prescripție a răspunderii penale, termen care ar fi împiedicat punerea în

mișcare a acțiunii penale.

Plângerea formulată de petiționarul Z.l., în temeiul art.

278 C. proc. pen., împotriva modului de soluționare a Dosarului penal nr. 364/P/2010

a fost respinsă prin rezoluția nr. 713/11/2/2010 din 03 iunie 2010 emisă de

Procurorul general al unității de parchet

În termenul prevăzut de art. 278

1

C. proc.

pen., petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului,

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 16 iunie 2010, sub nr.

603/42/2010.

Curtea, examinând plângerea formulată, prin prisma

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., în raport de motivele

invocate, de starea de fapt așa cum a fost reținută și de dispozițiile legale

în materie, a constatat că aceasta este nefondată.

Astfel, s-a reținut că, în mod legal și temeinic

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a apreciat prin rezoluțiile

atacate faptul că nu poate fi reținută întrunirea elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., cu privire la conduita

făptuitorului G.F.A., care în Dosarul nr. 2794/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Târgoviște a tergiversat soluționarea acestuia pentru o

perioadă de timp îndelungată, faptele acestuia putând constitui eventual o

abatere disciplinară.

Totodată, analizând plângerea penală, Curtea constată

că petentul nu a justificat în vreun fel suferirea unui prejudiciu material sau

moral de o anumită gravitate ca urmare a modului de comportare a intimatului.

Este adevărat că acesta a indicat în plângerea sa faptul că în urma

nerealizării cu celeritate a cercetării penale în cauză a avut de suferit din punct

de vedere afectiv, având o stare de anxietate, însă aceste susțineri au fost

apreciate corect în rezoluția atacată, în sensul că ele nu exprimă existența

unui prejudiciu care să realizeze latura obiectivă a infracțiunii de abuz în

serviciu.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a

declarat recurs petiționarul Z.l., criticând hotărârea pentru netemeinicie și

nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunilor

sesizate.

Concluziile reprezentantului M.P. au fost consemnate

în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la recursul peste termen exercitat de

petiționarul Z.l. înregistrat la Curtea de Apel Ploiești la data de 17

noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație si Justiție constata ca, in cauza, sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385

3

alin. (2) cu referire

la art. 365 C. proc. pen., petiționarul lipsind atât la termenele de judecată

în fond a cauzei cât și la pronunțare, procedura de citare și comunicarea

sentinței fiind viciate, realizate la o altă adresă decât cea indicată de

petiționar.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub

aspectul criticilor formulate, în conformitate cu art. 385

6

C. proc.

pen. constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele

următoare:

Astfel, se constată că petiționarul în cuprinsul

plângerii a indicat ca având domiciliul ales în București, sector 6, solicitând

citarea sa la această adresă.

Pe tot parcursul judecării cauzei în fond, la Curtea

de Apel Ploiești, însă petiționarul a fost citat la o altă adresă, cauza fiind

soluționată cu lipsa de procedură cu acesta; mai mult comunicarea sentinței a

fost făcută, de asemenea la această adresă greșită.

Prin urmare, reținând incidența cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul

art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul peste

termen declarat de petiționarul Z.l. împotriva sentinței penale nr. 138 din 13

octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, va casa sentința recurată dispunând trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționarul Z.l. împotriva

sentinței penale nr. 138 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2011.