ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4293/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4293/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Ședința publică de la 28 octombrie 2003
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
La 11 octombrie 2002 a fost
înregistrată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, cererea de revizuire a
deciziei nr. 1505/13 septembrie 2002 a acelei instanțe pe temeiul art. 322 pct.
7 C. proc. civ., fiind potrivnică deciziei civile nr. 36 din 29 octombrie 1993
a Tribunalului Argeș ca instanță de recurs extraordinar.
Prin decizia nr. 2170/R din 18
noiembrie 2002 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, și-a declinat competența
în favoarea Curții Supreme de Justiție., pe temeiul art. 323 pct. 2 C. proc.
civ., în raport de decizia atacată a Curții de apel.
Cererea de revizuire este
nefondată.
2.1. Revizuienții susțin că prin
decizia nr. 1505 din 13 septembrie 2002, atacată cu vânzare, s-a modificat
decizia nr. 476/2002 a Tribunalului Argeș, constatându-se nulitatea titlului de
proprietate nr. 108535/99, fiind înlăturați de la moștenire toți ceilalți
succesori.
Anterior, prin decizia nr. 36/R din
29 octombrie 1993 a Tribunalului Argeș, ca instanță de recurs extraordinar, a
fost desființată sentința nr. 300 din 3 noiembrie 1992 a Judecătoriei
Câmpulung, stabilindu-se că dreptul de proprietate aparține moștenitorilor
(S.M. și H.I., A. și P., iar, pe baza acestei decizii, s-a eliberat titlul de
proprietate nr. 108535/1999.
2.2. Instanța de recurs prin decizia
atacată reține că față de S.O. nu are autoritate de lucru judecat, deciziile
invocate de partea potrivnică (nr. 2758/1996 și 36/1993), întrucât aceasta nu a
fost parte în acele procese.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.
civ. revizuirea poate fi admisă când „există hotărâri potrivnice pronunțate de
instanțe de același grad sau de grad diferit, în una și aceeași pricină, între
aceleași persoane având aceeași calitate”.
Textul art. 322 alin. (1) mai cere
ca în cauză să existe hotărâri definitive sau irevocabile, care să evoce
fondul, ambele condiții fiind îndeplinite.
Celelalte condiții din art. 322 pct.
7 C. proc. civ. nu sunt, însă, îndeplinite, ceea ce atrage respingerea cererii.
Cele două hotărâri trebuie să fie
potrivnice, adică în dispozitivul lor să existe măsuri care nu se pot aduce la
îndeplinire, ceea ce nu se regăsește în cauză.
De asemenea, nu se constată
existența triplei identități – de părți, obiect și cauză, recurentul S.O. din
decizia atacată în revizuire nefiind parte în prima cauză (decizia nr.
36/1993), iar obiectul este diferit.
Legea mai cere ca în cel de-al
doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrulu i judecat sau dacă a
fost ridicată ea să nu fi format obiect de dezbatere ori dacă a fost respinsă
nu există decât calea de atac a recursului și nu a revizuirii.
Or, cum rezultă din decizia nr.
476/2002 s-a reținut puterea lucrului judecat a deciziei nr. 36/1993, soluție
infirmată prin decizia nr. 1505/2002 atacată în revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire
formulată de revizuienții H.I. și H. P. împotriva deciziei nr. 1505 din 13
septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 28 octombrie 2003.