ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1627/2013

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 5 ianuarie 2009, reclamanții N.M. și C.V.T. au chemat în judecată pe pârâții D.G. și D.A.N., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 8/1996, recunoașterea drepturilor de autor ale lui N.M. asupra compoziției muzicale, iar ale poetului C.V.T. asupra versurilor melodiei „Fă-mă, Doamne, o lacrimă"; constatarea încălcării acestor drepturi de autor de către pârâți, acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral și material cauzat prin fapta ilicită a pârâților; publicarea hotărârii judecătorești în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala pârâților. În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 54 din Decretul nr. 31/1954 și art. 7, 10 și 139 din Legea nr. 8/1996.

Printr-o cerere formulată la termenul din 24 februarie 2009, reclamanții și-au lărgit cadrul procesual, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a SC A.R. SRL, SC O. SRL și SC E.I. SRL, având în vedere că sunt casele de producție care au editat și au distribuit, prin comercializare, CD-uri care includ compoziția muzicală „Fă-mă, Doamne, o lacrimă” interpretată de pârâții D.G. și D.A.N., fără a preciza autorii compoziției muzicale sau a versurilor. Pârâta D.G. a solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, pe fond afirmând netemeinicia cererii. Prin întâmpinarea formulată la data de 23 iunie 2009, pârâta SC O. SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de pretențiile deduse judecății de reclamantul C.V.T.

și pentru aceleași considerente, a formulat, în contradictoriu cu SC A.R. SRL, cerere de chemare în garanție. La rândul său, pârâta SC A.R. SRL a formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu D.A.N. Prin Sentința civilă nr. 624 din 5 aprilie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G. și a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC O. SRL; a admis cererea formulată de reclamanții N.M. și C.V.T. în contradictoriu cu pârâții D.G., D.A.N., SC A.R.

SRL, SC O. SRL, SC E.I. SRL și cu chemații în garanție SC A.R. SRL și D.A.N., obligându-i pe aceștia la plata către reclamanți a sumei de 40.000 RON, câte 20.000 RON pentru fiecare reclamant, reprezentând daune morale; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O. SRL împotriva SC A.R.s SRL care a fost obligată să plătească SC O. SRL suma de 10.000 RON; a admis cererea de chemare în garanție formulată de SC A.R. SRL, în contradictoriu cu D.A.N. și a obligat pe chematul în garanție să plătească SC A.R. SRL suma de 10.000 RON. Prin aceeași sentință, reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei D.G. suma de 2380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul N.M., și pârâta SC E.I.

SRL, criticând sentința ca netemeinică și nelegală. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 65A din 11 aprilie 2012, a anulat ca netimbrat apelul pârâtă SC E.I. SRL și a admis apelul declarat de reclamantul N.M. în sensul că a desființat în parte sentința apelată și a trimis cauza la tribunal pentru soluționarea cererii având ca obiect obligarea pârâților la publicarea hotărârii judecătorești în mijloacele mass-media. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E.I. SRL. Recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru considerentele care urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1)-(3) din același act normativ, taxele judiciare de timbru, se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată, până la primul termen de judecată. În speță, deși legal citată, pentru termenul din 22 martie 2013, cu mențiunea achitării taxei de timbru de 4 RON și a timbrului judiciar de 0.15 RON, conform dovezii de citare de la fila 7 din dosar, care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C. proc.

civ., recurenta pârâtă nu s-a conformat obligației legale de timbrare, nedepunând la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Cum recurenta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul arătat, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL împotriva Deciziei nr. 65A din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurenta pârâtă SC E.I. SRL la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant N.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2013. Procesat de GGC - DG