ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1627/2013

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 5

ianuarie 2009, reclamanții N.M. și C.V.T. au chemat în judecată pe pârâții D.G.

și D.A.N., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 8/1996,

recunoașterea drepturilor de autor ale lui N.M. asupra compoziției muzicale,

iar ale poetului C.V.T. asupra versurilor melodiei „Fă-mă, Doamne, o

lacrimă"; constatarea încălcării acestor drepturi de autor de către

pârâți, acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral și

material cauzat prin fapta ilicită a pârâților; publicarea hotărârii judecătorești

în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala pârâților.

În drept, reclamanții

au invocat dispozițiile art. 54 din Decretul nr. 31/1954 și art. 7, 10 și 139

din Legea nr. 8/1996.

Printr-o cerere

formulată la termenul din 24 februarie 2009, reclamanții și-au lărgit cadrul

procesual, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a SC A.R.

SRL, SC O. SRL și SC E.I. SRL, având în vedere că sunt casele de producție care

au editat și au distribuit, prin comercializare, CD-uri care includ compoziția

muzicală „Fă-mă, Doamne, o lacrimă” interpretată de pârâții D.G. și D.A.N.,

fără a preciza autorii compoziției muzicale sau a versurilor.

Pârâta D.G. a

solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale

pasive, pe fond afirmând netemeinicia cererii.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 23 iunie 2009, pârâta SC O. SRL a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive în raport de pretențiile deduse judecății de

reclamantul C.V.T. și pentru aceleași considerente, a formulat, în

contradictoriu cu SC A.R. SRL, cerere de chemare în garanție.

La rândul său, pârâta

SC A.R. SRL a formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu

D.A.N.

Prin Sentința civilă

nr. 624 din 5 aprilie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G. și a respins

acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC O. SRL; a admis cererea

formulată de reclamanții N.M. și C.V.T. în contradictoriu cu pârâții D.G.,

D.A.N., SC A.R. SRL, SC O. SRL, SC E.I. SRL și cu chemații în garanție SC A.R.

SRL și D.A.N., obligându-i pe aceștia la plata către reclamanți a sumei de

40.000 RON, câte 20.000 RON pentru fiecare reclamant, reprezentând daune

morale; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O. SRL

împotriva SC A.R.s SRL care a fost obligată să plătească SC O. SRL suma de 10.000

RON; a admis cererea de chemare în garanție formulată de SC A.R. SRL, în

contradictoriu cu D.A.N. și a obligat pe chematul în garanție să plătească SC

A.R. SRL suma de 10.000 RON.

Prin aceeași

sentință, reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei D.G. suma de 2380

RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel reclamantul N.M., și pârâta SC E.I. SRL, criticând

sentința ca netemeinică și nelegală.

Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 65A din

11 aprilie 2012, a anulat ca netimbrat apelul pârâtă SC E.I. SRL și a admis

apelul declarat de reclamantul N.M. în sensul că a desființat în parte sentința

apelată și a trimis cauza la tribunal pentru soluționarea cererii având ca

obiect obligarea pârâților la publicarea hotărârii judecătorești în mijloacele

mass-media.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC E.I. SRL.

Recursul urmează a fi

anulat ca netimbrat pentru considerentele care urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul

acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.

În conformitate cu

dispozițiile art. 20 alin. (1)-(3) din același act normativ, taxele judiciare

de timbru, se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost

plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii,

instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată, până la primul

termen de judecată.

În speță, deși legal

citată, pentru termenul din 22 martie 2013, cu mențiunea achitării taxei de

timbru de 4 RON și a timbrului judiciar de 0.15 RON, conform dovezii de citare

de la fila 7 din dosar, care îndeplinește toate condițiile de validitate

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.,

recurenta pârâtă nu s-a conformat obligației legale de timbrare, nedepunând la

dosar dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Cum recurenta nu a

înțeles să-și îndeplinească obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a

timbrului judiciar în cuantumul arătat, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și a art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul, ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL împotriva Deciziei nr. 65A din 11

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurenta

pârâtă SC E.I. SRL la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul

reclamant N.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 22 martie 2013.

Procesat de GGC - DG