ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 100/2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2013 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SRL, SC C. SRL și SC D. SRL, solicitând instanței recunoașterea dreptului său de autor asupra creației muzicale "E.", constatarea încălcării acestui drept de autor de către pârâți și obligarea acestora, în solidar, la despăgubiri ca urmare a încălcării acestui drept de autor, în cuantum de 15.000 euro la cursul BNR la data plății, obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 138 alin. (1), (2) lit. b), c), d), alin. (3) lit. a), art. 139 din Legea nr. 8/1996.

Pârâta SC B. SRL a formulat cerere reconvențională împotriva reclamantului inițial și împotriva pârâtei SC D. SRL, solicitând să se constate încălcarea dreptului de autor privind utilizarea neautorizată a secvențelor din filmul F. în videoclipul realizat pentru piesa muzicală "E." și obligarea pârâților, în solidar, la plata drepturilor de autor în cuantum de 16.000 euro echivalent în RON la cursul BNR la data plății.

Pârâta SC B. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC B. SRL și SC C. SRL.

Prin Încheierea de la data de 7 aprilie 2015 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive.

Prin Sentința civilă nr. 1739 din 20 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL, SC C. SRL și SC D. SRL și a obligat pe pârâta SC B. SRL la plata sumei de 3.988 euro, în echivalent RON la data plății la cursul BNR, reprezentând despăgubiri pentru încălcarea dreptului de autor al reclamantului de către această pârâtă, asupra creației muzicale "E.". Totodată, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și a obligat pe pârâta SC B. SRL la plata cheltuielilor de judecată în suma de 1.500 RON.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâta SC B. SRL și reclamantul A.

Prin Decizia nr. 1147A din data de 8 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă SC B. SRL, a fost admis apelul formulat de reclamantul A.; a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată parțiale în fața primei instanțe, în cuantum de 5.400 RON, reprezentând taxa de timbru, onorariu de expert și parțial onorariu de avocat. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Potrivit art. 499 prima teză C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SRL

În motivarea recursului s-au arătat următoarele.

Instanța de fond a reținut eronat situația realizării videoclipului "E." ce conține scene din creația audiovizuală "F." proprietatea SC B. SRL precum și atribuirea videoclipului ca responsabilitate născută dintr-un fapt ilicit în sarcina exclusivă a SC B. SRL.

Inițial acțiunea promovată de reclamantul A. urmărește obligarea în solidar la plata de despăgubiri referitoare la drepturile de autor asupra creației muzicale "E.". Din probatoriul administrat în cauză a rezultat în mod clar faptul că recurenta nu a utilizat piesa în filmul F. și nu a avut nici o contribuție la realizarea unui videoclip al melodiei "E." acesta fiind realizat de reprezentantul legal al SC D. SRL dl. G.. Instanța de fond și apel în mod eronat au reținut încălcarea de către recurenta a dreptului de autor pe de o parte, motivare ce intră în contradicție cu respingerea cererii reconvenționale ce are ca argument faptul că a pus cu titlu gratuit la dispoziție scene din film pentru realizarea videoclipului și aspectul reținut în etapa procesuală a apelului anume ideea plății doar a drepturilor de autor pentru creația muzicală a reclamantului fără a fi reținută vreo răspundere civilă delictuală pe linia utilizării fără drept a creației muzicale în sensul Legii nr. 8/1996.

Atât prima instanță de fond cât și instanța de apel nu au coroborat sub aspect cronologic faptele pentru care se pretind drepturile de autor. Astfel, creația muzicală "E." a fost înregistrată drept creație muzicală a reclamantului la UCMR-ADA la data de 9 septembrie 2010 prin declarația muzicală nr. 5451. Deci, creația muzicală a fost realizată anterior videoclipului și nu a fost special creată pentru filmul F., singura atribuire fiind cea a numelui F. între cele două creații.

Instanța de apel a reținut în mod corect, în considerentele deciziei criticate faptul că reprezentantul legal al SC D. SRL, prin contribuția sa la modul de realizare al videoclipului prin însușirea facilităților date atât de SC B. SRL, de reclamant și interpreții melodiei în organizarea și realizarea filmărilor, are calitatea de autor principal al videoclipului în sensul prevăzut de art. 65 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Or, chiar această calitate de autor principal exclude obligația SC B. SRL de a suporta vreo plată de drepturi de autor către reclamant tocmai datorită implicării totale și efective a reprezentantului legal SC D. SRL dl. G..

Instanța de apel în mod greșit a analizat contribuția reprezentantului legal al SC D. SRL dl. G. ca fiind cea a unei persoane fizice. Prin folosirea email-ului de serviciu al SC D. SRL precum și faptul că toate părțile implicate cunoșteau calitatea de reprezentant legal al SC D. SRL a dlui G. au creat în mod indubitabil ideea implicării persoanei juridice SC D. SRL în crearea și finalizarea videoclipului "E". Nu reiese din nici o împrejurarea faptul că dl. G. a acționat ca persoană fizică făcând videoclipul ca pe un hobby în mod dezinteresat din lipsă de activitate personală.

Tezele stabilirii remunerației/prejudiciului în cauză, a modului cum s-a realizat videoclipul, a ideii de comandă a creației muzicale "E.", sunt eronate și chiar contradictorii cu situația cronologică a evenimentelor.

Astfel, la premiera filmului "F.", nu s-a folosit videoclipul. Contribuția piesei muzicale în film nu există.

Faptul că reprezentantul legal al SC D. SRL dl. G. nu a avut și acordul reclamantului la realizarea videoclipului "E." nu obligă SC B. SRL la plata costurilor către reclamantă deoarece dl. G. nu a fost mandatarul în nici un fel a SC B. SRL.

Prima instanță de fond și instanța de apel au omis a reține faptul că reprezentantul legal al SC D. SRL dl G. în egală măsură a folosit de la fiecare dintre părțile din litigiu materiale necesare realizării videoclipului. De la reclamant a preluat creația muzicală anterior înregistrată la UCMR- ADA, deci nefiind special creată pentru film, de la SC B. SRL a preluat aparatura și scene din film fără acordul expres al SC B. SRL. Pentru toate acestea nu poate fi răspunzător SC B. SRL.

Din contră, videoclipul a preluat în mod abuziv scene din filmul F. pentru promovarea melodiei "E. fără acordul recurentei. Astfel, pârâta SC D. SRL prin dl. G. a realizat toate aceste încălcări ale dreptului de autor punând în conflict pe reclamant și recurenta SC B. SRL. În atare situație, respingerea cererii reconvenționale este nesusținută de argumente juridice directe având în vedere raționamentul faptului că, dacă instanța de fond și apel au înțeles că utilizarea melodiei "E." reprezintă un fapt ilicit, trebuia să rețină în egală măsură și faptul că videoclipul realizat cu scenele din filmul F. este de asemenea un fapt ilicit și nu poate prin utilizare să-i creeze reclamantului vreun beneficiu.

În continuare a arătat că reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC B. SRL și SC C. SRL

Recurenta a fost chemată în judecată de reclamantul A. pe considerentul realizării comunicării publice a piesei muzicale ce îi aparține reclamantului în promovarea producției cinematografice "F.", film realizat de recurenta - pârâtă SC B. SRL Reclamantul invocă utilizarea piesei muzicale pentru promovarea filmului F. considerând prin aceasta negarea dreptului său de autor asupra creației muzicale pe care și-a intitulat-o "E.".

Dat fiind faptul că producția cinematografică "F." nu cuprinde sub nici o formă linia melodică a piesei "E." dar și faptul că comunicarea publică a unui videoclip realizat cu secvențe din filmul "F." aparținând recurentei recurente - pârâte SC B. SRL nu poate conduce la încălcarea pretinsă de reclamant la capetele 1 și 2 ale cererii introductive de instanță privind recunoașterea dreptului de autor respectiv constatarea încălcării acestui drept de către pârâte.

În atare situație, reclamantul invocă neîntemeiat concursul dispozițiilor art. 138 alin. (1), (2) lit. b), c), d), alin. (3) lit. a) și art. 139 din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare cu privire la dreptul de furnizarea a informațiilor privind mărfuri pirat precum și a serviciilor furnizate în activități de acest gen având în vedere faptul că reclamantul chiar prin acțiunea introductivă de instanță recunoaște antamarea unor relații contractuale cu SC D. SRL. Din acest motiv pârâtele nu au nici o calitate, respectiv contribuție la încălcarea vreunui drept de autor derivând din utilizarea melodiei reclamantului.

II. Pretențiile reclamantului sunt nefondate pentru următoarele aspecte:

Având în vedere cele precizate mai sus dar și faptul că reclamantul a comunicat eșecul negocierilor contractuale cu SC D. SRL doar în momentul notificării retragerii de pe internet a videoclipului conținând piesa muzicală ce îi aparține, nu se poate reține vreo culpă procesuală sau de altă natură recurentei recurente-pârâte SC B. SRL

Singura responsabilitate pentru realizarea videoclipului aparține exclusiv persoanei care s-a ocupat de realizarea acestuia, dl. G., reprezentant legal al SC D. SRL și motiv pentru care instanța de apel i-a reținut calitatea de autor principal în sensul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 pag. 17 din decizia atacată.

III. Pe aspectul cererii reconvenționale recurenta a arătat că a dovedit prin probatoriul administrat în cauză utilizarea neautorizată a unor secvențe din filmul F. în videoclipul de promovare al melodiei "E.".Instanța de fond în mod nejustificat nu a admis pretențiile din cererea reconvențională deși a constatat utilizarea secvențelor din filmul F. în videoclipul E..

Producția cinematografică "F." s-a realizat de recurenta recurentă-pârâtă SC B. SRL în anul 2009, premiera filmului având loc în noiembrie 2009, filmul realizându-se anterior premierei și înregistrării creației muzicale a reclamantului la UCMR-ADA. Astfel, reținerea de către instanța de fond și apel a unei comenzi pentru crearea melodiei de către recurenta este eronată. De la data premierei filmul a fost popularizat și apreciat de critica de specialitate ca un film de referință al regizorului și scenaristului H..

Piesa muzicală realizată de reclamantul - pârât A. s-a creat și înregistrat la 9 septembrie 2010 conform declarației înregistrată la UCMR-ADA sub nr. x din 9 septembrie 2010, după un an de la data premierei filmului "F." produs de SC B. SRL.

Folosindu-se de notorietatea filmului "F.", A. și SC D. SRL au realizat un videoclip muzical ce utilizează secvențe din film fără a încheia vreun contract de drepturi de autor asupra secvențelor din film conform Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, cu recurenta pârâtă-reclamantă SC B. SRL și fără să plătească drepturile de autor. Mai mult decât atât, videoclipul folosește secvențe reprezentative din film care imprimă și completează piesa muzicală cu notorietatea și valoarea artistică transmisă de creația cinematografică transpusă în filmul "F.". Astfel, cum precizează și reclamantul pârât A. videoclipul a circulat pe internet ca act de comunicare către public, fapt pentru care piesa muzicală a devenit cunoscută datorită secvențelor din filmul "F." aparținând recurentei S.C B. SRL.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Sunt nefondate motivele de recurs referitoare la modul de soluționare a cererii reconvenționale.

Prin cererea reconvențională recurenta a solicitat în principal constatarea încălcării dreptului de autor privind utilizarea neautorizată a secvențelor din filmul F. în videoclipul realizat de SC D. SRL și A. pentru piesa muzicală "E.".

Prin criticile formulate în recurs sub acest aspect se susține că prin probele administrate a dovedit utilizarea neautorizată a unor secvențe din filmul F. în videoclipul de promovare al melodiei "E.".

Recurenta a susținut în esență că reținerea de către prima instanță de fond și de către instanța de apel a unei comenzi pentru crearea melodiei din parte recurentei este eronată, întrucât melodia E. a fost creată după un an de la data creării filmului "F.".

Prin interpretarea probelor administrate instanța de apel a ajuns la concluzia că a existat acordul producătorului filmului pentru utilizarea unor secvențe din filmul F. în videoclipul de melodiei "E.".

Sub aspectul menționat anterior instanța de apel a reținut, în principal din interpretarea probei cu martori, în concluzie, că ‹‹(…) folosirea secvențelor din filmul "F." în videoclipul în discuție a fost una autorizată chiar de B., care are calitatea de producător atât pentru film, cât și pentru videoclipul de promovare a acestuia. Împrejurarea că, urmare a unor întârzieri în înregistrarea melodiei, videoclipul a fost finalizat după momentul premierei filmului nu este de natură să anuleze acordurile de voință în baza cărora a fost realizat videoclipul, în condițiile în care nu s-a încheiat un contract scris prin care să se stabilească eventuale clauze de rezoluțiune și din probele administrate nu rezultă că, după punerea la dispoziție a scenelor din film pentru realizarea videoclipului, B. să fi adus la cunoștință reclamantului, direct sau prin intermediul dlui G., că s-a răzgândit în ce privește realizarea videoclipului convenit. Dimpotrivă, d-na I., care are calitatea de producător al filmului "F.", și-a exprimat acordul pentru postarea videoclipului pe internet de către C..››

În recurs pot fi formulate, potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., doar motive de nelegalitate. Solicitarea de a se reinterpreta probele administrate în fața instanțelor de fond vizează temeinicia deciziei atacate, iar nu legalitatea acesteia, astfel că nu poate fi încadrată în vreun motiv de recurs.

Sunt nefondate motivele de recurs prin care se critică modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC B. SRL și SC C. SRL.

În ceea ce o privește pe SC C. SRL se observă pe de o parte că aceasta nu a declarat recurs, astfel că este lipsită de interes formularea de către recurenta SC B. SRL a unor critici ce o vizează, iar pe de altă parte, instanța de apel a reținut cu privire la aceleași critici formulate în apel de către recurenta de față că "că apelanta B. nu are un interes legitim pentru a critica modul în care a fost soluționată această excepție în ce o privește pe intimata-pârâtă SC C.. În plus, critica este lipsită de interes și din perspectiva faptului că prima instanță a reținut că pârâta C. nu răspunde pentru conținutul încărcat pe internet, așa încât în privința acestei pârâte cererea a fost respinsă pe fond." Or, prin motivele de recurs nu s-au formulat critici care să vizeze aceste considerente ale instanței de apel, aceste susțineri fiind astfel și nemotivate.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B. SRL, curtea de apel a reținut că "având în vedere calitatea de producător al videoclipului avută de B., în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC B., calitatea de producător implicând și obligația de punere la dispoziție a mijloacelor financiare necesare plății drepturilor cuvenite celor angrenați în realizarea videoclipului, ca autori, artiști interpreți sau prestatori de alte servicii care nu implică drepturi de autor sau conexe."

Reclamantul a chemat-o în judecată pe recurenta pârâtă pentru recunoașterea dreptului său de autor asupra creației muzicale "E.", constatarea încălcării acestui drept de autor și obligarea la despăgubiri ca urmare a încălcării acestui drept de autor, întrucât fără a avea acordul său și fără a exista vreun contract între reclamant și pârâta SC B. SRL, aceasta a început să folosească piesa muzicală "E." pentru promovarea filmului F., postând-o pe site-ul - oficial al filmului, la adresa de internet www.x.ro. începând cu data de 19 octombrie 2010, fără a-i fi adus la cunoștință acest lucru.

Ca atare, reclamantul nu a susținut că piesa muzicală în cauză a fost folosită în cadrul producției cinematografice "F.", fiind fără relevanță susținerile recurentei în acest sens.

În cadrul acestui motiv de recurs recurenta a mai susținut că nu poate conduce la încălcarea pretinsă de reclamant la capetele 1 și 2 ale cererii introductive de instanță comunicarea publică a unui videoclip realizat cu secvențe din filmul "F." aparținând recurentei recurente - pârâte SC B. SRL, fără a justifica în vreun fel această concluzie.

Așa cum s-a reținut anterior, instanța de apel a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentei prin raportare la calitatea acesteia de producător al videoclipului, considerent care nu a fost criticat în cadrul motivului de recurs ce vizează acest aspect. De asemenea, pe fondul cauzei despăgubirile au fost acordate pentru neplata de către producător a drepturilor cuvenite celor angrenați în realizarea videoclipului, ca autori, iar nu pentru comunicarea publică a videoclipului.

Din acest motiv nu are vreo relevanță cu privire la stabilirea calității procesuale pasive a recurentei pârâte nici faptul că reclamantul prin acțiune ar fi recunoscut antamarea unor relații contractuale cu SC D. SRL.

În ceea ce privește faptul că reclamantul ar fi invocat eronat ca temei al cererii de chemare în judecată dreptul de furnizarea a informațiilor privind mărfuri pirat precum și a serviciilor furnizate în activități de acest gen (art. 138 alin. (1), (2) lit. b), c), d), alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996), această susținere nu poate reprezenta o critică a deciziei atacate, având în vedere că potrivit alin. (22) alin. (4) C. proc. civ. instanța dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, iar instanța de apel a precizat expres dispozițiile de drept material aplicabile litigiului. Recurenta nu a formulat critici cu privire la această calificare care să poată face obiectul analizei în recurs.

Referitor la fondul cererii principale recurenta a susținut în esență că pretențiile reclamantului sunt nefondate întrucât videoclipul "E." nu este realizat de B., ci de SC D., ca urmare a înțelegerii cu reclamantul A., cu scene din filmul "F." neautorizate de B.; piesa muzicală nu a fost comandată de B., neexistând un contract de comandă în acest sens, ci de pârâta SC D. SRL care împreună cu reclamantul s-au folosit de scene din filmul "F. pentru realizarea videoclipului și postarea acestuia pe internet; reclamantul s-a folosit de notorietatea filmului și de buna-credință a provider-ului SC C. în scopul valorificării superioare a melodiei "E.".

Aceste susțineri au fost formulate și în apel.

În analiza acestora instanța de apel a reținut următoarele.

‹‹Contrar acestor susțineri, așa cum s-a reținut mai sus, scenele din filmul "F." au fost incluse în videoclipul în discuție cu acordul B., care le-a pus la dispoziție în vederea montajului. Totodată, B. a asigurat realizarea filmărilor cu artiștii interpreți ai melodiei "E.", scopul inițial al realizării videoclipului fiind promovarea filmului "F.", aspect menționat de altfel și în conținutul proiectului de contract trimis de B. reclamantului prin intermediul dlui G..

Nu s-a făcut nicio dovadă a implicării SC D. SRL în realizarea videoclipului în discuție. Împrejurările că G. este și reprezentant al acestei societăți și folosește pentru corespondența electronică e-mailul de serviciu nu pot conduce prin ele însele la concluzia că acesta a acționat în numele și pe seama acestei societăți. Dimpotrivă, modul de implicare a acestuia în realizarea videoclipului prin punerea în legătură a producătorilor filmului și ai videoclipului cu reclamantul și artiștii interpreți ai melodiei, organizarea în vedere filmărilor, transmiterea prin intermediul lui a proiectelor de contract de la producător la reclamant și artiștii interpreți conturează calitatea acestuia de autor principal în sensul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.

Totodată, Curtea constată că este nefondată susținerea potrivit căreia reclamantul s-ar fi folosit de notorietatea filmului pentru a-și promova melodia, în condițiile în care din probele administrate rezultă fără dubiu că muzica a fost creată special pentru promovarea filmului și înțelegerea dintre părți cu privire la crearea melodiei și videoclipului a fost anterioară premierei filmului, moment la care nu se punea problema unei notorietăți a filmului.

Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia postarea pe internet a videoclipului ar fi fost făcută în scopul promovării melodiei, din moment ce din probele administrate rezultă că videoclipul a fost postat fără știrea reclamantului și, mai mult, a fost postat pe site-ul de promovare a filmului, cu acordul B., acord dat chiar de producătorul filmului, dna I., aspect recunoscut în declarația de martor a acesteia.››

Din aceste considerente se observă că instanța de apel, prin raportare la probele administrate în cauză, a ajuns la concluzii contrare susținerilor recurentei referitoare la netemeinicia cererii de chemare în judecată.

În recurs recurenta a reluat susținerile din apel legate de fondul cauzei fiind nemulțumită de modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate și a stabilit situația de fapt, critici care nu întrunesc condițiile pentru a fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât vizează temeinicia deciziei iar nu legalitatea acesteia.

Sunt nerelevante susținerile recurentei în sensul că prin realizarea videoclipului nu s-ar fi "adus nici o vătămare piesei muzicale ci dimpotrivă piesa muzicală a căpătat o valorificare superioară datorită notorietății secvențelor din filmul "F." utilizate în videoclip", având în vedere că despăgubirile nu au fost acordate pentru eventuale atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputația autorului.

Recurenta a mai susținut că nu ar exista culpa acesteia întrucât reclamantul ar fi comunicat eșecul negocierilor contractuale cu SC D. SRL doar în momentul notificării retragerii de pe internet a videoclipului conținând piesa muzicală ce îi aparține. Or, în calitate de producător trebuia să se asigure că sunt încheiate toate contractele necesare realizării operei audiovizuale și că sunt plătite toate drepturile celor implicați, obligație a cărei existență nu este condiționată de vreo notificare prealabilă a titularilor drepturilor.

Contrar susținerilor recurentei, faptul că instanța de apel i-a reținut calitatea de autor principal, în sensul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, lui G., nu exclude obligația SC B. SRL de a suporta plata de drepturi de autor către reclamant, având în vedere că potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 producătorului îi revine obligația furnizării mijloacelor financiare necesare pentru realizarea operei audiovizuale.

Recurenta a mai arătat că ar exista contradicție în considerentele instanței de apel, care a reținut pe de o parte încălcarea de către recurenta a dreptului de autor și în același timp respingerea cererii reconvenționale cu argumentul că a pus cu titlu gratuit la dispoziție scene din film pentru realizarea videoclipului și cu aspectul că s-a reținut ideea plății doar a drepturilor de autor pentru creația muzicală a reclamantului fără a fi reținută vreo răspundere civilă delictuală pe linia utilizării fără drept a creației muzicale în sensul Legii nr. 8/1996.

Este nefondat și acest motiv de recurs, ce va fi analizat prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., având în vedere pe de o parte că reținerea punerii la dispoziție de către recurentă a scenelor din film pentru realizarea videoclipului nu intră în contradicție cu reținerea încălcării dreptului de autor al reclamantului prin neplata drepturilor patrimoniale aferente compunerii și înregistrării melodiei, atâta timp cât recurenta are și calitatea de producător al operei audiovizuale, căruia îi revin obligațiile prevăzute de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

Pe de altă parte, reținerea încălcării dreptului de autor al reclamantului prin neplata drepturilor patrimoniale aferente compunerii și înregistrării melodiei (art. 13 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 8/1996) nu intră în contradicție cu nereținerea încălcării dreptului de autor al reclamantului pentru comunicarea publică (art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996), atâta timp cât este vorba despre drepturi patrimoniale distincte.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 1147A din data de 8 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM