ÎCCJ, decizie (scj.ro #199878)

Asociere în participațiune. Capacitatea procesuală de folosință a asocierii. Condiții și efecte

Cuprins pe materii: Drept comercial. Codul civil.  Obligații. Diferite contracte speciale. Contractul de societate. Asocierea în participație

Index alfabetic: acțiune în pretenții

contract de prestări servicii

contract de asociere în participațiune

capacitate procesuală de folosință

calitate procesuală pasivă

C. proc. civ., art. 36, art. 56 alin. (2), art. 425 alin. (1) lit. b)

C. civ., art. 1516, art. 1949, art. 1951, art. 1953 alin. (1)

Potrivit dispozițiilor

art. 1951 și

art. 1953 alin. (1) C. civ., asocierea în participație nu are personalitate juridică și nu constituie față de terți o persoană distinctă de persoana asociaților, care, chiar dacă acționează în numele asocierii, se angajează în nume propriu față de terți. Aceste dispoziții legale nu înlătură normele de procedură prevăzute la art. 56 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora pot sta în judecată și asociațiile fără personalitate juridică dacă sunt constituite potrivit legii.

Din analiza acestor dispoziții legale reiese că dispozițiile

art. 1951 și

art. 1953 alin. (1) C. civ. reglementează contractul de asociere în participație, spre deosebire de prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează una dintre condițiile necesare a fi îndeplinite pentru ca o parte să stea în judecată, respectiv capacitatea procesuală de folosință.

Prin urmare, nu este aplicabil principiul

specialia generalibus derogant,

întrucât prin dispozițiile

art. 1951 și

art. 1953 alin. (1) C. civ. nu sunt reglementate norme de procedură privind folosința și exercițiul drepturilor procedurale, astfel cum sunt cele prevăzute la art. 56-58 C. proc. civ., pentru a putea susține că în cauză sunt incidente atât norme generale, cât și cele speciale privind capacitatea procesuală de folosință.

Așadar, instanța de apel în mod corect a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., constatând că asocierea pârâtă, deși nu are personalitate juridică, are capacitate procesuală de folosință, fiind constituită potrivit dispozițiilor art. 1949 și urm. C. civ.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 881 din 12 aprilie 2022

1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a civilă la data de 18.12.2018, sub nr. x/3/2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Asocierea B. (C. SA) - A. SRL și B. (C. SA), a solicitat instanței ca, pe baza probatoriului administrat în cauză, să pronunțe o sentință prin care să dispună:

-

obligarea pârâtei C. SA la plata sumei de 2.865.041,82 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă și neachitate, în baza contractului de închiriere și prestări servicii nr. 2185/30.08.2016, a contractului de prestări servicii nr. 2187/30.08.2018, a contractului de prestări servicii laborator nr. 2188/30.08.2016, a contractului de prestări servicii nr. 67/23.03.2017 și a contractului de prestări servicii nr. 37/27.07.2017;

-

constatarea prestării serviciilor de către reclamantă, în baza comenzilor scrise ale pârâtei C. SA, și obligarea acesteia la plata sumei de 2.759.325,12 lei;

-

obligarea pârâtei C. SA la plata sumei de 334.336,74 lei, reprezentând penalități contractuale și dobânzi legale, de la data scadenței facturilor fiscale, emise în baza contractelor și până la data introducerii acțiunii, precum și penalități contractuale și dobânzi legale aplicate în continuare asupra debitului datorat, până la plata efectivă a acestuia;

-

obligarea pârâtei C. SA la plata sumei de 311.195,02 lei, reprezentând dobânda legală calculată de la data scadenței facturilor și până la data introducerii acțiunii, precum și dobânda legală aplicată în continuare asupra debitului datorat, până la plata efectivă a acestuia.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270 alin. (l), art. 1350, art. 1516, art. 1530, art. 1535, art. 1953, art. 2538 C. civ. și art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 3810 din 19.12.2019, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/3/2018, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Asocierea B. - A. S.R.L., și, în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

De asemenea, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a societății B. (C. SA) și, în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 1775 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă, a fost admis apelul formulat de reclamantă, a fost anulată în tot sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că motivarea deciziei recurate este succintă, generală și evazivă, instanța limitându-se la expunerea unor dispoziții legale, fără să prezinte raționamentul care i-a format convingerea și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cu indicarea atât a argumentelor pentru care s-au admis, cât și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Recurenta arată că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care i-au fost înlăturate argumentele în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, prin care a invocat în esență faptul că A. S.R.L. nu se poate prevala de art. 1953 C. civ., întrucât nu i se poate reține calitatea de terț în relația cu B. - C. S.A. și față de asociere. Potrivit recurentei, A. S.R.L. și B. - C. S.A. sunt membri ai asocierii, ceea ce le conferă un alt statut, iar prevederile art. 1953 C. civ. nu pot fi aplicabile, întrucât membrii asocierii sunt răspunzători între ei, conform acordului de asociere.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel, în mod greșit, a reținut că Asocierea B. (C. S.A.) - A. S.R.L are capacitate procesuală de folosință și că societatea B. (C. S.A) are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește capacitatea procesuală de folosință a Asocierii, contrar celor reținute de instanța de apel, în mod corect prima instanță a constatat că asocierea în participațiune nu are personalitate juridică și, drept urmare, nu poate avea capacitate procesuală de folosință și nu poate sta în judecată.

Potrivit art. 1.951 C. civ., asocierea în participațiune nu poate dobândi personalitate juridică și nu constituie față de terți o persoană distinctă de persoana asociaților, iar conform art. 1.953 alin. (1) din același cod, asociații, chiar acționând pe contul asocierii, contractează și se angajează în nume propriu față de terți.

Prin urmare, susține recurenta că Asocierea nu poate sta în judecată nici potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții reprezintă o normă generałă în raport cu normele speciale, respectiv art. 1951 și art. 1953 alin. (1) C. civ., iar

specialia generalibus derogant

, în cauză fiind vorba despre o asociere în participație ce nu constituie o persoană distinctă de persoana asociaților și, prin urmare, nici nu poate fi chemată în judecată ca atare.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. (C. S.A), recurenta apreciază că dispozițiile art. 1951 și art. 1953 C. civ. au fost aplicate în mod greșit în raport cu situația de fapt, întrucât nu se poate reține că reclamanta A. S.R.L este terț în relația cu C. și față de asociere. Reclamanta A. S.R.L și pârâta C. S.A. sunt membri ai asocierii, ceea ce le conferă un alt statut, prevederile art. 1953 C. civ. neputându-le fi aplicabile, întrucât aceștia sunt răspunzători între ei conform acordului de asociere.

Astfel, susține recurenta că în situația în care reclamanta A. S.R.L a încheiat cu Asocierea contracte de prestări servicii, răspunderea părților se angajează conform prevederilor din Acordul de asociere întrucât, ca membri ai asocierii, fiecare parte, conform procentelor stipulate, trebuie să își aducă contribuția proprie la această asociere.

Pe cale de consecință, contractele de prestări servicii nu pot fi analizate independent, întrucât ele au fost încheiate în executarea și aplicarea Acordului de Asociere, în virtutea executării cotei societății A. S.R.L în calitate de membru al Asocierii.

Și în ipoteza în care, prin absurd, s-ar admite teza susținută de A. S.R.L, în sensul că acesta are calitatea de terț față de Asociere, instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material prevăzute la art. 1953, art. 1447 alin. (1) și art. 1452 C. civ., întrucât, în realitate, situația dintre membrii asocierii poate fi tranșată efectiv numai la data decontării beneficiilor și pierderilor asocierii.

Prin întâmpinarea depusă la 21 aprilie 2021, reclamanta A. S.R.L. a invocat excepția netimbrării recursului în temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât recurenta trebuie să timbreze la valoarea cererii de chemare în judecată și excepția tardivității recursului, în temeiul art. 485 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea căii extraordinare de atac ca nefondate.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, la 25 mai 2021, solicitând, în esență, înlăturarea apărărilor formulate de intimată, prin întâmpinare, și admiterea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 22 februarie 2022 intimata A. S.R.L. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea recursului, prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând, pe cale de consecință, anularea căii extraordinare de atac, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 februarie 2022 s-au respins excepțiile tardivității, netimbrării și nulității recursului pârâtei, s-a admis în principiu recursul și s-a stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2022.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Criticile recurentei privind încălcarea regulilor de procedură referitoare la capacitatea procesuală de folosință a Asocierii B. (C. S.A.) - A. S.R.L și calitatea procesuală pasivă a societății B. (C. S.A.), subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Casarea hotărârii pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate solicita atunci când au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit recurentei instanța de apel, în analiza capacității de folosință a Asocierii, a aplicat greșit

principiul specialia generalibus derogant,

întrucât a reținut incidența dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ. în detrimentul normelor speciale prevăzute la art. 1951 și art. 1953 alin. (1) C. civ.

Potrivit art. 1951 C. civ., „

asocierea în participație nu poate dobândi personalitate juridica și nu constituie față de terți o persoană distinctă de persoana asociaților. Terțul nu are niciun drept față de asociere și nu se obligă decât față de asociatul cu care a contractat”,

iar conform art. 1953 alin. (1) din același cod, „

asociații, chiar acționând pe contul asocierii, contractează si se angajează in nume propriu față de terți”

.

De asemenea, potrivit art. 56 alin. (2) C. proc. civ., „

cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii”.

Analizând dispozițiile legale evocate, se constată că dispozițiile art. 1951 și art. 1953 alin. (1) C. civ. reglementează contractul de asociere în participație, spre deosebire de prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează una dintre condițiile necesare a fi îndeplinite pentru ca o parte să stea în judecată, respectiv capacitatea procesuală de folosință.

Prin urmare, nu este aplicabil principiul

specialia generalibus derogant,

întrucât prin dispozițiile art. 1951 și art. 1953 alin. (1) C. civ. nu sunt reglementate norme de procedură privind folosința și exercițiul drepturilor procedurale, astfel cum sunt cele prevăzute la art. 56-58 C. proc. civ., pentru a putea susține că în cauză sunt incidente atât norme generale cât și cele speciale privind capacitatea procesuală de folosință.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 1951 și art. 1953 alin. (1) C. civ., asocierea în participație nu are personalitate juridică și nu constituie față de terți o persoană distinctă de persoana asociaților, care, chiar dacă acționează în numele asocierii, se angajează în nume propriu față de terți.

Însă, aceste dispoziții legale nu înlătură normele de procedură prevăzute la art. 56 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora pot sta în judecată și asociațiile fără personalitate juridică dacă sunt constituite potrivit legii.

Așadar, instanța de apel în mod corect a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., constatând că pârâta Asocierea B. (C. S.A.) - A. S.R.L., deși nu are personalitate juridică, are capacitate procesuală de folosință, fiind constituită potrivit dispozițiilor art. 1949 și urm. C. civ.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei B. (C. S.A.), recurenta susține că dispozițiile art. 1951 și art. 1953 C. civ. au fost aplicate în mod greșit în raport cu situația de fapt, întrucât nu se poate reține că reclamanta A. S.R.L este terț în relația cu C. și față de Asocierea B. (C. S.A.) - A. S.R.L.

Potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părțile în proces și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății. Prin urmare, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 1951 și art. 1953 C. civ., asocierea în participație nu are personalitate juridică iar asociații care acționează pe contul asocierii contractează și se angajează în nume propriu față de terți. Totodată, asociații sunt ținuți solidar de actele încheiate de oricare dintre ei iar terțul este ținut exclusiv față de asociatul cu care a contractat, cu excepția situației în care a declarat calitatea sa la momentul încheierii contractului.

În cauză, se constată că reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată Asocierea B. (C. S.A.) - A. S.R.L și asociatul B. (C. S.A.) și a solicitat obligarea exclusivă a asociatului C. S.A. la plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă potrivit contractelor încheiate cu Asocierea în temeiul art. 1516 și art. 1953 C. civ.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta și pârâta C. S.A. s-a încheiat acordul de asociere nr. 321 din 08.12.2015, prin care părțile s-au asociat în vederea participării, depunerii ofertei și realizării unui contract de lucrări publice, iar, ulterior, reclamanta a încheiat cu asocierea, reprezentată prin liderul acesteia C. S.A., mai multe contracte de prestări servicii în baza cărora au fost emise facturile a căror plată o solicită reclamanta prin prezenta cerere de chemare în judecată.

De asemenea, se reține că reclamanta a subliniat în mod expres în fața primei instanțe că pretențiile se întemeiază pe contractele de prestări servicii încheiate cu asocierea, în funcție de care a fost stabilit cadrul procesual, și nu pe acordul de asociere încheiat între aceasta și pârâta C. S.A.

Astfel, s-a constatat că Asocierea nu are personalitate juridică și nu poate răspunde pentru obligațiile asumate față de terți decât prin membrul care a reprezentat-o la semnarea contractului potrivit art. 1951 C. civ.

În cauză, pârâta C. S.A. a fost chemată în judecată în temeiul art. 1953 C. civ., întrucât în calitate de asociat a încheiat contractele de prestări servicii invocate de reclamantă în numele asocierii, angajându-se astfel în nume propriu față de celălalt contractant, respectiv reclamanta în prezenta cauză.

Prin urmare, în mod just instanța de apel a reținut că pârâta C. S.A. are calitate procesuală pasivă, întrucât există identitate între pârâtă și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății potrivit art. 36 C. proc. civ.

Contrar celor susținute de recurentă, aceasta a acționat în calitatea de terț, respectiv de prestator de servicii pentru Asociere, întrucât pretențiile au fost întemeiate pe contractele de prestări servicii încheiate cu Asocierea și nu pe acordul de asociere încheiat cu pârâta C. S.A.

Chiar dacă reclamanta are și calitatea de membru al asocierii, în prezenta cauză a acționat ca terț față de asociere având în vedere cauza acțiunii, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 1953 C. civ.

Aserțiunea recurentei privind faptul că aceste contracte de prestări servicii nu pot fi analizate independent de acordul de asociere va fi înlăturată, în mod corect reținând instanța de apel faptul că raporturile juridice sunt distincte, existând pe de o parte contracte de prestări servicii care reglementează drepturile și obligațiile dintre reclamantă și Asociere iar, pe de altă parte, acordul de asociere care reglementează drepturile și obligațiile membrilor în cadrul asocierii în participație.

De asemenea, critica privind aplicarea greșită a art. 1447, 1452 și art. 1456 C. civ. în stabilirea calității procesuale a pârâtei C. S.A. nu este fondată, întrucât aceasta vizează raporturile reglementate de acordul de asociere care nu fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a apreciat de către instanța de apel că pârâta C. S.A. are calitate procesuală pasivă în cauză.

Astfel, constatând că nu au fost încălcate norme de procedură sau principii de drept a căror sancțiune atrage nulitatea hotărârii, Înalta Curte constată că susținerile recurentei subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu sunt fondate.

Criticile recurentei privind nemotivarea hotărârii atacate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ de dispozițiile citate, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Potrivit recurentei, decizia recurată nu este motivată întrucât instanța de apel, în analiza calității procesuale pasive, nu a răspuns criticii pârâtei C. S.A. privind calitatea de terț a reclamantei în raport cu Asocierea.

Înalta Curte, verificând considerentele deciziei recurate, constată că instanța de apel, în analiza calității procesuale pasive, a reținut calitatea de terț a reclamantei având în vedere temeiul de drept invocat, respectiv art. 1516 alin. (1) și art. 1953 C. civ., precum și contractele de prestări servicii încheiate cu Asocierea.

Având în vedere că facturile a căror plată o solicită reclamanta au fost emise în temeiul contractelor de prestări servicii încheiate cu Asocierea, reprezentată prin pârâta C. S.A., și nu în temeiul raporturilor rezultate din acordul de asociere, instanța de prim control judiciar a reținut în mod just calitatea de terț a reclamantei în raport cu Asocierea.

În continuare, instanța de apel a motivat că asocierea în participație nu are personalitate juridică și nu constituie față de terți o persoană distinctă de membrii asociației, asociatul care a contractat în numele asocierii angajându-se în nume propriu față de terț.

Totodată, în decizia recurată s-a reținut că pârâta C. S.A. are calitatea procesuală pasivă, existând identitate între pârâtă și subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, întrucât aceasta, în numele Asocierii, a încheiat cu reclamanta mai multe contracte de prestări servicii în baza cărora s-au emis facturile fiscale a căror plată o solicită în prezenta cauză.

Prin urmare, se constată că decizia recurată conține argumentele pentru care au fost admise criticile privind calitatea procesuală pasivă a societății C. S.A., este motivată și sub aspectul reținerii calității de terț a reclamantei și a aplicării dispozițiilor art. 1953 C. civ. și este conformă dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind cazul unei nemotivări a hotărârii, contrar celor susținute de recurentă.

În acest context, împrejurarea că recurenta nu este de acord cu considerentele instanței de apel nu echivalează cu incidența unei nemotivări a hotărârii și nu determină aplicarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel încât critica întemeiată pe aceste dispoziții legale va fi respinsă ca nefondată.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este invocat formal de către recurentă, întrucât aceasta nu a indicat normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel prin admiterea apelului formulat de reclamantă.

Pentru considerentele evocate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta B. (C. S.A.) împotriva deciziei civile nr. 1775 din 14 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă.