ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. 3043/2/2013 Curtea de Apel București – Secția I Penală, pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect propunerea Parchetului de prelungire a măsurilor preventive pe o perioadă de 60 de zile de la data de 29 aprilie 2013 până la 27 iunie 2013, față de inculpata persoană juridică SC C. SRL în temeiul art. 479 5 alin. (3)-(6) C. proc. pen., a admis sesizarea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție. A dispus prelungirea, față de inculpata persoană juridică, SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E.

SPRL și prin mandatar special R.A., a următoarelor măsuri preventive: 1. suspendarea procedurii de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice; 2. suspendarea fuziunii, divizării sau reducerii capitalului social al persoanei juridice; 3. interzicerea tuturor operațiunilor patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvență persoanei juridice; 4. interzicerea de a încheia acte juridice oneroase sau cu titlu gratuit, care au ca efect înstrăinarea sau diminuarea activelor patrimoniale, pe o perioadă de 60 de zile, de la data de 29 aprilie 2013 până la data de 27 iunie 2013, inclusiv. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 479 5 , alin. (3), C. proc.

pen., respectiv există indicii temeinice că inculpata persoană juridică a comis fapta penală reținută în sarcina acesteia, iar prelungirea măsurii preventive este necesară, pentru buna desfășurare a procesului penal, apreciindu-se totodată că măsurile de prevenție solicitate de procuror pentru prelungire, sunt în măsură să asigure și stabilirea, în mod neechivoc, a întregii situații de fapt, în condițiile în care, nici până la acest moment, parte dintre înscrisurile originale încheiate între societățile comerciale implicate, nu au fost încă identificate, iar inculpata persoană juridică – prin mandatarul său special, își menține poziția procesuală anterioară de a nu face declarații. Împotriva susmenționatei încheieri a declarat recurs petenta, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii preventive dispuse împotriva sa.

În acest sens, a susținut că și judecătorul primei instanțe și procurorul au făcut referire doar la o parte din probele de la urmărirea penală, nu și la cele care contrazic referatul de propunere a măsurii preventive, făcând referire la declarația autentică a lui S.S. care a dat o procură autentică unei persoane din România și arătând că a depus atașat motivelor de recurs declarația acestuia dată într-o comisie rogatorie într-un dosar conex și care contrazice motivele pentru care în raport cu celelalte declarații ale sale s-a cerut măsura extrajudiciară. În aceeași ordine de idei, a mai susținut că acesta a arătat că nu a cunoscut nici o societate E., dar a semnat un contract de împrumut între „E.” și „F.” după care a donat proprietatea acțiunilor la E., T.F.

și G.A. fiind beneficiarii reali ai SC E. LLC și SC F. A mai arătat că la dosar există chitanța de plată a expertului și din care rezultă că onorariul nu a fost achitat de nici una din cele 3 persoane care s-au angajat să o facă, ci a fost plătit de SC A. SA, astfel că expertiza s-a făcut fără ca onorariul să fi fost achitat de persoana care trebuia să facă acest lucru. În concluzie, în raport de toate argumentele prezentate a arătat că indiciile și temeiurile reținute nu sunt suficiente pentru prelungirea măsurii preventive. Cu referire la temeinicia măsurii preventive, a susținut că în încheierea atacată s-a reținut că sunt temeinice măsurile preventive dispuse împotriva sa. Or, în raport de adresa din data de 3 martie 2011, se impune casarea acestei încheieri și modificarea măsurii.

În acest sens a susținut că potrivit certificatului de înmatriculare, societatea C. a fost înființată la data de 4 ianuarie 2011, potrivit adresei de la O.C.S.B. din data de 3 martie 2011, iar faptele de spălare de bani au fost săvârșite în anul 2010, deci nu există legătură de cauzalitate între existența firmei și faptele cercetate. De asemenea, a mai arătat că eficiența juridică urmărită prin prelungirea acestei măsuri preventive este zero, întrucât efectele nu se pot produce, din 2 motive și anume: lipsa disponibilului bănesc la 03 martie 2011 și hotărârea judecătorească de întoarcere a executării, precizând totodată că există dosar de insolvență și reorganizare judiciară a SC C., existând mandatar special și administrator judiciar.

Recursul este nefondat. Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că prin propunerea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24 aprilie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție a solicitat prelungirea, față de inculpata - persoană juridică SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E.

SPRL și prin mandatar special R.A., pe o perioadă de 60 de zile, de la 29 aprilie 2013 până la 27 iunie 2013 inclusiv, a măsurilor preventive vizând suspendarea procedurii de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, interzicerea tuturor operațiunilor patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvența persoanei juridice, interzicerea de a încheia acte juridice oneroase sau cu titlu gratuit, care să aibă ca efect înstrăinarea activelor patrimoniale sau diminuarea acestor active. În motivarea propunerii s-a arătat că, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, s-a dispus, față de inculpata-persoană juridică SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E.

SPRL și prin mandatar special R.A., luarea măsurilor preventive menționate în referatul parchetului. De asemenea, s-a arătat că, prin rezoluția din data de 28 aprilie 2011, a fost pusă sub învinuire persoana juridică SC C. SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. și ped. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar, prin ordonanța din data de 08 iulie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceeași persoană juridică. S-a susținut că și la acest moment procesual se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurilor preventive, context în care s-a apreciat necesară prelungirea acestora, în vederea îndeplinirii scopului prevăzut de lege și a bunei desfășurări a procesului penal.

Astfel, în baza ordonanței nr. 3179/P/2007, din data de 21 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în registrul acționarilor SC A. SA a fost înregistrat sechestrul asigurator asupra unui număr de 702.609 acțiuni emise de SC A. SA, deținute de SC E. LL. Sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei s-au stabilit următoarele aspecte infracționale: Inculpatul S.C. nu a putut face dovada unei procuri speciale din partea F.T. LTD, pentru înstrăinarea pachetului de 75,5% acțiuni din capitalul social al SC A. SA și a primirii plății contravalorii pachetului de acțiuni, din partea așa-zisului cumpărător P. LLC. De asemenea, s-a constatat că nici unul dintre titlurile privind înstrăinarea celor 75,5% acțiuni ale SC A. SA, respectiv contractul de cesiune din 16 iunie 2007 dintre F.T.

LTD și P. LLC, actul adițional la acest contract din 16 iunie 2007 nu există în original la dosar. Deși s-au efectuat mai multe percheziții și documentele au fost solicitate prezumtivilor cumpărători și inclusiv executorului judecătoresc care a semnat procesul-verbal din 30 aprilie 2010, nu au fost obținute în original, suspectându-se că au fost semnate fără drept. Cât privește firmele implicate și puse sub învinuire, respectiv SC A. SA, CDG I. SRL, C. SRL, F.F. M.I. SRL, BGA I.E. SRL, prin inculpații în cauză, se reține că au acționat concertat pentru ca, prin operațiuni fictive să devalizeze SC A. SA. Activitățile au privit, pe lângă intrarea în posesie și deținerea controlului asupra celor 75,5% acțiuni ale SC A. SA și activități de emitere a unor bilete la ordin, care au stat la baza deposedării societății de o parte din activele deținute, cu referire la cele trei terenuri din București și din Snagov, jud. Ilfov, puse sub sechestru.

Aceste active se află, în prezent, în posesia inculpatei-persoană juridică C., context în care s-a apreciat că singura modalitate de conservare a condițiilor necesare tragerii la răspundere penală este prelungirea măsurilor preventive, anterior dispuse. Pe de altă parte, s-a arătat că există indicii că, în prezent, activele societăților sunt supuse unui proces intens de degradare cu scopul maximizării profiturilor obținute de pe urma infracțiunilor de prejudiciu deduse cercetării, iar așa-zisa activitate de dizolvare/lichidare a persoanelor juridice inculpate are ca unic scop radierea societăților pentru ca acesta să nu răspundă penal și civil.

Pentru aceste motive și în vederea finalizării expertizei financiar-contabile dispusă prin rezoluția din 26 octombrie 2012, cu privire la care s-a menționat că prin procesul-verbal din data de 22 aprilie 2013 i s-au predat expertului mai multe înscrisuri (rulaje și înscrisuri, adrese O.C.P.I., ș.a.) solicitate anterior, situație în care termenul de finalizare a raportului de expertiză ar putea fi data de 30 mai 2013. Se mai arată că prin procesul verbal din data de 23 aprilie 2013 s-a consemnat poziția anterioară a inculpatei persoană juridică, prin mandatarul special, în sensul de a nu face declarații. În referatul parchetului se mai menționează faptul că prin rezoluția din data de 11 martie 2013, la prezenta cauză a fost conexat și denunțul numitului M.V., iar prin rezoluția din data de 22 februarie 2013, s-a conexat la prezenta cauză și plângerea penală formulată de numitul C.D.D.

împotriva numitului M.I. În vederea soluționării cauzei, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 287/P/2010. În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 479 5 alin. (3) C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpata persoană juridică a comis fapta penală reținută în sarcina acesteia, iar prelungirea măsurii preventive este necesară, pentru buna desfășurare a procesului penal. Cu referire la motivele de recurs invocate de recurenta inculpată persoană juridică, Înalta Curte constată că acestea au fost anterior susținute și în fața primei instanțe care a motivat amplu și pertinent respingerea acestor apărări.

Astfel, în ce privește condiția referitoare la indiciile temeinice, în sensul art. 143, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 68 1 C. proc. pen., s-au avut în vedere contractul de cesiune acțiuni din 16 iunie 2007, încheiat între SC „F." Trading Limited, prin reprezentant S.C., și SC „P." L.L.C., Washington D.C., prin reprezentant M.V., cu actul adițional și cu contractul de garanție reală mobiliară, declarațiile din data de 24 septembrie 2007 ale martorilor S.S.

și E.A., reprezentanții legali ai SC „F.” Trading Limited, care au arătat că nu au încheiat nici un contract de cesiune acțiuni cu SC „P.” L.L.C., Washington D.C., pe care nu o cunosc, și că au emis un mandat general către numitul S.C., care nu avea nici un fel de împuternicire de a se angaja în acțiuni financiare sau patrimoniale în numele și pe seama SC „F.” Trading Limited, astfel că nu putea primi vreun preț de la SC „P." L.L.C., Washington D.C., adresa Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, prin care sunt detaliate operațiunile frauduloase între o serie de societăți comerciale, printre care societățile comerciale inculpate, declarațiile părții vătămate M.I., fratele inculpatului M.V., prin care a arătat că inculpatul M.V.

a controlat și a intervenit în activitatea comercială a SC „F.F.M.I.” SRL, întocmind înscrisuri frauduloase. Sub aspectul necesității prelungirii măsurilor de prevenție, avându-se în vedere probele administrate până la acest moment procesual, s-a constatat multitudinea unor acte juridice succesive de natură fictivă, încheiate între diverse societăți comerciale care au aceiași reprezentanți, tocmai în vederea pierderii caracterului ilicit al dobândirii pachetului majoritar de acțiuni, de 75,5%, la SC „A.” SA și executării silite frauduloase a SC „A.” SA, falimentată inclusiv prin activitatea infracțională a propriilor reprezentanți. Se constată că, din datele existente până în acest moment al urmăririi penale, s-a stabilit că, în prezent, SC „P.” L.L.C., Washington D.C.

deține pachetul majoritar de acțiuni, de 75,5%, la SC „A.” SA, dar, în același timp, inculpata SC „C.” SRL, la care numitul Z.A. este asociat unic și administrator, deține un pachet de acțiuni de 95% la SC „B.I.E.” SRL, care, la rândul său, deține 100% din acțiunile la SC „F.F.M.I.” SRL, care deține 50% din acțiunile la SC „C.I.” SRL, în timp ce 50% din acțiuni sunt deținute de C.E.E.R.E.S. BV, iar SC „C.I.” SRL deține 9,99% din acțiunile la SC „A.” SA. Totodată, în cauză, pentru lămurirea tuturor aspectelor de natură patrimonială s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile, care să clarifice toate aspectele legate de istoricul acțiunilor SC A. SA, valoarea activelor transferate din patrimoniul SC A. SA, din anul 2007, până la zi și realitatea titlurilor care au stat la baza grevării patrimoniului SC A. SA de anumite datorii, respectiv realitatea actelor oneroase prin care, din anul 2007 au ieșit din patrimoniul acestei societăți, aceste active.

Această expertiză este o lucrare de amploare, având în vedere și complexitatea cauzei, iar la data de 22 aprilie 2013 s-au depus la expert înscrisurile solicitate anterior, după cum, la prezenta cauză s-au conexat alte plângeri și denunțuri (după soluția de prelungire dispusă anterior), și, cum activele asupra cărora s-a instituit sechestrul se află în posesia inculpatei persoane juridice SC „C.” SRL, este justificată luarea unor măsuri procesuale care să asigure conservarea acestor active. Așa după cum și prima instanță a reținut, împrejurarea relevată de către inculpată prin mandatar, în sensul că procedura de reorganizare judiciară a societății-inculpate a fost suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei penale, a mai fost examinată și nu poate constitui un temei pentru paralizarea cererii de față, suspendarea invocată fiind dispusă într-o cauză civilă, supusă altor reglementări procesuale, iar prin raportare la exigențele art. 479 5 C. proc.

pen., în mod corect s-a apreciat că această dispoziție este insuficientă pentru a se asigura, în mod real, rămânerea în ființă, ca entitate de drept privat, a persoanei juridice, pentru a se evita diminuarea patrimoniului acesteia ori divizarea/dizolvarea sa. De asemenea, împrejurarea întoarcerii activelor (dobândite pe calea executării silite de către societatea inculpată) în patrimoniul SC A. SA ca efect al anulării actului de adjudecare, nu poate conduce la modificarea temeiurilor care justifică prelungirea măsurilor preventive, deoarece măsurile preventive au un scop preponderent preventiv - acela al împiedicării sustragerii persoanei juridice de la urmărire penală sau judecată, iar nu unul asigurător.

Pe cale de consecință, în lumina argumentelor anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că măsurile de prevenție solicitate de procuror pentru prelungire, sunt în măsură să asigure și stabilirea, în mod neechivoc, a întregii situații de fapt, în condițiile în care, nici până la acest moment, parte dintre înscrisurile originale încheiate între societățile comerciale implicate, nu au fost încă identificate, iar inculpata persoană juridică - prin mandatarul său special, își menține poziția procesuală anterioară de a nu face declarații.

Ca atare, având în vedere și necesitatea finalizării actelor de urmărire penală indicate în referatul procurorului, se constată că măsurile preventive a căror prelungire s-a solicitat sunt justificate de motive pertinente și necesare pentru lămurirea deplină a situației de fapt și pentru buna desfășurare a urmăririi penale, astfel că în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel București – Secția I penală prelungirea, față de inculpata persoană juridică, SC „C."” SRL, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL și prin mandatar special R.A., a măsurilor preventive astfel cum au fost enumerate în încheierea pronunțată. Ca atare, încheierea pronunțată la 25 aprilie 2013 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpata persoană juridică SC C. SRL prin A.J.G.G.E. SRL și prin mandatar special R.A. nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E. SRL și prin mandatar special R.A. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E. SRL și prin mandatar special R.A. împotriva încheierii din data de 25 aprilie 2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. 3043/2/2013 (1380/2013). Obligă recurenta persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E. SRL și prin mandatar special R.A. la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2013.