ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

25 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. 3043/2/2013 Curtea de Apel București

– Secția I Penală, pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect propunerea

Parchetului de prelungire a măsurilor preventive pe o perioadă de 60 de zile de

la data de 29 aprilie 2013 până la 27 iunie 2013, față de inculpata persoană

juridică SC C. SRL în temeiul art. 479

5

alin. (3)-(6) C. proc. pen.,

a admis sesizarea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de

Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

A dispus prelungirea,

față de inculpata persoană juridică, SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E.

SPRL și prin mandatar special R.A., a următoarelor măsuri preventive:

procedurii de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice;

fuziunii, divizării sau reducerii capitalului social al persoanei juridice;

tuturor operațiunilor patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea

semnificativă a activului patrimonial sau insolvență persoanei juridice;

încheia acte juridice oneroase sau cu titlu gratuit, care au ca efect

înstrăinarea sau diminuarea activelor patrimoniale, pe o perioadă de 60 de

zile, de la data de 29 aprilie 2013 până la data de 27 iunie 2013, inclusiv.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 479

5

, alin. (3), C. proc. pen., respectiv există

indicii temeinice că inculpata persoană juridică a comis fapta penală reținută

în sarcina acesteia, iar prelungirea măsurii preventive este necesară, pentru

buna desfășurare a procesului penal, apreciindu-se totodată că măsurile de

prevenție solicitate de procuror pentru prelungire, sunt în măsură să asigure

și stabilirea, în mod neechivoc, a întregii situații de fapt, în condițiile în

care, nici până la acest moment, parte dintre înscrisurile originale încheiate

între societățile comerciale implicate, nu au fost încă identificate, iar

inculpata persoană juridică – prin mandatarul său special, își menține poziția

procesuală anterioară de a nu face declarații.

Împotriva

susmenționatei încheieri a declarat recurs petenta, solicitând admiterea

acestuia, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii parchetului de

prelungire a măsurii preventive dispuse împotriva sa.

În

acest sens, a susținut că și judecătorul primei instanțe și procurorul au făcut

referire doar la o parte din probele de la urmărirea penală, nu și la cele care

contrazic referatul de propunere a măsurii preventive, făcând referire la

declarația autentică a lui S.S. care a dat o procură autentică unei persoane

din România și arătând că a depus atașat motivelor de recurs declarația

acestuia dată într-o comisie rogatorie într-un dosar conex și care contrazice

motivele pentru care în raport cu celelalte declarații ale sale s-a cerut

măsura extrajudiciară.

În

aceeași ordine de idei, a mai susținut că acesta a arătat că nu a cunoscut nici

o societate E., dar a semnat un contract de împrumut între „E.” și „F.” după

care a donat proprietatea acțiunilor la E., T.F. și G.A. fiind beneficiarii

reali ai SC E. LLC și SC F.

A mai arătat că la

dosar există chitanța de plată a expertului și din care rezultă că onorariul nu

a fost achitat de nici una din cele 3 persoane care s-au angajat să o facă, ci

a fost plătit de SC A. SA, astfel că expertiza s-a făcut fără ca onorariul să

fi fost achitat de persoana care trebuia să facă acest lucru.

În concluzie, în raport

de toate argumentele prezentate a arătat că indiciile și temeiurile reținute nu

sunt suficiente pentru prelungirea măsurii preventive.

Cu referire la

temeinicia măsurii preventive, a susținut că în încheierea atacată s-a reținut

că sunt temeinice măsurile preventive dispuse împotriva sa. Or, în raport de

adresa din data de 3 martie 2011, se impune casarea acestei încheieri și modificarea

măsurii.

În acest sens a

susținut că potrivit certificatului de înmatriculare, societatea C. a fost

înființată la data de 4 ianuarie 2011,

potrivit

adresei de la O.C.S.B. din data de 3 martie 2011,

iar faptele de spălare

de bani au fost

săvârșite în anul 2010,

deci nu există legătură de cauzalitate între

existența firmei și faptele

cercetate.

De

asemenea, a mai arătat că eficiența juridică urmărită prin prelungirea acestei măsuri

preventive

este

zero, întrucât efectele nu se pot produce, din 2 motive și anume: lipsa

disponibilului bănesc la 03 martie 2011 și hotărârea judecătorească de

întoarcere a

executării, precizând totodată

că există dosar de insolvență și reorganizare judiciară a

SC C.,

existând mandatar special și administrator judiciar.

Recursul este

nefondat.

Analizând încheierea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că prin

propunerea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24 aprilie

2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție a solicitat prelungirea, față de inculpata -

persoană juridică SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL și prin

mandatar special R.A., pe o perioadă de 60 de zile, de la 29 aprilie 2013 până

la 27 iunie 2013 inclusiv, a măsurilor preventive vizând suspendarea procedurii

de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice, suspendarea fuziunii, a

divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice,

interzicerea tuturor operațiunilor patrimoniale specifice, susceptibile de a

antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvența

persoanei juridice, interzicerea de a încheia acte juridice oneroase sau cu

titlu gratuit, care să aibă ca efect înstrăinarea activelor patrimoniale sau

diminuarea acestor active.

În motivarea

propunerii

s-a

arătat că, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 30

octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, s-a

dispus, față de inculpata-persoană juridică SC C. SRL, prin administrator

judiciar G.G.E. SPRL și prin mandatar special R.A., luarea măsurilor preventive

menționate în referatul parchetului.

De asemenea, s-a

arătat că, prin rezoluția din data de 28 aprilie 2011, a fost pusă sub

învinuire persoana juridică SC C. SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

spălare de bani în formă continuată, prev. și ped. de art.

23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar, prin ordonanța

din data de 08

iulie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceeași

persoană juridică.

S-a susținut că și la

acest moment procesual se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurilor

preventive, context în care s-a apreciat necesară prelungirea acestora, în

vederea îndeplinirii scopului prevăzut de lege și a bunei desfășurări a

procesului penal.

Astfel, în baza

ordonanței nr. 3179/P/2007, din data de 21 martie 2008 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul București, în registrul acționarilor SC A. SA a fost

înregistrat sechestrul asigurator asupra unui număr de 702.609 acțiuni emise de

SC A. SA, deținute de SC E. LL.

Sub aspectul

împrejurărilor faptice ale cauzei s-au stabilit următoarele aspecte

infracționale:

Inculpatul S.C. nu a

putut face dovada unei procuri speciale din partea F.T. LTD, pentru

înstrăinarea pachetului de 75,5% acțiuni din capitalul social al SC A. SA și a

primirii plății contravalorii pachetului de acțiuni, din partea așa-zisului

cumpărător P. LLC.

De asemenea, s-a

constatat că nici unul dintre titlurile privind înstrăinarea celor 75,5%

acțiuni ale SC A. SA, respectiv contractul de cesiune din 16 iunie 2007 dintre

F.T. LTD și P. LLC, actul adițional la acest contract din 16 iunie 2007 nu

există în original la dosar. Deși s-au efectuat mai multe percheziții și

documentele au fost solicitate prezumtivilor cumpărători și inclusiv executorului

judecătoresc care a semnat procesul-verbal din 30 aprilie 2010, nu au fost

obținute în original, suspectându-se că au fost semnate fără drept.

Cât privește firmele

implicate și puse sub învinuire, respectiv SC A. SA, CDG I. SRL, C. SRL, F.F. M.I.

SRL, BGA I.E. SRL, prin inculpații în cauză, se reține că au acționat concertat

pentru ca, prin operațiuni fictive să devalizeze SC A. SA. Activitățile au

privit, pe lângă intrarea în posesie și deținerea controlului asupra celor

75,5% acțiuni ale SC A. SA și activități de emitere a unor bilete la ordin,

care au stat la baza deposedării societății de o parte din activele deținute,

cu referire la cele trei terenuri din București și din Snagov, jud. Ilfov, puse

sub sechestru. Aceste active se află, în prezent, în posesia

inculpatei-persoană juridică C., context în care s-a apreciat că singura

modalitate de conservare a condițiilor necesare tragerii la răspundere penală

este prelungirea măsurilor preventive, anterior dispuse.

Pe de altă parte, s-a

arătat că există indicii că, în prezent, activele societăților sunt supuse unui

proces intens de degradare cu scopul maximizării profiturilor obținute de pe

urma infracțiunilor de prejudiciu deduse cercetării, iar așa-zisa activitate de

dizolvare/lichidare a persoanelor juridice inculpate are ca unic scop radierea

societăților pentru ca acesta să nu răspundă penal și civil.

Pentru aceste motive

și în vederea finalizării expertizei financiar-contabile dispusă prin rezoluția

din 26 octombrie 2012, cu privire la care s-a menționat că prin procesul-verbal

din data de 22 aprilie 2013 i s-au predat expertului mai multe înscrisuri

(rulaje și înscrisuri, adrese O.C.P.I., ș.a.) solicitate anterior, situație în

care termenul de finalizare a raportului de expertiză ar putea fi data de 30

mai 2013. Se mai arată că prin procesul verbal din data de 23 aprilie 2013 s-a

consemnat poziția anterioară a inculpatei persoană juridică, prin mandatarul

special, în sensul de a nu face declarații.

În referatul parchetului

se mai menționează faptul că prin rezoluția din data de 11 martie 2013, la

prezenta cauză a fost conexat și denunțul numitului M.V., iar prin rezoluția

din data de 22 februarie 2013, s-a conexat la prezenta cauză și plângerea

penală formulată de numitul C.D.D. împotriva numitului M.I.

În vederea

soluționării cauzei, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 287/P/2010.

În această succesiune

logico-juridică, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a

apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 479

5

alin. (3)

C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpata persoană

juridică a comis fapta penală reținută în sarcina acesteia, iar prelungirea

măsurii preventive este necesară, pentru buna desfășurare a procesului penal.

Cu

referire la motivele de recurs invocate de recurenta inculpată persoană

juridică, Înalta Curte constată că acestea au fost anterior susținute și în

fața primei instanțe care a motivat amplu și pertinent respingerea acestor

apărări.

Astfel,

în ce privește condiția referitoare la indiciile temeinice, în sensul

art. 143, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art.

68

1

C. proc. pen.,

s-au avut în vedere contractul de cesiune

acțiuni din 16 iunie 2007, încheiat între SC „F." Trading Limited, prin reprezentant

S.C., și SC „P." L.L.C., Washington D.C., prin reprezentant M.V., cu actul

adițional și cu contractul de garanție reală mobiliară, declarațiile din data

de 24 septembrie 2007 ale martorilor S.S. și E.A., reprezentanții legali ai SC

„F.” Trading Limited, care au arătat că nu au încheiat nici un contract de

cesiune acțiuni cu

SC „P.” L.L.C.,

Washington D.C., pe care nu o cunosc, și că au emis un

mandat general

către numitul S.C., care nu avea nici un fel de împuternicire de a se angaja în

acțiuni financiare sau patrimoniale în numele și pe seama SC „F.” Trading

Limited, astfel că nu putea primi vreun preț de la SC „P." L.L.C.,

Washington D.C., adresa Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării

Banilor, prin care sunt detaliate operațiunile frauduloase între o serie de

societăți comerciale, printre care societățile comerciale inculpate,

declarațiile părții vătămate M.I.,

fratele

inculpatului M.V., prin care a arătat că inculpatul M.V. a

controlat și

a intervenit în activitatea comercială a SC „F.F.M.I.” SRL, întocmind

înscrisuri frauduloase.

Sub

aspectul necesității prelungirii măsurilor de prevenție, avându-se în vedere

probele administrate până la acest moment procesual, s-a constatat multitudinea

unor acte juridice succesive de natură fictivă, încheiate între diverse

societăți comerciale care au aceiași reprezentanți, tocmai în vederea pierderii

caracterului ilicit al dobândirii pachetului majoritar de acțiuni, de 75,5%, la

SC „A.” SA și executării silite frauduloase a SC „A.” SA, falimentată inclusiv

prin activitatea infracțională a propriilor reprezentanți. Se constată că, din

datele existente până în acest moment al urmăririi penale, s-a stabilit că, în

prezent, SC „P.” L.L.C., Washington D.C. deține pachetul majoritar de acțiuni,

de 75,5%, la SC „A.” SA, dar, în același timp, inculpata SC „C.” SRL, la care

numitul Z.A. este asociat unic și administrator, deține un pachet de acțiuni de

95% la SC „B.I.E.” SRL, care, la rândul său, deține 100% din acțiunile la SC „F.F.M.I.”

SRL, care deține 50% din acțiunile la SC „C.I.” SRL, în timp ce 50% din acțiuni

sunt deținute de C.E.E.R.E.S. BV, iar SC „C.I.” SRL deține 9,99% din acțiunile

la SC „A.” SA.

Totodată, în cauză,

pentru lămurirea tuturor aspectelor de natură patrimonială s-a dispus efectuarea

unei expertize financiar contabile, care să clarifice toate aspectele legate de

istoricul acțiunilor SC A. SA, valoarea activelor transferate din patrimoniul

SC A. SA, din anul 2007, până la zi și realitatea titlurilor care au stat la

baza grevării patrimoniului SC A. SA de anumite datorii, respectiv realitatea

actelor oneroase prin care, din anul 2007 au ieșit din patrimoniul acestei

societăți, aceste active. Această expertiză este o lucrare de amploare, având

în vedere și complexitatea cauzei, iar la data de 22 aprilie 2013 s-au depus la

expert înscrisurile solicitate anterior, după cum, la prezenta cauză s-au

conexat alte plângeri și denunțuri (după soluția de prelungire dispusă

anterior), și, cum activele asupra cărora s-a instituit sechestrul se află în

posesia inculpatei persoane juridice SC „C.” SRL, este justificată luarea unor

măsuri procesuale care să asigure conservarea acestor active.

Așa după cum și prima

instanță a reținut, împrejurarea relevată de către inculpată prin mandatar, în

sensul că procedura de reorganizare judiciară a societății-inculpate a fost

suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei penale, a mai fost

examinată și nu poate constitui un temei pentru paralizarea cererii de față,

suspendarea invocată fiind dispusă într-o cauză civilă, supusă altor

reglementări procesuale, iar prin raportare la exigențele art. 479

5

C.

proc. pen., în mod corect s-a apreciat că această dispoziție este insuficientă

pentru a se

asigura, în mod real, rămânerea

în ființă, ca entitate de drept privat, a persoanei

juridice, pentru a

se evita diminuarea patrimoniului acesteia ori divizarea/dizolvarea sa.

De asemenea,

împrejurarea întoarcerii activelor (dobândite pe calea executării silite de

către societatea inculpată) în patrimoniul SC A. SA ca efect al anulării

actului de adjudecare, nu poate conduce la modificarea temeiurilor care

justifică prelungirea măsurilor preventive, deoarece măsurile preventive au un

scop preponderent preventiv - acela al împiedicării sustragerii persoanei

juridice de la urmărire penală sau judecată, iar nu unul asigurător.

Pe cale de

consecință, în lumina argumentelor anterior expuse, Înalta Curte constată că în

mod corect s-a apreciat că măsurile de prevenție solicitate de procuror pentru

prelungire, sunt în măsură să asigure și stabilirea, în mod neechivoc, a

întregii situații de fapt, în condițiile în care, nici până la acest moment,

parte dintre înscrisurile originale încheiate între societățile comerciale

implicate, nu au fost încă identificate, iar inculpata persoană juridică - prin

mandatarul său special, își menține poziția

procesuală anterioară de a nu face

declarații.

Ca atare, având în

vedere și necesitatea finalizării actelor de urmărire penală indicate în

referatul procurorului, se constată că măsurile preventive a căror prelungire

s-a solicitat sunt justificate de motive pertinente și necesare pentru

lămurirea deplină a situației de fapt și pentru buna desfășurare a urmăririi

penale, astfel că în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că

în

mod corect s-a dispus de către Curtea de

Apel București – Secția I penală prelungirea, față de

inculpata persoană

juridică, SC „C."” SRL, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL și prin

mandatar special R.A., a măsurilor preventive astfel cum au fost enumerate în

încheierea pronunțată.

Ca

atare, încheierea

pronunțată la 25 aprilie 2013 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpata persoană juridică SC C. SRL prin A.J.G.G.E.

SRL și prin mandatar special R.A. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C.

proc. pen., persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E.

SRL și prin mandatar special R.A. va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata persoană juridică SC

C.

SRL prin Administrator Judiciar General G.E.

SRL și prin mandatar special

R.A.

împotriva încheierii

din data de 25 aprilie 2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală,

pronunțată în dosarul

nr.

3043/2/2013

(1380/2013).

Obligă

recurenta persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E.

SRL și prin mandatar special R.A. la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 mai 2013.