ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 688/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 10019 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a Comercială, în dosarul nr. 13360/3/2010, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.C.S. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC G.I. SRL și SC V.M. SRL și a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare din 8 ianuarie 2010 de BNP R.I.D., față de reclamantă. Instanța de fond a reținut în esență faptul că în cauză fost dovedită de către reclamantă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 975 C. civ. referitoare la admisibilitatea acțiunii revocatorii (pauliene) și anume: creanța R.B.P.

SRL de 388.300 Euro era certă, lichidă și exigibilă, existența stării de insolvabilitate a debitoarei pârâte G.I. SRL în patrimoniul căreia nu au fost identificate sume de bani, bunuri sau imobile urmăribile, lipsa unor disponibilități bănești în conturile bancare ale debitoarei la data scadenței biletului la ordin emis pentru garantarea plății diferenței de preș, înstrăinarea imobilului dobândit de la creditoare fără ca în locul acestuia să primească cel puțin un avans egal cu suma pe care o datora, lipsa unei clauze din contract referitoare la constituirea unei garanții pentru încasarea prețului de la V.M. Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta SC V.M. SRL a declarat apel pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a V-a Comerciala la data de 02 martie 2011 a fost înregistrat dosarul nr. 13360/3/2010.

În motivarea căruia susține că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a interpretat eronat actul juridic dedus judecății, a analizat superficial și incomplet materialul probator administrat în cauză, în mod greșit a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin decizia civilă nr. 454 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, reținându-se în considerentele deciziei, în esență, că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 29 din 08 ianuarie 2010 patrimoniul SC G.I. SRL a fost golit în totalitate de bunuri sau valori susceptibile de executare silită, intimata pârâtă vânzătoare, având, reprezentarea la momentul respectiv a rezultatului măgulitor al convenției amintite față de SC R.B.P.

SRL știind că prin respectiva operațiune juridică și-a creat o stare de insolvabilitate cu consecința anihilării dreptului de gaj general al propriilor creditori. Împotriva deciziei pronunțată în apel, pârâta a declarat recurs în motivarea căruia a susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat că prin actul de vânzare cumpărare și-ar fi creat o stare de insolvabilitate. Recursul este netimbrat. Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepția insuficientei timbrări a recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată. Art. 9 din același act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.

În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru." Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 9.984 lei și 4,7 lei timbru judiciar, potrivit mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de la 21 februarie 2013, aflată la fila 9 dosar recurs, când procedura a fost legal îndeplinită, iar în prezenta cauză nu operează facilitățile prevăzute pentru scutirea de la obligația timbrării, înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și va anula recursul pârâtei, ca netimbrat. Așa fiind, PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC V.M. SRL Ploiești împotriva deciziei civile nr. 454 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.