ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 688/2013

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 10019 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul

București - Secția a Vl-a Comercială, în dosarul nr. 13360/3/2010, instanța a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.C.S. SRL în contradictoriu cu

pârâtele SC G.I. SRL și SC V.M. SRL și a dispus revocarea contractului de

vânzare-cumpărare din 8 ianuarie 2010 de BNP R.I.D., față de reclamantă.

Instanța

de fond a reținut în esență faptul că în cauză fost dovedită de către

reclamantă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 975 C. civ. referitoare

la admisibilitatea acțiunii revocatorii (pauliene) și anume: creanța R.B.P. SRL

de 388.300 Euro era certă, lichidă și exigibilă, existența stării de

insolvabilitate a debitoarei pârâte G.I. SRL în patrimoniul

căreia nu au fost identificate sume de bani,

bunuri sau imobile urmăribile,

lipsa unor disponibilități bănești în

conturile bancare ale debitoarei la data scadenței biletului la ordin emis

pentru garantarea plății diferenței de preș, înstrăinarea imobilului dobândit

de la creditoare fără ca în locul acestuia să primească cel puțin un avans egal

cu suma pe care o datora, lipsa unei clauze din contract referitoare la

constituirea unei garanții pentru încasarea prețului de la V.M.

Împotriva

acestei sentințe comerciale pârâta SC V.M. SRL a declarat apel pentru

soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a V-a Comerciala la

data de 02 martie 2011 a fost înregistrat dosarul nr. 13360/3/2010. În

motivarea căruia susține că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece

instanța de fond a interpretat eronat actul juridic dedus judecății, a analizat

superficial și incomplet materialul probator administrat în cauză, în mod

greșit a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin decizia civilă nr. 454 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București - Secția a V-a Civilă s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei,

reținându-se în considerentele deciziei, în esență, că prin încheierea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 29 din 08 ianuarie 2010

patrimoniul SC G.I. SRL a fost golit în totalitate de bunuri sau valori

susceptibile de executare silită, intimata pârâtă vânzătoare, având,

reprezentarea la momentul respectiv a rezultatului măgulitor al convenției

amintite față de SC R.B.P. SRL știind că prin respectiva operațiune juridică

și-a creat o stare de insolvabilitate cu consecința anihilării dreptului de gaj

general al propriilor creditori.

Împotriva

deciziei pronunțată în apel, pârâta a declarat recurs în motivarea căruia a

susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat că prin actul de

vânzare cumpărare și-ar fi creat o stare de insolvabilitate.

Recursul

este netimbrat.

Înalta

Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepția insuficientei

timbrări a recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin

art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru,

a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la

termenul stabilit de către instanță.

Potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

se anulează ca netimbrată.

Art.

9 din același act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează

timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate

corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va

proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de

timbru."

Cum

recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate de a

completa taxa judiciară de timbru cu suma de 9.984 lei și 4,7 lei timbru

judiciar, potrivit mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare

pentru termenul de judecată de la 21 februarie 2013, aflată la fila 9 dosar

recurs, când procedura a fost legal îndeplinită, iar în prezenta cauză nu

operează facilitățile prevăzute pentru scutirea de la obligația timbrării,

înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de

aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula recursul

pârâtei, ca netimbrat.

Așa

fiind,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Anulează

ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC V.M. SRL Ploiești împotriva

deciziei civile nr. 454 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

București - Secția a V-a Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.