ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1939/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 85/C din data de 8 februarie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantul T.B. în contradictoriu cu pârâții SC C.C.N. SRL Brașov, Z.M. și A.A.G., reținând că motivele de nulitate absolută sunt stipulate expres și intervin în situația încălcării dispozițiilor imperative ale legii, neputând fi extinse și cu privire la alte împrejurări care nu sunt de natură să conducă la anularea actului juridic decât dacă se dovedește producerea unei vătămări, ceea ce se poate reține în cauză cu privire la persoana reclamantului.

Prin decizia nr, 81/Ap din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamantul T.B., cu motivarea că interpretarea corectă a art. 195 alin. (1) este că dispozițiile acestuia sunt imperative numai cu privire la obligația administratorului de a convoca adunarea asociaților o dată pe an, nu și în privința excluderii unei clauze statutare prin care să convoace direct adunarea generală, mai ales pentru situații deosebite. Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, constatarea nulității dispozițiilor art. 7 și 12 din Statutul SC C.C.N.

SRL și a convocării Adunării Generale a Asociaților din data de 16 noiembrie 2011 și 17 noiembrie 2011, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, recurentul a învederat că sunt încălcate dispozițiile imperative referitoare la atribuțiile de convocare, a unei adunări generale ordinare ale Legii nr. 31/1990. Înalta Curte, examinând cu prioritate cererea de renunțare Ia însuși dreptul pretins, constată următoarele: Potrivit art. 247 C. proc. civ., în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor, renunțarea putându-se face și fără învoirea celeilalte părți, atât în prima instanță, cât și în apel.

Deși articolul anterior menționat se referă în mod expres numai la renunțarea în fața primei instanțe și a celei de apel, renunțarea la însuși dreptul pretins se poate face în orice fază procesuală, inclusiv în recurs, chiar fără învoirea părții adverse. Așadar, întrucât renunțarea poate interveni inclusiv în fața instanței de recurs, iar aceasta rezultă dintr-o declarație expresă din partea beneficiarului dreptului, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 247 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul T.B. împotriva deciziei civile nr. 81/Ap din 20 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, va modifica decizia recurată, va admite apelul, va anula sentința nr. 85/C din 3 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și, pe fond, va respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul T.B. împotriva deciziei civile nr. 81/Ap din 20 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, modifică decizia recurată, admite apelul, anulează sentința nr. 85/C din 8 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov , secția a ll-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și, pe fond, respinge cererea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.