ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1919/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5238 din 3 octombrie 2011, a respins acțiunea promovată de reclamanta T.D., cu motivarea că nu s-a probat în niciun fel nici existența și întinderea prejudiciului și nici existența raportului de cauzalitate între presupusele fapte ilicite și prejudiciu, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 42/2012 de Ia 1 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamanta T.D., reținând că daunele materiale nu pot fi pretinse întrucât nu s-a dovedit că prezența ipotecii în cartea funciară a constituit motivul pentru care vânzarea nu a putut fi finalizată, iar cu privire la daunele morale, fapta ilicită nu poate consta în valorificarea drepturilor creditorului ipotecar. Împotriva acestei decizii, reclamanta T.D. a declarat recurs solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar, în subsidiar, modificarea deciziei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, reclamante a învederat că ambele hotărâri sunt nelegale în privința temeiurilor de drept invocate, rețînându-se în mod eronat că înscrierea ipotecii sau încercarea de valorificare a creanței împotriva debitorului nu ar fi cauzat nici un prejudiciu. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive: Pentru a fi în situația reglementată de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. indicat ca motiv de recurs se impune existenta unor contradicții între considerente și dispozitiv sau o contradicție între considerente, textul neavând în vedere existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii recurate și argumentele reclamantei, așa cum în mod eronat susține aceasta.

Cu privire la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu s-au indicat considerentele pentru care instanța ar fi schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecații, aducând, astfel, atingere principiului conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Recurenta nu a arătat în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, respectiv a contractului de ipotecă, pretins realizată de instanța de apel, aceasta semnând în fața notarului public contractul de garanție reală imobiliară prin care a fost constituit un drept de garanție, care îndreptățește banca să ceară executarea silită a bunului, în cazul în care societatea împrumutată nu își îndeplinește obligațiile contractuale.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9, criticile aduse reprezintă, în fapt, o reiterare a motivelor de apel, solicitându-se o rejudecare pe fond a cauzei ceea ce nu este admisibil în raport de caracterul nedevolutiv al recursului. Față de aceste considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta T.D. împotriva deciziei civile nr. 42/2012 de la 1 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta T.D. împotriva deciziei civile nr. 42/2012 de la 1 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 mai 2013.