ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul I.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia ca

în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței să emită

decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform art. 16 din Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale, despăgubiri indexate cu rata inflației calculată până la data plații

efective, pentru imobilul înscris în c.f.nr. 4419 Turda, situat în Turda, str.

T. nr. 109, județul Cluj.

În motivare acțiunii,

reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 285 din 9 februarie 2006 a

Primarului Municipiului Turda, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent, reprezentând diferența dintre valoarea reală a imobilului nr. top.

2592/2 - casa familială în suprafață de 104 m.p. și valoarea actualizată a

despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 40/1998 a Comisiei Județene Cluj

pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, în cota de 1/2 parte a

reclamantului; acordarea măsurilor reparatorii în echivalent reclamantului,

pentru cota de 1/2 parte din imobilul teren situat administrativ în Turda, str.

T., nr. 109, daca se constată existența unei diferențe valorice între valoarea

reală a terenului (raportat la cota de moștenire de 1/2) și valoarea

actualizată a despăgubirilor încasate.

Reclamantul a

susținut că a depus diligențe din anul 2006 în vederea obținerii drepturilor

sale, considerând că este doar culpa autorităților pentru că nu se poate bucura

de bunul său, așa încât cererea sa este justificată în raport cu dispozițiile

legale.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în cauză etapa transmiterii

și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind

acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul

aferent Dispoziției nr. 285/2006, a fost transmis de Primăria Municipiului

Turda, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul

Comisiei Centrale sub nr. 17562/CC.

Totodată, a susținut

că va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea

procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

invocând și ordinea de soluționare stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 a

Comisiei Centrale.

Prin Sentința nr. 111

din 18 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și în consecință a obligat

autoritatea pârâtă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru

reclamant, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a

solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru

imobilul situat în Turda, str.T. nr. 109, județul Cluj, iar prin Dispoziția nr.

285/09 februarie 2006 Primarului Municipiului Turda, a propus acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând diferența dintre valoarea reală

a imobilului nr. top. 2592/2 - casa familială în suprafață de 104 m.p. și

valoarea actualizată a despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 40/1998 a Comisiei

Județene Cluj pentru aplicarea dispozițiilor Legii 112/1995, în cota de 1/2

parte a reclamantului; acordarea măsurilor reparatorii în echivalent

reclamantului, pentru cota de 1/2 parte din imobilul teren situat administrativ

în Turda, str. T., nr. 109, daca se constată existența unei diferențe valorice

între valoarea reală a terenului (raportat la cota de moștenire de 1/2 parte)

și valoarea actualizată a despăgubirilor încasate.

Prima instanță a

reținut că ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității pârâte

de a soluționa cauza într-un termen rezonabil.

În consecință,

judecătorul fondului a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei este de

natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor

omului și ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1, prin depășirea unui termen

rezonabil de soluționare a dosarului reclamantei și încălcării obligației

statului de a respecta dreptul de proprietate al acesteia și va obliga pârâta

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire potrivit art. 16 din Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, despăgubiri indexate cu

rata inflației calculată până la data plății efective.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304

punctul 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în mod netemeinic prima

instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei conținând titlul de

despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reținând că, în speță,

au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de

soluționare a cauzei, fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării

dosarului de despăgubire al reclamantei.

În cauză, etapa

transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind

înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17562/CC și analizat sub

aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire.

Astfel, soluționarea

acestor dosare se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a

despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și nu în baza

unei cereri exprimate de persoana îndreptățită.

În concret, criticile

recurentei-pârâte aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a

ignorat prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că dosarul reclamanților

trebuie să respecte ordinea stabilită prin această decizie, invocând și Decizia

nr. 1 din 8 februarie 1994 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că

„Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal

pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite, de aceea

el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații

diferite”.

În concluzie,

recurenta a susținut că nu se poate trece peste etapele prevăzute de Legea nr.

247/2005.

În fine, recurenta a

arătat că prima instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea titlului de

despăgubire conform art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reținând

însă, în mod nelegal și netemeinic ca acordarea acestor despăgubiri să se facă

cu indexarea acestora cu rata inflației calculată la data plății efective, or,

aceste dispoziții nu conțin respectivele reglementări, iar titlul de

despăgubire se emite în baza unui raport de evaluare ce reflectă valoarea de

piață a imobilelor evaluate și conform Standardelor Naționale de Evaluare.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Turda, str. T. nr.

109, județul Cluj, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de

persoană îndreptățită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr.

285 din 9 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Turda, în calitate de

entitate notificată.

Înalta Curte constată

că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în justificarea

refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost

învestită, hotărârea primei instanțe fiind pusă la adăpost de orice critică.

Reclamantul a început

procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea

adresată Primăriei Turda, iar dosarul cu dispoziția de acordare a

despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr.

17562/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns

instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor

într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția

europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Instanța de control

judiciar reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub

aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a

dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile

articolului 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în

legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de

acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care

să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul

procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau

deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un

element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului

Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7

decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Așadar, complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește

respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea

unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în

condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la

pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

Cât privește

susținerea recurentei în sensul că în mod nelegal a fost obligată autoritatea

să acorde despăgubirile cu indexarea acestora cu rata inflației calculată la

data plății efective, instanța de control judiciar constată că prima instanță a

făcut aplicarea prevederilor cuprinse în art. 16 alin. (9) din Legea nr.

247/2004, care prevăd că „în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire

se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența

sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu

indicele de inflație”.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 117 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.

Procesat de GGC - DG