ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, despăgubiri indexate cu rata inflației calculată până la data plații efective, pentru imobilul înscris în c.f.nr. 4419 Turda, situat în Turda, str. T. nr. 109, județul Cluj. În motivare acțiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 285 din 9 februarie 2006 a Primarului Municipiului Turda, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând diferența dintre valoarea reală a imobilului nr. top.

2592/2 - casa familială în suprafață de 104 m.p. și valoarea actualizată a despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 40/1998 a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, în cota de 1/2 parte a reclamantului; acordarea măsurilor reparatorii în echivalent reclamantului, pentru cota de 1/2 parte din imobilul teren situat administrativ în Turda, str. T., nr. 109, daca se constată existența unei diferențe valorice între valoarea reală a terenului (raportat la cota de moștenire de 1/2) și valoarea actualizată a despăgubirilor încasate. Reclamantul a susținut că a depus diligențe din anul 2006 în vederea obținerii drepturilor sale, considerând că este doar culpa autorităților pentru că nu se poate bucura de bunul său, așa încât cererea sa este justificată în raport cu dispozițiile legale.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în cauză etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 285/2006, a fost transmis de Primăria Municipiului Turda, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17562/CC. Totodată, a susținut că va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, invocând și ordinea de soluționare stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.

Prin Sentința nr. 111 din 18 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și în consecință a obligat autoritatea pârâtă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru reclamant, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Turda, str.T. nr. 109, județul Cluj, iar prin Dispoziția nr. 285/09 februarie 2006 Primarului Municipiului Turda, a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând diferența dintre valoarea reală a imobilului nr. top.

2592/2 - casa familială în suprafață de 104 m.p. și valoarea actualizată a despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 40/1998 a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea dispozițiilor Legii 112/1995, în cota de 1/2 parte a reclamantului; acordarea măsurilor reparatorii în echivalent reclamantului, pentru cota de 1/2 parte din imobilul teren situat administrativ în Turda, str. T., nr. 109, daca se constată existența unei diferențe valorice între valoarea reală a terenului (raportat la cota de moștenire de 1/2 parte) și valoarea actualizată a despăgubirilor încasate. Prima instanță a reținut că ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cauza într-un termen rezonabil.

În consecință, judecătorul fondului a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei este de natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1, prin depășirea unui termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamantei și încălcării obligației statului de a respecta dreptul de proprietate al acesteia și va obliga pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire potrivit art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, despăgubiri indexate cu rata inflației calculată până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304 punctul 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în mod netemeinic prima instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reținând că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamantei. În cauză, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17562/CC și analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire.

Astfel, soluționarea acestor dosare se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. În concret, criticile recurentei-pârâte aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a ignorat prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că dosarul reclamanților trebuie să respecte ordinea stabilită prin această decizie, invocând și Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că „Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite, de aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite”.

În concluzie, recurenta a susținut că nu se poate trece peste etapele prevăzute de Legea nr. 247/2005. În fine, recurenta a arătat că prima instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea titlului de despăgubire conform art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reținând însă, în mod nelegal și netemeinic ca acordarea acestor despăgubiri să se facă cu indexarea acestora cu rata inflației calculată la data plății efective, or, aceste dispoziții nu conțin respectivele reglementări, iar titlul de despăgubire se emite în baza unui raport de evaluare ce reflectă valoarea de piață a imobilelor evaluate și conform Standardelor Naționale de Evaluare. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Turda, str. T. nr. 109, județul Cluj, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 285 din 9 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Turda, în calitate de entitate notificată. Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, hotărârea primei instanțe fiind pusă la adăpost de orice critică.

Reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea adresată Primăriei Turda, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr. 17562/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Instanța de control judiciar reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile articolului 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Așadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată. Cât privește susținerea recurentei în sensul că în mod nelegal a fost obligată autoritatea să acorde despăgubirile cu indexarea acestora cu rata inflației calculată la data plății efective, instanța de control judiciar constată că prima instanță a făcut aplicarea prevederilor cuprinse în art. 16 alin. (9) din Legea nr. 247/2004, care prevăd că „în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 117 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2012. Procesat de GGC - DG