ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7429/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7429/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 februarie 2010 reclamanta

P.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu

cu pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin primar

și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, să dispună: anularea dispoziției

din 06 ianuarie 2010, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, prin care s-a

respins notificarea de restituire în natura sau acordarea de despăgubiri pentru

terenul situat în Cluj-Napoca, aflat în incinta Liceului nr. X; să constate preluarea

abuziva a terenului mai sus identificat; să dispună, în principal, restituirea în

natura a imobilului descris și, în subsidiar, obligarea paratului Primarul municipiului

Cluj-Napoca la emiterea unei dispoziții pentru acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

Prin precizarea de acțiune, reclamanta

a arătat că a atacat în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001,

republicată, dispoziția motivată de respingere a notificării, apreciind-o ca fiind

nelegală și netemeinică.

Prin sentința civilă nr. 540 din 11

iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 815/117/2010 s-a admis în

parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu

pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca prin primar,

având ca obiect anulare dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, și în consecință:

S-a anulat dispoziția din 06 ianuarie 2010,

emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.

S-a dispus acordarea în favoarea reclamantei

a despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII Legea

nr. 247/2005 - pentru imobilul teren în suprafață de 1.721 mp, situat în municipiul

Cluj-Napoca, în incinta Liceului nr. X, înscris inițial în CF Cluj.

S-au respins capetele de cerere având ca

obiect: constatarea preluării abuzive a imobilului descris și restituirea în natură.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin dispoziția din 06 ianuarie 2010, emisă

de Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a dispus respingerea notificării din 16

august 2001 înregistrată sub nr. 48820/3 din 17 august 2001 formulată de d-na P.A.

pentru terenul situat în municipiul Cluj-Napoca, aflat în incinta Liceului nr.

X, înscris în CF, motivat de faptul că revendicatoarea nu face dovada calității

de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, după

fostul proprietar tabular al terenului revendicat.

În

cuprinsul Referatului privind propunerea de soluționare a

revendicării cu nr. 48820/3/45/2001 din 22 septembrie 2009 s-a reținut că imobilul

cu datele de identificare de mai sus a fost preluat în baza Decretului de expropriere

nr. 250/1974, fostul proprietar tabular fiind P.I. fiul lui I.P..

Conform anexei la Decretul de expropriere

nr. 250 din 12 decembrie 1974 de la numiții P.G. și P.I. a fost preluat în proprietatea

statului imobilul, înscris în CF Cluj, categoria de folosință arător la Rotația

II,

având suprafața de 478 mp. Potrivit înscrierii

din foaia de proprietate a cărții funciare menționate, imobilul a fost dezmembrat

în două parcele astfel: cu suprafața de 200 mp, care a fost reînscrisă sub B+7 în

favoarea vechiului proprietar și parcela cu suprafața de 1.519 mp, care a fost transcrisă

în CF Cluj în favoarea Statului român.

La data exproprierii, proprietar tabular

al imobilului era P.I. fiul lui I.P., conform înscrierii în CF Cluj. În anexa decretului

de expropriere a fost menționat însă și fiul proprietarului tabular, numitul P.G.,

iar în adresa imobilului s-a menționat mun. Cluj-Napoca. În realitate, proprietarul

tabular a decedat la data de 06 iunie 1948, așa cum atestă certificatul eliberat

după actul de deces din 07 iunie 1948, astfel încât, imobilul a fost preluat de

la fiul acestuia G.P.. Prin sentința civilă nr. 7557/1960, pronunțată în Dosarul

nr. 3219/1960 al Tribunalului Popular Cluj descendenții lui P.I. au dezbătut succesiunea

după acesta și după defuncta P.M., iar instanța a luat act de tranzacția părților

în sensul că aceștia și-au recunoscut reciproc calitatea de moștenitori și au partajat

bunurile indicate în acțiune. Imobilul din prezenta cauză nu a format obiectul partajului.

În

ceea ce privește suprafața imobilului expropriat, s-a evidențiat

că este de 2.500 mp, mai mare decât cea care rezultă din cartea funciară. Așa cum

rezultă din cele ce preced, în cartea funciară s-a operat dezmembrarea imobilului

în două parcele, dar susținerile reclamantei, care a formulat notificare pentru

întregul topografic, nu

au

fost contestate de către pârât. Se poate aprecia față de neconcordanțele analizate,

între anexa decretului și înscrierile efectuate în CF, că măsura exproprierii a

vizat întregul imobil înscris în CF Cluj, categoria de folosință arător la Rotația

II,

având suprafața de 478 mp.

Tribunalul a reținut de asemenea că reclamanta

P.A. este soția supraviețuitoare a defunctului G.P. (identic cu P.G.), persoană

indicată în decretul de expropriere, decedat la data de 25 octombrie 1981, cu ultimul

domiciliu în municipiul Cluj-Napoca. În calitate de soție supraviețuitoare a persoanei

de la care s-a expropriat imobilul, conform mențiunilor din anexa decretului, reclamanta

P.A. a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 Notificarea înregistrată la B.E.J.

P.N.. Din înscrisurile comunicate de către pârât nu rezultă că ar fi fost înregistrate

notificări și de către alte persoane.

În

cuprinsul notificării se arată că terenul se află în întregime

în incinta Liceului nr. X din municipiul Cluj-Napoca, iar în cuprinsul precizării

de acțiune și ulterior a scriptului înregistrat la data de 03 iunie 2010, reclamanta

a arătat că terenul este ocupat în întregime și nu poate fi restituit în natură.

Față de ansamblul considerentelor expuse,

Tribunalul a apreciat că acțiunea precizată a reclamantei este întemeiată în parte,

în privința primului capăt de cerere, reclamanta având calitatea de persoană îndreptățită

la despăgubiri pentru imobilul expropriat.

Pentru considerentele expuse a fost respins

capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului descris.

În realitate, prin indicarea faptului că imobilului este ocupat în întregime, se

poate aprecia că această cerere nu a mai fost susținută. În condițiile în care Legea

nr. 10/2001 declară ab initio abuzive preluările de imobile din perioada de referință

a legii, instanța a respins și capătul de cerere având ca obiect constatarea preluării

abuzive a imobilului în litigiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, precum și pârâtul Municipiului Cluj-Napoca.

În

motivarea apelurilor apelanții au invocat același argumente,

respectiv, lipsa calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

în baza Legii nr. 10/2001, dat fiind că potrivit art. 3 și art. 4 Legea nr. 10/2001,

aceasta nu poate face dovada calității de moștenitoare a fostului proprietar tabular

al imobilului.

În

aprecierea apelanților instanța a dispus în mod greșit anularea

dispoziției atacate, având în vedere că reclamanta nu a dovedit că este persoană

îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001,

deși, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 i-a solicitat reclamantei să-și

completeze dosarul cu copii legalizate ale actelor de stare civilă.

S-a mai susținut de către apelanți că în

mod eronat instanța a dispus acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în

condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 1.721

mp, câtă vreme reclamanta nu face dovada proprietății asupra suprafeței de 2.500

mp, pentru diferența de suprafață de 200 mp reclamanta nu face dovada preluării

abuzive de către Statul Român, printr-un alt Decret de expropriere, ulterior celui

prin care a fost preluată suprafața de 1.519 mp.

Prin întâmpinarea formulată în cauză reclamanta

intimată a solicitat respingerea ambelor apeluri ca neîntemeiate și menținerea hotărârii

atacate ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că este moștenitoarea, în calitate

de soție supraviețuitoare, a persoanei de la care a fost făcută exproprierea, G.P.,

a formulat notificare în termen legal, în temeiul Legii nr. 10/2001, și nici un

alt moștenitor nu a mai formulat notificare.

Prin decizia civilă nr. 312/A din 12

noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel în Dosar nr. 815/117/2010 s-a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, precum

și apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, împotriva sentinței civile

nr. 540 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. 815/117/2010,

pe care a menținut-o.

Prin decizia civilă nr. 7471 din 21

octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul

declarat de pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca,

prin primar, împotriva deciziei nr. 312/A din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

A fost casată decizia recurată și s-a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de recurs a reținut următoarele:

Ambele instanțe de fond au constatat că

imobilul ce formează obiectul notificării a fost înscris în CF Cluj, pe numele P.I.

(al lui I.P.) și a fost preluat de către stat în baza Decretului de expropriere

nr. 250 din 12 decembrie 1974, potrivit mențiunilor din cartea funciară, corespunzând,

în prezent, terenului din incinta Liceului nr. X Cluj-Napoca. De asemenea, au apreciat

că proprietar al imobilului în litigiu, la data exproprierii, era numitul P.G.,

soțul reclamantei, deoarece proprietarul tabular era decedat la acel moment, dându-se

eficiență dispozițiilor art. 24 Legea nr. 10/2001.

Prin motivele de recurs formulate, nu este

contestată identitatea dintre imobilul din CF Cluj, și cel situat în incinta Liceului

nr. X Cluj-Napoca, însă este criticată aprecierea calității reclamantei de persoană

îndreptățită, în raport de persoana proprietarului deposedat abuziv de către stat.

În

acest context, s-a verificat modul de interpretare și aplicare,

de către instanța de apel, a prevederilor art. 24 Legea nr. 10/2001, precum și ale

art. 17 și art. 26 Decretul-lege nr. 115/1938.

S-a reținut că instanța de apel a făcut

aplicarea prezumției relative consacrate de dispozițiile art. 24 Legea nr. 10/2001,

privind existența și întinderea dreptului de proprietate - la momentul preluării

- asupra unui imobil preluat abuziv de către stat în patrimoniul persoanei individualizate

în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Astfel, instanța de apel a valorificat

mențiunile din decretul de expropriere al terenului în litigiu, confirmând considerentele

primei instanțe în sensul că soțul reclamantei, G.P., ce a figurat în acel act juridic

alături de numitul P.I., a fost unicul proprietar al terenului în suprafață de 1.720,8

mp.

Aplicarea acestei prezumții legale este,

însă, condiționată de absența unor probe contrare, după cum se menționează explicit

în art. 24 Legea nr. 10/2001, ceea ce înseamnă că atare mijloc de probă nu este

viabil dacă se înfățișează însuși actul translativ, declarativ sau constitutiv al

dreptului de proprietate.

Or, o asemenea dovadă s-a înfățișat în

cauză, constând într-un extras de carte funciară, indicat în art. 23.1 lit. a) H.G.

nr. 250/2007, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

ca făcând parte din categoria înscrisurilor doveditoare ale dreptului de proprietate

- dat fiind efectul constitutiv al intabulării, recunoscut prin art. 17 Decretul-lege

nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor

privitoare la cărțile funciare -, precum și sentința nr.

7457 din 26 septembrie 1960, înscrisuri la care instanța de apel a făcut referire.

Din mențiunile cărții funciare, rezultă

că proprietarul imobilului în litigiu este P.I., fiul lui I.P., fără ca, în urma

decesului proprietarului, survenit la data de 06 iunie 1948, să fie înscriși și

moștenitorii acestuia, până la data exproprierii din anul 1974.

Este adevărat că, potrivit art. 26 Decretul-lege

nr. 115/1938, în caz de succesiune, drepturile reale se dobândesc fără înscriere

în cartea funciară, însă această prevedere profită tuturor moștenitorilor proprietarului

tabular, în absența oricărei mențiuni contrare în cartea funciară.

În

acest sens, în ipoteza în care proprietarul tabular era decedat

la data preluării imobilului de către stat prin expropriere, succesiunea s-a deschis

"prin moarte", în termenii art. 651 C. civ., iar dreptul de proprietate

asupra imobilului în litigiu s-a transmis pe cale succesorală în patrimoniul tuturor

moștenitorilor, nu numai al unuia dintre aceștia, chiar dacă este cel care figurează

în decretul de expropriere.

Instanța de apel a făcut referire la sentința

nr. 7457 din 26 septembrie 1960 a fostului Tribunal popular al orașului Cluj, rămasă

irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, însă doar pentru a stabili calitatea

de moștenitor a soțului reclamantei, G.P., de pe urma proprietarului tabular.

Or, din cuprinsul respectivei hotărâri

judecătorești rezultă că proprietarul tabular a avut mai mulți descendenți, cota

succesorală a lui G.P. fiind de 1/7 din dreptul de proprietate asupra bunurilor

rămase de pe urma defunctului.

Este lipsită de relevanță împrejurarea

că bunul în litigiu nu a fost inclus în masa succesorală, cât timp nu s-a dovedit

că ar fi ieșit în vreun mod din patrimoniul lui P.I. până la deces.

Față de cele expuse, s-a constatat că,

în mod greșit, instanța de apel a valorificat excepția din art. 24 al Legii nr.

10/2001 de la regula în materia probațiunii dreptului de proprietate imobiliară,

regăsită în art. 23 din lege, înlăturând mențiunile din cartea funciară și nefacând

aplicarea prevederilor art. 26 Decretul-lege nr. 115/1938.

Această din urmă normă fiind incidență

în cauză, instanța de apel ar fi trebuit să constate că, la momentul exproprierii,

proprietari erau moștenitorii lui P.I. (fiul lui I.P.) și, ca atare, toți moștenitorii

menționați în sentința nr. 7457 din 26 septembrie 1960 ar fi putut avea calitatea

de persoane îndreptățire la măsuri reparatorii (evident,

în

măsura în care ar fi formulat notificare), în conformitate

cu art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) Legea nr. 10/2001, nu numai autorul

reclamantei, G.P..

În

aplicarea art. 4 alin. (1) Legea nr. 10/2001, reclamantei,

ca succesoare a lui G.P., nu i se poate recunoaște decât cota - parte ce a aparținut

autorului său.

Este posibil ca reclamanta să beneficieze

de cotele celorlalți moștenitori ai lui P.I., în măsura în care aceștia nu au formulat

notificare în baza Legii nr. 10/2001, cu respectarea condițiilor prevăzute de

art. 4 alin. (4) din lege, însă aceste împrejurări nu au fost cercetate de către

instanța de apel, care a pornit de la premisa eronată că reclamanta este îndreptățită

la masuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren înscrisă în cartea funciară,

în considerarea calității de unic proprietar a autorului său, G.P..

Drept urmare, se impune stabilirea certă

a situației de fapt în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate pentru

care reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate

potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, prin raportare atât la sentința

nr. 7457 din 26 septembrie 1960, cât și la acte de stare civilă sau alte înscrisuri

doveditoare ale calității de moștenitor, cât și la prevederile art. 4 alin. (4)

Legea nr. 10/2001.

Nu este, însă, fondat, cel de-al doilea

motiv de recurs, vizând suprafața totală ce a fost preluată abuziv de către stat

din patrimoniul moștenitorilor proprietarului tabular, P.I..

Ambele instanțe de fond au constatat că,

după exproprierea operată în baza Decretului nr. 250 din 12 decembrie 1974 cu privire

la suprafața de 1.720,8 mp, o suprafață de 200 mp a fost reînscrisă în cartea funciară

pe numele vechiului proprietar, care, însă, a rămas în posesia statului, caz în

care se cuvin măsuri reparatorii și pentru această suprafață de teren, expropriată

în fapt.

În

condițiile în care recurentul - pârât nu a contestat situația

de fapt stabilită, în sensul că suprafața de 200 mp se regăsește în incinta Liceului

nr. X, alături de restul de 1.520 mp, se constată că instanțele de - fond au făcut

o aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 2 lit. i) Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora reprezintă preluări abuzive și cele "fără titlu valabil sau fără respectarea

dispozițiilor legale în vigoare la data preluării", așadar inclusiv preluările

operate în fapt, în absența vreunui act de dispoziție al organelor locale ale puterii

sau al administrației de stat.

O asemenea constatare nu contravine efectului

constitutiv al intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară, consacrat

de prevederile art. 17 Decretul - lege nr. 115/1938, deoarece operează excepția

de la această regulă, prevăzută de art. 26 din același act normativ, în sensul că

preluarea de către stat, prin expropriere, reprezintă o modalitate extratabulară

de dobândire a dreptului de proprietate.

În

aceste condiții, chiar daca dreptul de proprietate asupra

suprafeței de 200 mp a rămas înscris în cartea funciară pe numele vechilor proprietari,

împrejurarea că a fost expropriată în fapt îndreptățește pe moștenitorii proprietarilor

la măsuri reparatorii și pentru acest teren.

Față de cele expuse, Înalta Curte a admis

recursul și, în baza art. 314 C. proc. civ., a casat decizia recurată și a trimis

cauza spre rejudecare, pentru lămurirea întinderii dreptului de proprietate ce a

aparținut autorului reclamantei, G.P., pentru care acesteia i se cuvin măsuri reparatorii

constând în despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții

de Apel sub nr. 815/117/2010 la data de 16 ianuarie 2012.

În

acest dosar s-a formulat întâmpinare de către reclamanta P.A.

prin care aceasta a solicitat respingerea apelurilor declarate de Primarul municipiului

Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 540/2010 a

Tribunalului Cluj.

În

motivare s-a arătat că prin decizia pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție s-a dispus casarea hotărârii atacate și rejudecarea

apelurilor pentru a se stabili cu certitudine situația de fapt în ceea ce privește

întinderea dreptului de proprietate pentru care reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii,

potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Au fost reiterate practic susținerile

din întâmpinarea formulată în Dosarul nr. 815/117/2010 al Curții de Apel Cluj.

S-a precizat că reclamanta este singura

care a formulat notificare pentru imobilul în litigiu, fiind aplicabile prevederile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 34A/16 martie 2012

Curtea de Apel Cluj, secția

I

civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 540 din 11 iunie 2010 a

Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 815/117/2010, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

a reținut următoarele:

Limitele rejudecării apelurilor declarate

în cauză de către pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca

sunt cele stabilite prin decizia nr. 7471/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în aceste limite urmând a fi soluționate raportat la prevederile art. 315 C. proc.

civ..

Singurul aspect asupra căruia instanța

de apel trebuie să se pronunțe conform deciziei de casare menționate mai sus este

întinderea dreptului de proprietate pentru care reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii

constând în despăgubiri acordate potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005 raportat

la prevederile art. 4 alin. (4) Legea nr. 10/2001.

Conform acestui text de lege, de cotele

moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.

3 din lege profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus

în termen cererea de restituire.

Autorul reclamantei, G.P., are calitatea

de moștenitor al proprietarului tabular al imobilului în litigiu, P.I., astfel cum

s-a stabilit deja prin decizia de casare.

Din răspunsul comunicat instanței de către

Municipiul Cluj-Napoca rezultă că pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, imobil

înscris în CF, s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 doar de către reclamanta

P.A., moștenitoarea defunctului G.P..

Rezultă deci că în lipsa altor notificări

formulate pentru imobilul în litigiu de către ceilalți moștenitori ai proprietarului

tabular P.I., în lumina prevederilor art. 4 alin. (4) Legea nr. 10/2001 reclamanta

are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de această

lege pentru întreg imobilul care a făcut obiectul notificării.

În

aceste condiții, sentința pronunțată de către Tribunalul Cluj

prin care s-a dispus acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în condițiile

Titlului VII Legea nr. 247/2005 pentru imobilul înscris inițial în CF Cluj, în suprafață

de 1.721 mp, este legală și temeinică, referitor la suprafața imobilului în litigiu

stabilindu-se irevocabil prin decizia nr. 7471/2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție este de 1.721 mp.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâții Primarul municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca prin Primar,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În

dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat lipsa calității

procesuale pasive a Municipiului Cluj, motivat de următoarele considerente:

În

conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (4) Legea nr.

10/2001 „în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea

în natura sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziție

motivata a primarilor". Prin urmare în litigiile ce vizează imobilele care

intra sub incidența Legii 10/2001, calitatea procesuală pasivă o are Primarul și

nu unitatea administrativ-teritorială - Municipiul Cluj-Napoca, respectiv autoritatea

deliberativă - Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.

În

cazul special al litigiilor introduse în temeiul Legii

nr. 10/2001, primarul unității administrativ-teritoriale nu figurează ca parte în

calitatea sa de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, raportat la

prevederile art. 23 alin. (2) Legea nr. 215/2001, ci în baza art. 21 alin. (4) coroborat

cu art. 26 alin. (4) Legea nr. 10/2001 care îi conferă calitatea procesuală pasivă

în litigiile privind imobilele deținute de unitățile administrativ-teritoriale.

Pe cale de consecință, numai Primarul Municipiului Cluj-Napoca este cel care are

calitate procesuală pasivă în litigiile bazate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, raportat la hotărârea

instanței de apel, unde limitele rejudecării au vizat tocmai întinderea dreptului

de proprietate pentru care reclamanta are calitate de persoană îndreptățită în vederea

acordării măsurilor reparatorii constând în despăgubiri potrivit legii speciale

- Legea nr. 247/2005, Titlul VII, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

potrivit motivului de recurs prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel, în rejudecare, deși recunoaște

că la data exproprierii preluarea s-a realizat de la moștenitorii fostului proprietar

tabular decedat, și anume de la G.P. și ceilalți frați ai săi, toți în calitate

de descendenți ai lui P.I. al lui I.P., a dispus - prin raportare la art. 4

alin. (4) Legea nr. 10/2001 acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în

condițiile Titlului VII Legea nr. 247/2005 pentru întreaga suprafață a imobilului

indicat în notificare.

Prin deschiderea succesiunii (declanșată

de faptul juridic al morții unei persoane fizice) are loc transmiterea patrimoniului

succesoral de la de cujus la succesorii acestuia. Pe cale de consecință, după data

de 6 iunie anul 1948 - data decesului antecesorului fostului soț al reclamantei,

s-au transmis toate drepturile și obligațiile care alcătuiau patrimoniul defunctului

tuturor descendenților săi, și nu numai fiului G.P., fostul soț al reclamantei.

Astfel, la data preluării imobilului, proprietar asupra unei cotei părți a imobilului

din prezentul litigiu era fiecare dintre moștenitorii după P.I..

Deși reclamanta este singura notifîcatoare

care a solicitat întreaga suprafață a imobilului incident litigiului, în privința

întinderii dreptului de proprietate, instanța în mod greșit a dispus acordarea de

măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață a imobilului menționat în notificare,

întmcât revendicatoarea nu face dovada calității de persoană îndreptățită în temeiul

art. 3 și 4 Legea nr. 10/2001, respectiv a calității de moștenitoare după ceilalți

titulari ai dreptului de proprietate (la data preluării) - frații fostului sau soț.

Prin urmare, în prezenta cauză, nu sunt

incidente dispozițiile art. 4 alin. (4) Legea nr. 10/2001 (de cotele moștenitorilor

legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III, profită

ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de

restituire), deoarece ne aflăm în prezența legăturii de afinitate între revendicatoarea

P.A. și ceilalți titulari ai dreptului de proprietate la data exproprierii care

îi sunt cumnați, frații defunctului soț - G.P..

Potrivit reglementarilor legislației noastre,

dreptul succesoral român atribuie moștenirea ab intestat familiei defunctului, iar

în caz de vacanță succesorală, statului. Legea, însă cheamă la moștenire doar pe

rudele defunctului, nu și pe afinii acestuia.

Prin urmare, nu există o legătură de rudenie

între reclamanta notifîcatoare P.A. și frații defunctului G.P. titular al dreptului

de proprietate alături de frații săi, la data preluării, aceștia neavând ascendenți

comuni, fapt care să confere vocație reclamantei de a culege cota parte cuvenită

cumnaților săi.

În

lipsa actelor doveditoare care să ateste îndreptățirea pentru

stabilirea masurilor reparatorii în favoarea reclamantei, accesul moștenitorilor

(și nu afinilor-potrivit dispozițiilor arătate mai sus) persoanei îndreptățite la

beneficiul legii implică o analiză calificată a tuturor actelor doveditoare depuse

de către notifîcatoare, în vederea acordării masurilor reparatorii solicitate, respectiv

cuvenite.

Recursurile sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin primar este nefondată.

Competența de a soluționa o notificare,

adresată conform Legii nr. 10/2001 aparține unității deținătoare sau entității învestite

cu soluționarea notificării.

În

cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale,

soluționarea se face prin dispoziție motivată a primarilor, în calitate de reprezentanți

ai unității administrativ teritoriale, aceasta având calitate procesuală pasivă

definită chiar prin lege-art. 21 alin. (4) Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 21 Legea nr. 215/2001, „unitățile

administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate

juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept

fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise

la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile

administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg

din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și

privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice

sau juridice, în condițiile legii.

În

justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate,

după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".

Legea nr. 10/2001, a stabilit în mod expres

calitatea procesuală pasivă a unităților administrativ-teritorială, ca deținătoare

mbunurilor care fac obiect de reglementare a legii, acestea fiind reprezentate de

către Primar.

Și celelalte critici, privind greșita reținere

a calității de persoană îndreptățită a reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent

pentru între imobilul sunt nefondate.

În

prezenta cauză, s-a făcut dovada că imobilul care face obiectul

notificării a aparținut autorului comun, P.I., a cărui succesiune a fost transmisă

moștenitorilor de gradul

I,

printre care și G.P., autorul

reclamantei (soție supraviețuitoare).

Prin decizia de casare s-a statuat că reclamanta

beneficiază de cotele celorlalți moștenitori ai lui P.I., în măsura în care se va

stabili că aceștia sau succesorii acestora nu au formulat notificări cu privire

la același bun în baza Legii nr. 10/2001, statuare obligatorie conform art. 315

C. proc. civ..

În

rejudecare s-a stabilit că pentru imobilul în litigiu a formulat

notificare doar reclamanta P.A., moștenitoarea defunctului P.G., astfel că în mod

legal și cu respectarea dispozițiilor art. 4

alin. (4) și art. 315 C. proc. civ., instanța de apel a statuat

că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent

pentru întreg imobilul care a făcut obiectul notificării.

Având în vedere aceste considerente, urmează

ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Primarul municipiului Cluj Napoca

și Municipiul Cluj Napoca prin Primar împotriva deciziei nr. 34A din 16 martie 2012

a Curții de Apel Cluj, sectia

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2012.