ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 624/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 624/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta S.C. M. SRL a solicitat
în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii -
Direcția Transport Rutier, I.I.Ș.T., S.C. T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL
anularea ca nelegale a Autorizațiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr.
000722 - 000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și S.C. D.E.T.
SRL pentru traseul Oradea - Chișinău; anularea ca nelegale a Autorizațiilor
pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000623 - 000627 în beneficiul I.I.Ș.T.
la paritate cu T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca -
Chișinău; anularea ca nelegale a Autorizațiilor pentru un serviciu regulat
valabile în prezent emise în beneficiul SC T.E.R. SRL, la paritate cu -
I.I.Ș.T. pentru traseul Cluj-Napoca - Chișinău; suspendarea în temeiul
dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării tuturor eventualelor
autorizații valabile în prezent emise în beneficiul transportatorilor sus
menționați pentru aceste trasee până la soluționarea irevocabilă a prezentei
cauze. În motivarea acțiunii s-au arătat în esență următoarele. Societatea
reclamantă a fost autorizată să efectueze transporturi regulate de persoane la
paritate cu S.C. P. SRL urmare a preluării autorizațiilor de transport deținute
pe aceste rute de către S.C. G.C. SRL în anul 2006.
I.I.Ș.T. a fost
autorizat să efectueze transport de persoane pe ruta Chișinău - Oradea în anul
2005 și pe ruta Chișinău Cluj în anul 2008, deci ulterior datei la care a fost
autorizată reclamanta.
În prezent I.I.Ș.T.
își desfășoară activitatea de transport pe rutele Oradea - Chișinău și
Cluj-Napoca - Chișinău în baza autorizațiilor sus menționate la paritate cu
partenerii români - S.C. T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL.
A mai arătat
reclamanta că motivele de nelegalitate a autorizațiilor pentru un serviciu
regulat emise în beneficiul I.I.Ș.T. și ai partenerilor români ai acestei
societăți respectiv SC T.E.R. SRL și SC D.E.T. SRL sunt următoarele:
Conform dispozițiilor
art. 65 din Normele metodologice de aplicare a OMTC nr. 1892/2006:
"transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic
internațional se efectuează de operatorii de transport rutieri români, pe baza
autorizației de transport internațional emise de către autoritățile competente
ale statelor unde sunt situate capetele traseului însoțită de graficele de
circulație și a autorizațiilor de transport internațional eliberate de
autoritățile competente ale statelor tranzitate."
Autorizațiile pentru
un serviciu regulat nr. 000722- 000724 și respectiv 000623 -000627 au fost
emise de Ministerul Transporturilor în beneficiul I.I.Ș.T. persoană juridică
din Republica Moldova pe traseul Oradea - Chișinău cu plecare din Oradea la
orele 16.30, din Cluj-Napoca la orele 19.25 și din Chișinău la orele 18.00 iar
pe traseul Cluj-Napoca - Chișinău cu plecare din Cluj-Napoca la orele 17.00 și
din Chișinău la orele 19.30.
A mai precizat
reclamanta că la baza emiterii autorizațiilor a stat un aviz fals nr.
43/1678/14 aprilie 2009 așa zis emis de către pârâtul Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii, urmare a "Adresării" nr. 59 din
14 aprilie 2009 făcută de către I.I.Ș.T., aviz prin care ministerul permite
efectuarea zilnic a cursei regulate Cluj-Napoca 17.00 - Chișinău 19.30 de către
transportatorul din Republica Moldova sus menționat.
A precizat reclamanta
că I.I.Ș.T. s-a prevalat de acest aviz fals pentru a avea intrare zilnică în
Autogara Cluj-Napoca.
A mai arătat
reclamanta că potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) din OMTC nr. 1892/2006,
autorizația de transport internațional se retrage când se constată că
operatorul de transport rutier a furnizat documente conținând informații
eronate cu ocazia solicitării autorizației de transport internațional.
Pârâții I.I.Ș.T.,
S.C. T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL au invocat excepția lipsei de interes în
formularea acțiunii, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat
excepția inadmisibilității acțiunii pentru anularea Autorizațiilor cu nr.
000722-000724 și respectiv 000623-000627 pe motiv de neîndeplinire a procedurii
prealabile, iar pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat
excepția lipsei de obiect.
Asupra cererii de
suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004,
republicată, reclamanta solicită respingerea excepției de litispendență a acestei
cereri în raport cu cea care face obiect al Dosarului civil nr. 1257/33/2010 al
Curții de Apel Cluj.
În dosarul civil nr.
1257/33/2010 al Curții de Apel Cluj soluționat pe fond la data de 4 februarie
2011 reclamanta a învestit instanța cu o cerere de suspendare având temei
juridic diferit, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare,
reclamanta în raport de temeiul juridic diferit al celor două cereri și de
întinderea diferită în timp a efectelor suspendării pe art. 14 în raport de
art. 15 solicită respingerea excepției de litispendență.
În susținerea cererii
de suspendare formulată în prezentul dosar reclamanta a arătat că sunt
întrunite cerințele legii,prin raportare la art. 14.
La nivelul aparenței
de nelegalitate cerut de lege pentru a fi întrunită cerința cazului bine
justificat reclamanta a invocat încălcarea prevederilor legale care
reglementează procedura de autorizare prin emiterea de către Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii a unor autorizații în beneficiul unui
transportator din Republica Moldova,care nu deține autovehicule înmatriculate
în România și care nu a formulat o cerere adresată Ministerului în scopul
autorizării sale; încălcarea legii prin emiterea unui număr mai mare de
autorizații decât are dreptul un transportator în raport de parcul auto deținut
și afectat executării curselor pe traseul a cărui autorizare se solicită;
autorizarea de transporturi care au drept scop numai cele mai profitabile
servicii existente pe traseul în cauză; emiterea de autorizații pe baza unor
documente conținând informații eronate.
S-a mai arătat că și
paguba iminent este îndeplinită în speța dedusă judecății.
A apreciat reclamanta
că a dovedit prin actele depuse faptul că în patrimoniu, urmare a desfășurării
activității de transport a pârâților la ore preferențiale,pe baza actelor
administrative a căror suspendare a solicitat-o s-a produs un prejudiciu
material. Acesta nu este doar previzibil ci este deja o certitudine care se
reflectă în cifra de afaceri a societății și în veniturile diminuate pe care
le-a realizat de când datează aceasta situație, pierdere cuantificată în medie
la 10.000 lei pe fiecare lună.
Prin Sentința nr. 100
din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins excepția inadmisibilității
invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția
Transport Rutier, a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâtul
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Transport Rutier., a
respins excepția lipsei de interes invocată de pârâții I.I.Ș.T., SC T.E.R. SRL
și SC D.E.T. SRL, a respins cererea de suspendare a Autorizațiilor pentru un
serviciu regulat emise sub nr. 000722 - 000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la
paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău și a
Autorizațiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în
beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul
Cluj-Napoca - Chișinău, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta
S.C. M. SRL.
Pentru a pronunța
această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele.
Pârâtul Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Transport Rutier a invocat
excepția inadmisibilității susținând că reclamanta trebuia să facă dovada
îndeplinirii procedurii prealabile ca o condiție de exercitare a acțiunii pe
calea contenciosului administrativ, ori, pentru capătul de cerere privind
anularea autorizațiilor nr. 000623-000627, reclamanta nu a înțeles să facă o
astfel de dovadă. Astfel, prin plângerea prealabilă, comunicată ministerului la
data de 2 iulie 2010, aceasta a solicitat anularea autorizațiilor nr. 000722 și
nr. 000414 și nu a solicitat anularea autorizațiilor nr. 000623-000627, astfel
cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Aceeași este situația și
în cazul autorizațiilor cu nr. 000723 și 000724 care nici ele nu au făcut
obiectul plângerii prealabile.
Astfel plângerea
prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în
data de 2 iulie 2010 a vizat revocarea autorizațiilor emise în beneficiul
transportatorilor pârâți pe traseele Cluj - Napoca - Chișinău și Oradea -
Chișinău.
Indicarea
autorizațiilor nr. 000722 și nr. 000414 a fost dublată de menționarea
împrejurării că se solicită revocarea tuturor autorizațiilor emise în favoarea
transportatorilor I.I.Ș.T., SC T.E.B. SRL și D.E.T. SRL pe traseele Cluj
-Napoca - Chișinău și Oradea - Chișinău valabile la data înregistrării
plângerii iar acțiunea introductivă de instanță a fost formulată în mod
similar, fiind ulterior precizat numărul autorizațiilor emise subsecvent
momentului la data de 6 octombrie 2010, Ministerul Transporturilor și
Infrastructurii anulând autorizațiile cu nr. 000623 -000627 și a emis în locul
acestora noi autorizații, sub nr .000873 -000876.
Subsecvent acestui
moment prin plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor și
Infrastructurii la data de 20 decembrie 2010 s-a solicitat anularea
autorizațiilor emise sub nr. 000873-000876 pe traseul Cluj -Napoca - Chișinău.
Astfel a concluzionat
Curtea că exigențele instituite de legiuitor apar în consecință ca fiind
îndeplinite, scopul edictării prevederilor art. 7 din Legea contenciosului
administrativ fiind atins, Curtea respingând excepția inadmisibilității
invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția
Transport Rutier.
Același pârât a
invocat și excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru capătul doi de cerere
privind anularea autorizațiilor nr. 000623-000627, motivat de faptul că aceste
autorizații au fost anulate de către autoritatea emitentă - Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii, în cursul anului 2010, fiind emise
autorizațiile nr. 000873-000876.
Anularea
autorizațiilor nr. 000623-000627 nu s-a realizat de către autoritatea pârâtă în
derularea procedurii instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci ca urmare
a solicitării formulate de pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 71 și 72
din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor Construcțiilor
și Turismului nr. 1892/2006, astfel că nu s-a putut aprecia că ar fi rămas fără
obiect cererea, învestirea instanței realizându-se anterior.
În ceea ce privește
excepția lipsei de interes invocată de către pârâții I.I.Ș.T. și SC D.E.T. s-a
reținut că reclamanta este beneficiara autorizațiilor de transport
internațional cu nr. 000301 și 000302 emise pe traseul Cluj -Napoca - Chișinău
în vigoare, astfel că justifică un interes legitim în declanșarea demersului
judiciar în înțelesul prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Aserțiunile referitoare
la inadmisibilitatea formulării cererii de suspendare, întemeiată pe
prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în raport cu învestirea instanței
anterior cu o cerere de suspendare fundamentată pe dispozițiile art. 14 din
același act normativ au fost înlăturate în raport de temeiul juridic distinct
indicat.
Cu privire la cererea
de suspendare formulată s-au reținut următoarele.
Împrejurarea invocată
de reclamantă referitoare la pierderile înregistrate prin valorificarea actelor
administrative de către partea adversă nu a putut fi reținută ca fiind un caz
bine justificat având în vedere că nu s-a prezentat situația financiară a
reclamantei, respectiv cifra de afaceri și evoluția societății.
Paguba iminentă este
definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca
fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz,
perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a
unui serviciu public ceea ce în cauză nu s-a putut retine având în vedere
situația concretă de exercitare a unei activități economice concurente, în baza
unor acte administrative emise în aceleași condiții pentru ambele părți.
În ceea ce privește
motivele de nelegalitate invocate de reclamantă s-a reținut că acestea nu pot
fi circumscrise nici uneia din condițiile a căror nerespectare ar atrage
nulitatea.
Autorizațiile pentru
un serviciu regulat emise sub nr. 000722 -000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la
paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău și autorizațiile
pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în beneficiul I.I.Ș.T.
la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chișinău
au fost emise în baza Ordinului MTC cu nr. 1892/2006 prin care se aprobă
normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a
activităților conexe acestora.
Potrivit art. 65 din
aceste Norme, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în
trafic internațional se efectuează de operatorii de transport rutier români pe
baza autorizației de transport internațional emise de autoritățile competente
ale statelor unde sunt situate capetele traseului.
S-a reținut că
dispozițiile legale enunțate au fost respectate la emiterea actelor contestate
precum și prevederile art. 66 din Norme, potrivit cărora autorizațiile de
transport internațional se eliberează pe numele operatorului/operatorilor de
transport rutier, iar titularii autorizației de transport internațional vor
putea, în condițiile obținerii acordului autorităților competente ale statelor
unde sunt situate capetele traseului, să efectueze transport rutier public de
persoane pe traseul solicitat și prin unul sau mai mulți subcontractanți,
aceștia fiind înscriși pe autorizația de transport internațional.
Aserțiunile reclamantei
referitoare la nerespectarea prevederilor legale nu au putut fi reținute în
raport cu textul indicat, procedura fiind urmată întocmai.
A mai subliniat
Curtea că în cazul asocierii mai multor operatori de transport rutier în scopul
efectuării unor servicii regulate, autorizații le de transport internațional se
eliberează pe numele tuturor operatorilor de transport rutier asociați
operatorului de transport rutier în numele căruia s-a depus cererea în vederea
autorizării astfel că și din această perspectivă afirmațiile reclamantei apar
ca fiind fără acoperire .
Interpretarea dată de
reclamantă prevederilor art. 74 din Normele anexă la Ordinul MTC nr. 1892/2006
în sensul că din cuprinsul acestuia rezultă că pentru fiecare autocar care
execută transportul se emite câte o autorizație,acesta fiind și motivul pentru
care cererea trebuie să cuprindă conform modelului aprobat în anexa nr. 11 la
norme numărul de autocare, s-a apreciat că nu este în consonanță cu spiritul
textului legal invocat.
Împotriva sentinței
pronunțată de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs S.C. M. SRL și Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii.
Prin recursul
declarat de S.C. M. SRL se solicită în principal admiterea recursului, casarea
sentinței recurate, în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare și
trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, iar în subsidiar
modificarea acestei soluții în sensul admiterii cererii de suspendare ce
formează obiectul prezentului dosar; în ceea ce privește acțiunea pe fondul cauzei
se solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere cauzei spre
rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței recurate în
sensul de a se dispune admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și
completată.
Se arată că instanța
de fond în soluționarea cererii de suspendare redă o serie de definiții legale
și considerații teoretice a cazului bine justificat și a pagubei iminente dar
nu analizează aspectele prin prisma cărora a considerat că în speță este
îndeplinită condiția cazului bine justificat și în consecință nu motivează
hotărârea sub acest aspect, ceea ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor
art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce privește
existența în speța dedusă judecății a cerinței cazului bine justificat, se arată
că în analizarea acestei cerințe instanța de fond era datoare să verifice
existența la nivel de aparență a unor motive de nelegalitate ale actelor
administrative a căror suspendare se solicită.
În opinia recurentei
această aparență de nelegalitate rezultă din actele depuse la dosarul cauzei,
prin raportarea conținutului acestora la dispozițiile legale în vigoare, precum
și din împrejurările învederate instanței și confirmate de probele dosarului,
însă neavute în vedere de către instanța de fond.
În susținerea
solicitării de admitere a recursului și de modificare a sentinței pronunțată de
instanța de fond în sensul admiterii acțiunii stau următoarele critici:
nerespectarea procedurii de autorizare reglementată de lege la emiterea actelor
contestate în prezentul litigiu; incidența prevederilor dispozițiilor art. 70
lit. c) și lit. e) din Norme; depășirea numărului de autorizații emise în
raport cu numărul de autovehicule afectate transportului pe aceste rute
autorizate; existența unor documente false în dosarul de autorizare.
Prin recursul
declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii se aduc următoarele
critici sentinței recurate: instanța de fond a respins în mod neîntemeiat
excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile
în ceea ce privește autorizațiile cu numărul 000723 și nr. 000724,
000873-000876; instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția invocată
de această parte cu privire la lipsa de obiect a capătului de cerere ce viza
anularea autorizațiilor nr. 000623-000627.
Recursurile sunt
nefondate.
În ceea ce privește
recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, se observă
că această parte nu a formulat veritabile critici de nelegalitate ale sentinței
pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ci a reiterat excepțiile invocate în fața
instanței de fond, soluția cu privire la acestea fiind argumentată în mod
judicios.
În ceea ce privește
motivul de recurs formulat de S.C. M. SRL privind casarea sentinței recurate
pentru nemotivare se rețin următoarele.
În conformitate cu
dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie
să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,
cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivele de fapt și
de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar,
premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din
dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituind o dispoziție
arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul
civil, aceasta fiind și rațiunea pentru care a fost reglementat motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aceasta nu înseamnă
însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor
părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, art. 304
pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5, răspund doar la cerința
ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca
aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele
pentru care au fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora),
cerință îndeplinită în speță, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de
acest text de lege nu poate fi reținut.
În ceea ce privește
documentele la care tace referire recurenta trebuie precizat faptul că au fost
depuse la dosar anterior termenului de judecată din dala de 7 februarie 2011,
putând fi studiate la dosar; totodată ele au fost depuse în mai multe exemplare
iar un exemplar a fost comunicat și reclamantei.
Referitor la cele
patru motive de recurs formulate împotriva părții din sentință prin care Curtea
de Apel Cluj a soluționat fondul cauzei se rețin următoarele.
Autorizațiile pentru
un serviciu regulat emise sub nr. 000722-000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la
paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău și
autorizațiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în
beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul
Cluj-Napoca - Chișinău au fost emise în baza Ordinului MTC cu nr. 1892/2006
prin care se aprobă normele privind organizarea și efectuarea transporturilor
rutiere și a activităților conexe acestora.
Potrivit art. 65 din
aceste Norme, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în
trafic internațional se efectuează de operatorii de transport rutier români pe
baza autorizației de transport internațional emise de autoritățile competente
ale statelor unde sunt situate capetele traseului.
S-a reținut în mod
corect de către instanța de fond că dispozițiile legale enunțate au fost
respectate la emiterea actelor contestate precum și prevederile art. 66 din
Norme, potrivit cărora autorizațiile de transport internațional se eliberează
pe numele operatorului/operatorilor de transport rutier, iar titularii
autorizației de transport internațional vor putea, în condițiile obținerii
acordului autorităților competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului,
să efectueze transport rutier public de persoane pe traseul solicitat și prin
unul sau mai mulți subcontractanți, aceștia fiind înscriși pe autorizația de
transport internațional.
Aserțiunile
reclamantei-recurente referitoare la nerespectarea prevederilor legale nu pot
fi reținute în raport cu textul indicat, procedura fiind urmată întocmai.
Concluzionând, atât
operatorii de transport cât și celelalte părți implicate au respectat procedura
impusă de normele legale în vigoare.
Referitor la al
doilea motiv de recurs - dispozițiile art. 70 lit. c) și e) din Normele privind
organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe
acestora - Anexa la OMTC nr. 1892/2006 nu sunt incidente în cauză - se rețin
următoarele.
Împrejurarea că prin
cererea de autorizare au fost solicitate anumite ore și zile apreciate de
reclamantă la acel moment mai favorabile nu poate fi reținută ca având drept
scop numai cele mai profitabile servicii existente pe traseul în cauză.
Poziția autorității
intimate potrivit căreia reclamanta-recurentă este în drept să solicite ea
însăși efectuarea operațiunilor de transport pentru zilele și orele pa care la
dorește, relevă că limitele analizei nu pot trece în sfera abuzului și relevă
că aceste susțineri ale reclamantei nu pot constitui motiv de nelegalitate a
actelor administrative.
Așa cum corect a
reținut instanța de fond, frecvența transportului poate fi după cum rezultă din
actul normativ care constituie sediul materiei, fie zilnică, fie săptămânală,
fie o altă variantă aleasă de operator astfel că nici din această perspectivă
nu se poate reține că reclamanta a justificat un motiv de nelegalitate.
Motivul de recurs
invocat la punctul 3 - legislația în vigoare nu interzice emiterea mai multor
autorizații de transport decât numărul de autovehicule necesar operării rutei -
constituie o interpretare forțată și absolut eronată a articolului 74 din
Norme, care nu precizează în cuprinsul său și nu lasă să se înțeleagă că se vor
emite doar atâtea autorizații de transport câte autocare vor fi necesare pentru
efectuarea curselor pe traseul solicitat. Dimpotrivă prin solicitarea prevăzută
la art. 68 lit. b și h din norme de a indica numărul de autovehicule necesar
efectuării curselor, respectiv numărul de autorizații solicitate, legiuitorul
permite ca aceste valori să fie diferite.
Textul legal a fost
instituit cu scopul de a facilita verificarea documentelor de către
autoritățile abilitate, și nu poate fi interpretat în direcția dorită de
reclamanta-recurentă având în vedere și celelalte documente necesare și a căror
unicitate nu este necesară .
De altfel Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii a arătat că în cele mai multe cazuri se
impune emiterea mai multor autorizații de transport, tocmai pentru a se asigura
efectuarea curselor și în situațiile excepționale (defecțiuni tehnice ale
autocarului în timpul transportului, accidente, suplimentări cu acordul
ministerului la ocazii speciale -precum sărbători religioase, etc).
De asemenea și
critica adusă prin al patrulea motiv de recurs este neîntemeiată. La baza
emiterii autorizațiilor de transport atacate nu au stat actele cu nr. 68 din 1
octombrie 2007 și 21 din 10 septembrie 2008 emise de către S.C. C.T. S.R.L.
faptul că aceste acte constituie sau nu niște falsuri este total lipsit de
relevanță pentru cauză.
Referitor la cererea
de suspendare formulată se constată că prima instanța a argumentat temeinic
caracterul nefondat al cererii de suspendare și nedovedirea de către recurentă
a cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursurile ca nefondate, neexistând motive pentru reformarea
sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea n.554/2004 sau art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de S.C. M. SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
împotriva Sentinței nr. 100 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Obligă S.C. M. SRL la
675 RON cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte S.C. D.E.T. SRL și
I.I.Ș.T.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - DG