ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 624/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta S.C. M. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Transport Rutier, I.I.Ș.T., S.C. T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL anularea ca nelegale a Autorizațiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000722 - 000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău; anularea ca nelegale a Autorizațiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000623 - 000627 în beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chișinău; anularea ca nelegale a Autorizațiilor pentru un serviciu regulat valabile în prezent emise în beneficiul SC T.E.R.

SRL, la paritate cu - I.I.Ș.T. pentru traseul Cluj-Napoca - Chișinău; suspendarea în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării tuturor eventualelor autorizații valabile în prezent emise în beneficiul transportatorilor sus menționați pentru aceste trasee până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze. În motivarea acțiunii s-au arătat în esență următoarele. Societatea reclamantă a fost autorizată să efectueze transporturi regulate de persoane la paritate cu S.C. P. SRL urmare a preluării autorizațiilor de transport deținute pe aceste rute de către S.C. G.C. SRL în anul 2006. I.I.Ș.T. a fost autorizat să efectueze transport de persoane pe ruta Chișinău - Oradea în anul 2005 și pe ruta Chișinău Cluj în anul 2008, deci ulterior datei la care a fost autorizată reclamanta.

În prezent I.I.Ș.T. își desfășoară activitatea de transport pe rutele Oradea - Chișinău și Cluj-Napoca - Chișinău în baza autorizațiilor sus menționate la paritate cu partenerii români - S.C. T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL. A mai arătat reclamanta că motivele de nelegalitate a autorizațiilor pentru un serviciu regulat emise în beneficiul I.I.Ș.T. și ai partenerilor români ai acestei societăți respectiv SC T.E.R. SRL și SC D.E.T.

SRL sunt următoarele: Conform dispozițiilor art. 65 din Normele metodologice de aplicare a OMTC nr. 1892/2006: "transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic internațional se efectuează de operatorii de transport rutieri români, pe baza autorizației de transport internațional emise de către autoritățile competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului însoțită de graficele de circulație și a autorizațiilor de transport internațional eliberate de autoritățile competente ale statelor tranzitate." Autorizațiile pentru un serviciu regulat nr. 000722- 000724 și respectiv 000623 -000627 au fost emise de Ministerul Transporturilor în beneficiul I.I.Ș.T. persoană juridică din Republica Moldova pe traseul Oradea - Chișinău cu plecare din Oradea la orele 16.30, din Cluj-Napoca la orele 19.25 și din Chișinău la orele 18.00 iar pe traseul Cluj-Napoca - Chișinău cu plecare din Cluj-Napoca la orele 17.00 și din Chișinău la orele 19.30.

A mai precizat reclamanta că la baza emiterii autorizațiilor a stat un aviz fals nr. 43/1678/14 aprilie 2009 așa zis emis de către pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, urmare a "Adresării" nr. 59 din 14 aprilie 2009 făcută de către I.I.Ș.T., aviz prin care ministerul permite efectuarea zilnic a cursei regulate Cluj-Napoca 17.00 - Chișinău 19.30 de către transportatorul din Republica Moldova sus menționat. A precizat reclamanta că I.I.Ș.T. s-a prevalat de acest aviz fals pentru a avea intrare zilnică în Autogara Cluj-Napoca. A mai arătat reclamanta că potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) din OMTC nr. 1892/2006, autorizația de transport internațional se retrage când se constată că operatorul de transport rutier a furnizat documente conținând informații eronate cu ocazia solicitării autorizației de transport internațional.

Pârâții I.I.Ș.T., S.C. T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL au invocat excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru anularea Autorizațiilor cu nr. 000722-000724 și respectiv 000623-000627 pe motiv de neîndeplinire a procedurii prealabile, iar pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat excepția lipsei de obiect. Asupra cererii de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, reclamanta solicită respingerea excepției de litispendență a acestei cereri în raport cu cea care face obiect al Dosarului civil nr. 1257/33/2010 al Curții de Apel Cluj.

În dosarul civil nr. 1257/33/2010 al Curții de Apel Cluj soluționat pe fond la data de 4 februarie 2011 reclamanta a învestit instanța cu o cerere de suspendare având temei juridic diferit, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, reclamanta în raport de temeiul juridic diferit al celor două cereri și de întinderea diferită în timp a efectelor suspendării pe art. 14 în raport de art. 15 solicită respingerea excepției de litispendență.

În susținerea cererii de suspendare formulată în prezentul dosar reclamanta a arătat că sunt întrunite cerințele legii,prin raportare la art. 14. La nivelul aparenței de nelegalitate cerut de lege pentru a fi întrunită cerința cazului bine justificat reclamanta a invocat încălcarea prevederilor legale care reglementează procedura de autorizare prin emiterea de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a unor autorizații în beneficiul unui transportator din Republica Moldova,care nu deține autovehicule înmatriculate în România și care nu a formulat o cerere adresată Ministerului în scopul autorizării sale; încălcarea legii prin emiterea unui număr mai mare de autorizații decât are dreptul un transportator în raport de parcul auto deținut și afectat executării curselor pe traseul a cărui autorizare se solicită; autorizarea de transporturi care au drept scop numai cele mai profitabile servicii existente pe traseul în cauză; emiterea de autorizații pe baza unor documente conținând informații eronate.

S-a mai arătat că și paguba iminent este îndeplinită în speța dedusă judecății. A apreciat reclamanta că a dovedit prin actele depuse faptul că în patrimoniu, urmare a desfășurării activității de transport a pârâților la ore preferențiale,pe baza actelor administrative a căror suspendare a solicitat-o s-a produs un prejudiciu material. Acesta nu este doar previzibil ci este deja o certitudine care se reflectă în cifra de afaceri a societății și în veniturile diminuate pe care le-a realizat de când datează aceasta situație, pierdere cuantificată în medie la 10.000 lei pe fiecare lună.

Prin Sentința nr. 100 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Transport Rutier, a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Transport Rutier., a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâții I.I.Ș.T., SC T.E.R. SRL și SC D.E.T. SRL, a respins cererea de suspendare a Autorizațiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000722 - 000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău și a Autorizațiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în beneficiul I.I.Ș.T.

la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chișinău, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C. M. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele. Pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Transport Rutier a invocat excepția inadmisibilității susținând că reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile ca o condiție de exercitare a acțiunii pe calea contenciosului administrativ, ori, pentru capătul de cerere privind anularea autorizațiilor nr. 000623-000627, reclamanta nu a înțeles să facă o astfel de dovadă. Astfel, prin plângerea prealabilă, comunicată ministerului la data de 2 iulie 2010, aceasta a solicitat anularea autorizațiilor nr. 000722 și nr. 000414 și nu a solicitat anularea autorizațiilor nr. 000623-000627, astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Aceeași este situația și în cazul autorizațiilor cu nr. 000723 și 000724 care nici ele nu au făcut obiectul plângerii prealabile. Astfel plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în data de 2 iulie 2010 a vizat revocarea autorizațiilor emise în beneficiul transportatorilor pârâți pe traseele Cluj - Napoca - Chișinău și Oradea - Chișinău. Indicarea autorizațiilor nr. 000722 și nr. 000414 a fost dublată de menționarea împrejurării că se solicită revocarea tuturor autorizațiilor emise în favoarea transportatorilor I.I.Ș.T., SC T.E.B. SRL și D.E.T.

SRL pe traseele Cluj -Napoca - Chișinău și Oradea - Chișinău valabile la data înregistrării plângerii iar acțiunea introductivă de instanță a fost formulată în mod similar, fiind ulterior precizat numărul autorizațiilor emise subsecvent momentului la data de 6 octombrie 2010, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii anulând autorizațiile cu nr. 000623 -000627 și a emis în locul acestora noi autorizații, sub nr .000873 -000876. Subsecvent acestui moment prin plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la data de 20 decembrie 2010 s-a solicitat anularea autorizațiilor emise sub nr. 000873-000876 pe traseul Cluj -Napoca - Chișinău.

Astfel a concluzionat Curtea că exigențele instituite de legiuitor apar în consecință ca fiind îndeplinite, scopul edictării prevederilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ fiind atins, Curtea respingând excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Transport Rutier. Același pârât a invocat și excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru capătul doi de cerere privind anularea autorizațiilor nr. 000623-000627, motivat de faptul că aceste autorizații au fost anulate de către autoritatea emitentă - Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în cursul anului 2010, fiind emise autorizațiile nr. 000873-000876.

Anularea autorizațiilor nr. 000623-000627 nu s-a realizat de către autoritatea pârâtă în derularea procedurii instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci ca urmare a solicitării formulate de pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 71 și 72 din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Turismului nr. 1892/2006, astfel că nu s-a putut aprecia că ar fi rămas fără obiect cererea, învestirea instanței realizându-se anterior. În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de către pârâții I.I.Ș.T. și SC D.E.T. s-a reținut că reclamanta este beneficiara autorizațiilor de transport internațional cu nr. 000301 și 000302 emise pe traseul Cluj -Napoca - Chișinău în vigoare, astfel că justifică un interes legitim în declanșarea demersului judiciar în înțelesul prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Aserțiunile referitoare la inadmisibilitatea formulării cererii de suspendare, întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în raport cu învestirea instanței anterior cu o cerere de suspendare fundamentată pe dispozițiile art. 14 din același act normativ au fost înlăturate în raport de temeiul juridic distinct indicat. Cu privire la cererea de suspendare formulată s-au reținut următoarele. Împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la pierderile înregistrate prin valorificarea actelor administrative de către partea adversă nu a putut fi reținută ca fiind un caz bine justificat având în vedere că nu s-a prezentat situația financiară a reclamantei, respectiv cifra de afaceri și evoluția societății.

Paguba iminentă este definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu s-a putut retine având în vedere situația concretă de exercitare a unei activități economice concurente, în baza unor acte administrative emise în aceleași condiții pentru ambele părți. În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de reclamantă s-a reținut că acestea nu pot fi circumscrise nici uneia din condițiile a căror nerespectare ar atrage nulitatea. Autorizațiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000722 -000724 în beneficiul I.I.Ș.T.

la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău și autorizațiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chișinău au fost emise în baza Ordinului MTC cu nr. 1892/2006 prin care se aprobă normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora. Potrivit art. 65 din aceste Norme, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic internațional se efectuează de operatorii de transport rutier români pe baza autorizației de transport internațional emise de autoritățile competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului.

S-a reținut că dispozițiile legale enunțate au fost respectate la emiterea actelor contestate precum și prevederile art. 66 din Norme, potrivit cărora autorizațiile de transport internațional se eliberează pe numele operatorului/operatorilor de transport rutier, iar titularii autorizației de transport internațional vor putea, în condițiile obținerii acordului autorităților competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului, să efectueze transport rutier public de persoane pe traseul solicitat și prin unul sau mai mulți subcontractanți, aceștia fiind înscriși pe autorizația de transport internațional. Aserțiunile reclamantei referitoare la nerespectarea prevederilor legale nu au putut fi reținute în raport cu textul indicat, procedura fiind urmată întocmai.

A mai subliniat Curtea că în cazul asocierii mai multor operatori de transport rutier în scopul efectuării unor servicii regulate, autorizații le de transport internațional se eliberează pe numele tuturor operatorilor de transport rutier asociați operatorului de transport rutier în numele căruia s-a depus cererea în vederea autorizării astfel că și din această perspectivă afirmațiile reclamantei apar ca fiind fără acoperire . Interpretarea dată de reclamantă prevederilor art. 74 din Normele anexă la Ordinul MTC nr. 1892/2006 în sensul că din cuprinsul acestuia rezultă că pentru fiecare autocar care execută transportul se emite câte o autorizație,acesta fiind și motivul pentru care cererea trebuie să cuprindă conform modelului aprobat în anexa nr. 11 la norme numărul de autocare, s-a apreciat că nu este în consonanță cu spiritul textului legal invocat.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs S.C. M. SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Prin recursul declarat de S.C. M. SRL se solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, iar în subsidiar modificarea acestei soluții în sensul admiterii cererii de suspendare ce formează obiectul prezentului dosar; în ceea ce privește acțiunea pe fondul cauzei se solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de a se dispune admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și completată.

Se arată că instanța de fond în soluționarea cererii de suspendare redă o serie de definiții legale și considerații teoretice a cazului bine justificat și a pagubei iminente dar nu analizează aspectele prin prisma cărora a considerat că în speță este îndeplinită condiția cazului bine justificat și în consecință nu motivează hotărârea sub acest aspect, ceea ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. În ceea ce privește existența în speța dedusă judecății a cerinței cazului bine justificat, se arată că în analizarea acestei cerințe instanța de fond era datoare să verifice existența la nivel de aparență a unor motive de nelegalitate ale actelor administrative a căror suspendare se solicită.

În opinia recurentei această aparență de nelegalitate rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, prin raportarea conținutului acestora la dispozițiile legale în vigoare, precum și din împrejurările învederate instanței și confirmate de probele dosarului, însă neavute în vedere de către instanța de fond. În susținerea solicitării de admitere a recursului și de modificare a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii stau următoarele critici: nerespectarea procedurii de autorizare reglementată de lege la emiterea actelor contestate în prezentul litigiu; incidența prevederilor dispozițiilor art. 70 lit. c) și lit. e) din Norme; depășirea numărului de autorizații emise în raport cu numărul de autovehicule afectate transportului pe aceste rute autorizate; existența unor documente false în dosarul de autorizare.

Prin recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii se aduc următoarele critici sentinței recurate: instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în ceea ce privește autorizațiile cu numărul 000723 și nr. 000724, 000873-000876; instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția invocată de această parte cu privire la lipsa de obiect a capătului de cerere ce viza anularea autorizațiilor nr. 000623-000627. Recursurile sunt nefondate. În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, se observă că această parte nu a formulat veritabile critici de nelegalitate ale sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ci a reiterat excepțiile invocate în fața instanței de fond, soluția cu privire la acestea fiind argumentată în mod judicios.

În ceea ce privește motivul de recurs formulat de S.C. M. SRL privind casarea sentinței recurate pentru nemotivare se rețin următoarele. În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituind o dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta fiind și rațiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Aceasta nu înseamnă însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5, răspund doar la cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora), cerință îndeplinită în speță, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de acest text de lege nu poate fi reținut. În ceea ce privește documentele la care tace referire recurenta trebuie precizat faptul că au fost depuse la dosar anterior termenului de judecată din dala de 7 februarie 2011, putând fi studiate la dosar; totodată ele au fost depuse în mai multe exemplare iar un exemplar a fost comunicat și reclamantei.

Referitor la cele patru motive de recurs formulate împotriva părții din sentință prin care Curtea de Apel Cluj a soluționat fondul cauzei se rețin următoarele. Autorizațiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000722-000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău și autorizațiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chișinău au fost emise în baza Ordinului MTC cu nr. 1892/2006 prin care se aprobă normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora.

Potrivit art. 65 din aceste Norme, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic internațional se efectuează de operatorii de transport rutier români pe baza autorizației de transport internațional emise de autoritățile competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului. S-a reținut în mod corect de către instanța de fond că dispozițiile legale enunțate au fost respectate la emiterea actelor contestate precum și prevederile art. 66 din Norme, potrivit cărora autorizațiile de transport internațional se eliberează pe numele operatorului/operatorilor de transport rutier, iar titularii autorizației de transport internațional vor putea, în condițiile obținerii acordului autorităților competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului, să efectueze transport rutier public de persoane pe traseul solicitat și prin unul sau mai mulți subcontractanți, aceștia fiind înscriși pe autorizația de transport internațional.

Aserțiunile reclamantei-recurente referitoare la nerespectarea prevederilor legale nu pot fi reținute în raport cu textul indicat, procedura fiind urmată întocmai. Concluzionând, atât operatorii de transport cât și celelalte părți implicate au respectat procedura impusă de normele legale în vigoare. Referitor la al doilea motiv de recurs - dispozițiile art. 70 lit. c) și e) din Normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora - Anexa la OMTC nr. 1892/2006 nu sunt incidente în cauză - se rețin următoarele. Împrejurarea că prin cererea de autorizare au fost solicitate anumite ore și zile apreciate de reclamantă la acel moment mai favorabile nu poate fi reținută ca având drept scop numai cele mai profitabile servicii existente pe traseul în cauză.

Poziția autorității intimate potrivit căreia reclamanta-recurentă este în drept să solicite ea însăși efectuarea operațiunilor de transport pentru zilele și orele pa care la dorește, relevă că limitele analizei nu pot trece în sfera abuzului și relevă că aceste susțineri ale reclamantei nu pot constitui motiv de nelegalitate a actelor administrative. Așa cum corect a reținut instanța de fond, frecvența transportului poate fi după cum rezultă din actul normativ care constituie sediul materiei, fie zilnică, fie săptămânală, fie o altă variantă aleasă de operator astfel că nici din această perspectivă nu se poate reține că reclamanta a justificat un motiv de nelegalitate.

Motivul de recurs invocat la punctul 3 - legislația în vigoare nu interzice emiterea mai multor autorizații de transport decât numărul de autovehicule necesar operării rutei - constituie o interpretare forțată și absolut eronată a articolului 74 din Norme, care nu precizează în cuprinsul său și nu lasă să se înțeleagă că se vor emite doar atâtea autorizații de transport câte autocare vor fi necesare pentru efectuarea curselor pe traseul solicitat. Dimpotrivă prin solicitarea prevăzută la art. 68 lit. b și h din norme de a indica numărul de autovehicule necesar efectuării curselor, respectiv numărul de autorizații solicitate, legiuitorul permite ca aceste valori să fie diferite.

Textul legal a fost instituit cu scopul de a facilita verificarea documentelor de către autoritățile abilitate, și nu poate fi interpretat în direcția dorită de reclamanta-recurentă având în vedere și celelalte documente necesare și a căror unicitate nu este necesară . De altfel Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a arătat că în cele mai multe cazuri se impune emiterea mai multor autorizații de transport, tocmai pentru a se asigura efectuarea curselor și în situațiile excepționale (defecțiuni tehnice ale autocarului în timpul transportului, accidente, suplimentări cu acordul ministerului la ocazii speciale -precum sărbători religioase, etc). De asemenea și critica adusă prin al patrulea motiv de recurs este neîntemeiată.

La baza emiterii autorizațiilor de transport atacate nu au stat actele cu nr. 68 din 1 octombrie 2007 și 21 din 10 septembrie 2008 emise de către S.C. C.T. S.R.L. faptul că aceste acte constituie sau nu niște falsuri este total lipsit de relevanță pentru cauză. Referitor la cererea de suspendare formulată se constată că prima instanța a argumentat temeinic caracterul nefondat al cererii de suspendare și nedovedirea de către recurentă a cazului bine justificat și a pagubei iminente. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, neexistând motive pentru reformarea sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea n.554/2004 sau art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de S.C. M. SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva Sentinței nr. 100 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Obligă S.C. M. SRL la 675 RON cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte S.C. D.E.T. SRL și I.I.Ș.T. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - DG