ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 624/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 624/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta S.C. M. SRL a solicitat

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii -

Direcția Transport Rutier, I.I.Ș.T., S.C. T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL

anularea ca nelegale a Autorizațiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr.

000722 - 000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și S.C. D.E.T.

SRL pentru traseul Oradea - Chișinău; anularea ca nelegale a Autorizațiilor

pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000623 - 000627 în beneficiul I.I.Ș.T.

la paritate cu T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca -

Chișinău; anularea ca nelegale a Autorizațiilor pentru un serviciu regulat

valabile în prezent emise în beneficiul SC T.E.R. SRL, la paritate cu -

I.I.Ș.T. pentru traseul Cluj-Napoca - Chișinău; suspendarea în temeiul

dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării tuturor eventualelor

autorizații valabile în prezent emise în beneficiul transportatorilor sus

menționați pentru aceste trasee până la soluționarea irevocabilă a prezentei

cauze. În motivarea acțiunii s-au arătat în esență următoarele. Societatea

reclamantă a fost autorizată să efectueze transporturi regulate de persoane la

paritate cu S.C. P. SRL urmare a preluării autorizațiilor de transport deținute

pe aceste rute de către S.C. G.C. SRL în anul 2006.

I.I.Ș.T. a fost

autorizat să efectueze transport de persoane pe ruta Chișinău - Oradea în anul

2005 și pe ruta Chișinău Cluj în anul 2008, deci ulterior datei la care a fost

autorizată reclamanta.

În prezent I.I.Ș.T.

își desfășoară activitatea de transport pe rutele Oradea - Chișinău și

Cluj-Napoca - Chișinău în baza autorizațiilor sus menționate la paritate cu

partenerii români - S.C. T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL.

A mai arătat

reclamanta că motivele de nelegalitate a autorizațiilor pentru un serviciu

regulat emise în beneficiul I.I.Ș.T. și ai partenerilor români ai acestei

societăți respectiv SC T.E.R. SRL și SC D.E.T. SRL sunt următoarele:

Conform dispozițiilor

art. 65 din Normele metodologice de aplicare a OMTC nr. 1892/2006:

"transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic

internațional se efectuează de operatorii de transport rutieri români, pe baza

autorizației de transport internațional emise de către autoritățile competente

ale statelor unde sunt situate capetele traseului însoțită de graficele de

circulație și a autorizațiilor de transport internațional eliberate de

autoritățile competente ale statelor tranzitate."

Autorizațiile pentru

un serviciu regulat nr. 000722- 000724 și respectiv 000623 -000627 au fost

emise de Ministerul Transporturilor în beneficiul I.I.Ș.T. persoană juridică

din Republica Moldova pe traseul Oradea - Chișinău cu plecare din Oradea la

orele 16.30, din Cluj-Napoca la orele 19.25 și din Chișinău la orele 18.00 iar

pe traseul Cluj-Napoca - Chișinău cu plecare din Cluj-Napoca la orele 17.00 și

din Chișinău la orele 19.30.

A mai precizat

reclamanta că la baza emiterii autorizațiilor a stat un aviz fals nr.

43/1678/14 aprilie 2009 așa zis emis de către pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, urmare a "Adresării" nr. 59 din

14 aprilie 2009 făcută de către I.I.Ș.T., aviz prin care ministerul permite

efectuarea zilnic a cursei regulate Cluj-Napoca 17.00 - Chișinău 19.30 de către

transportatorul din Republica Moldova sus menționat.

A precizat reclamanta

că I.I.Ș.T. s-a prevalat de acest aviz fals pentru a avea intrare zilnică în

Autogara Cluj-Napoca.

A mai arătat

reclamanta că potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) din OMTC nr. 1892/2006,

autorizația de transport internațional se retrage când se constată că

operatorul de transport rutier a furnizat documente conținând informații

eronate cu ocazia solicitării autorizației de transport internațional.

Pârâții I.I.Ș.T.,

S.C. T.E.R. SRL și S.C. D.E.T. SRL au invocat excepția lipsei de interes în

formularea acțiunii, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii pentru anularea Autorizațiilor cu nr.

000722-000724 și respectiv 000623-000627 pe motiv de neîndeplinire a procedurii

prealabile, iar pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat

excepția lipsei de obiect.

Asupra cererii de

suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004,

republicată, reclamanta solicită respingerea excepției de litispendență a acestei

cereri în raport cu cea care face obiect al Dosarului civil nr. 1257/33/2010 al

Curții de Apel Cluj.

În dosarul civil nr.

1257/33/2010 al Curții de Apel Cluj soluționat pe fond la data de 4 februarie

2011 reclamanta a învestit instanța cu o cerere de suspendare având temei

juridic diferit, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare,

reclamanta în raport de temeiul juridic diferit al celor două cereri și de

întinderea diferită în timp a efectelor suspendării pe art. 14 în raport de

art. 15 solicită respingerea excepției de litispendență.

În susținerea cererii

de suspendare formulată în prezentul dosar reclamanta a arătat că sunt

întrunite cerințele legii,prin raportare la art. 14.

La nivelul aparenței

de nelegalitate cerut de lege pentru a fi întrunită cerința cazului bine

justificat reclamanta a invocat încălcarea prevederilor legale care

reglementează procedura de autorizare prin emiterea de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a unor autorizații în beneficiul unui

transportator din Republica Moldova,care nu deține autovehicule înmatriculate

în România și care nu a formulat o cerere adresată Ministerului în scopul

autorizării sale; încălcarea legii prin emiterea unui număr mai mare de

autorizații decât are dreptul un transportator în raport de parcul auto deținut

și afectat executării curselor pe traseul a cărui autorizare se solicită;

autorizarea de transporturi care au drept scop numai cele mai profitabile

servicii existente pe traseul în cauză; emiterea de autorizații pe baza unor

documente conținând informații eronate.

S-a mai arătat că și

paguba iminent este îndeplinită în speța dedusă judecății.

A apreciat reclamanta

că a dovedit prin actele depuse faptul că în patrimoniu, urmare a desfășurării

activității de transport a pârâților la ore preferențiale,pe baza actelor

administrative a căror suspendare a solicitat-o s-a produs un prejudiciu

material. Acesta nu este doar previzibil ci este deja o certitudine care se

reflectă în cifra de afaceri a societății și în veniturile diminuate pe care

le-a realizat de când datează aceasta situație, pierdere cuantificată în medie

la 10.000 lei pe fiecare lună.

Prin Sentința nr. 100

din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins excepția inadmisibilității

invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția

Transport Rutier, a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâtul

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Transport Rutier., a

respins excepția lipsei de interes invocată de pârâții I.I.Ș.T., SC T.E.R. SRL

și SC D.E.T. SRL, a respins cererea de suspendare a Autorizațiilor pentru un

serviciu regulat emise sub nr. 000722 - 000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la

paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău și a

Autorizațiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în

beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul

Cluj-Napoca - Chișinău, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta

S.C. M. SRL.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele.

Pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Transport Rutier a invocat

excepția inadmisibilității susținând că reclamanta trebuia să facă dovada

îndeplinirii procedurii prealabile ca o condiție de exercitare a acțiunii pe

calea contenciosului administrativ, ori, pentru capătul de cerere privind

anularea autorizațiilor nr. 000623-000627, reclamanta nu a înțeles să facă o

astfel de dovadă. Astfel, prin plângerea prealabilă, comunicată ministerului la

data de 2 iulie 2010, aceasta a solicitat anularea autorizațiilor nr. 000722 și

nr. 000414 și nu a solicitat anularea autorizațiilor nr. 000623-000627, astfel

cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Aceeași este situația și

în cazul autorizațiilor cu nr. 000723 și 000724 care nici ele nu au făcut

obiectul plângerii prealabile.

Astfel plângerea

prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în

data de 2 iulie 2010 a vizat revocarea autorizațiilor emise în beneficiul

transportatorilor pârâți pe traseele Cluj - Napoca - Chișinău și Oradea -

Chișinău.

Indicarea

autorizațiilor nr. 000722 și nr. 000414 a fost dublată de menționarea

împrejurării că se solicită revocarea tuturor autorizațiilor emise în favoarea

transportatorilor I.I.Ș.T., SC T.E.B. SRL și D.E.T. SRL pe traseele Cluj

-Napoca - Chișinău și Oradea - Chișinău valabile la data înregistrării

plângerii iar acțiunea introductivă de instanță a fost formulată în mod

similar, fiind ulterior precizat numărul autorizațiilor emise subsecvent

momentului la data de 6 octombrie 2010, Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii anulând autorizațiile cu nr. 000623 -000627 și a emis în locul

acestora noi autorizații, sub nr .000873 -000876.

Subsecvent acestui

moment prin plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii la data de 20 decembrie 2010 s-a solicitat anularea

autorizațiilor emise sub nr. 000873-000876 pe traseul Cluj -Napoca - Chișinău.

Astfel a concluzionat

Curtea că exigențele instituite de legiuitor apar în consecință ca fiind

îndeplinite, scopul edictării prevederilor art. 7 din Legea contenciosului

administrativ fiind atins, Curtea respingând excepția inadmisibilității

invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția

Transport Rutier.

Același pârât a

invocat și excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru capătul doi de cerere

privind anularea autorizațiilor nr. 000623-000627, motivat de faptul că aceste

autorizații au fost anulate de către autoritatea emitentă - Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, în cursul anului 2010, fiind emise

autorizațiile nr. 000873-000876.

Anularea

autorizațiilor nr. 000623-000627 nu s-a realizat de către autoritatea pârâtă în

derularea procedurii instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci ca urmare

a solicitării formulate de pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 71 și 72

din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor Construcțiilor

și Turismului nr. 1892/2006, astfel că nu s-a putut aprecia că ar fi rămas fără

obiect cererea, învestirea instanței realizându-se anterior.

În ceea ce privește

excepția lipsei de interes invocată de către pârâții I.I.Ș.T. și SC D.E.T. s-a

reținut că reclamanta este beneficiara autorizațiilor de transport

internațional cu nr. 000301 și 000302 emise pe traseul Cluj -Napoca - Chișinău

în vigoare, astfel că justifică un interes legitim în declanșarea demersului

judiciar în înțelesul prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Aserțiunile referitoare

la inadmisibilitatea formulării cererii de suspendare, întemeiată pe

prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în raport cu învestirea instanței

anterior cu o cerere de suspendare fundamentată pe dispozițiile art. 14 din

același act normativ au fost înlăturate în raport de temeiul juridic distinct

indicat.

Cu privire la cererea

de suspendare formulată s-au reținut următoarele.

Împrejurarea invocată

de reclamantă referitoare la pierderile înregistrate prin valorificarea actelor

administrative de către partea adversă nu a putut fi reținută ca fiind un caz

bine justificat având în vedere că nu s-a prezentat situația financiară a

reclamantei, respectiv cifra de afaceri și evoluția societății.

Paguba iminentă este

definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca

fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz,

perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a

unui serviciu public ceea ce în cauză nu s-a putut retine având în vedere

situația concretă de exercitare a unei activități economice concurente, în baza

unor acte administrative emise în aceleași condiții pentru ambele părți.

În ceea ce privește

motivele de nelegalitate invocate de reclamantă s-a reținut că acestea nu pot

fi circumscrise nici uneia din condițiile a căror nerespectare ar atrage

nulitatea.

Autorizațiile pentru

un serviciu regulat emise sub nr. 000722 -000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la

paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău și autorizațiile

pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în beneficiul I.I.Ș.T.

la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chișinău

au fost emise în baza Ordinului MTC cu nr. 1892/2006 prin care se aprobă

normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a

activităților conexe acestora.

Potrivit art. 65 din

aceste Norme, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în

trafic internațional se efectuează de operatorii de transport rutier români pe

baza autorizației de transport internațional emise de autoritățile competente

ale statelor unde sunt situate capetele traseului.

S-a reținut că

dispozițiile legale enunțate au fost respectate la emiterea actelor contestate

precum și prevederile art. 66 din Norme, potrivit cărora autorizațiile de

transport internațional se eliberează pe numele operatorului/operatorilor de

transport rutier, iar titularii autorizației de transport internațional vor

putea, în condițiile obținerii acordului autorităților competente ale statelor

unde sunt situate capetele traseului, să efectueze transport rutier public de

persoane pe traseul solicitat și prin unul sau mai mulți subcontractanți,

aceștia fiind înscriși pe autorizația de transport internațional.

Aserțiunile reclamantei

referitoare la nerespectarea prevederilor legale nu au putut fi reținute în

raport cu textul indicat, procedura fiind urmată întocmai.

A mai subliniat

Curtea că în cazul asocierii mai multor operatori de transport rutier în scopul

efectuării unor servicii regulate, autorizații le de transport internațional se

eliberează pe numele tuturor operatorilor de transport rutier asociați

operatorului de transport rutier în numele căruia s-a depus cererea în vederea

autorizării astfel că și din această perspectivă afirmațiile reclamantei apar

ca fiind fără acoperire .

Interpretarea dată de

reclamantă prevederilor art. 74 din Normele anexă la Ordinul MTC nr. 1892/2006

în sensul că din cuprinsul acestuia rezultă că pentru fiecare autocar care

execută transportul se emite câte o autorizație,acesta fiind și motivul pentru

care cererea trebuie să cuprindă conform modelului aprobat în anexa nr. 11 la

norme numărul de autocare, s-a apreciat că nu este în consonanță cu spiritul

textului legal invocat.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs S.C. M. SRL și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii.

Prin recursul

declarat de S.C. M. SRL se solicită în principal admiterea recursului, casarea

sentinței recurate, în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, iar în subsidiar

modificarea acestei soluții în sensul admiterii cererii de suspendare ce

formează obiectul prezentului dosar; în ceea ce privește acțiunea pe fondul cauzei

se solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere cauzei spre

rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței recurate în

sensul de a se dispune admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și

completată.

Se arată că instanța

de fond în soluționarea cererii de suspendare redă o serie de definiții legale

și considerații teoretice a cazului bine justificat și a pagubei iminente dar

nu analizează aspectele prin prisma cărora a considerat că în speță este

îndeplinită condiția cazului bine justificat și în consecință nu motivează

hotărârea sub acest aspect, ceea ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor

art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește

existența în speța dedusă judecății a cerinței cazului bine justificat, se arată

că în analizarea acestei cerințe instanța de fond era datoare să verifice

existența la nivel de aparență a unor motive de nelegalitate ale actelor

administrative a căror suspendare se solicită.

În opinia recurentei

această aparență de nelegalitate rezultă din actele depuse la dosarul cauzei,

prin raportarea conținutului acestora la dispozițiile legale în vigoare, precum

și din împrejurările învederate instanței și confirmate de probele dosarului,

însă neavute în vedere de către instanța de fond.

În susținerea

solicitării de admitere a recursului și de modificare a sentinței pronunțată de

instanța de fond în sensul admiterii acțiunii stau următoarele critici:

nerespectarea procedurii de autorizare reglementată de lege la emiterea actelor

contestate în prezentul litigiu; incidența prevederilor dispozițiilor art. 70

lit. c) și lit. e) din Norme; depășirea numărului de autorizații emise în

raport cu numărul de autovehicule afectate transportului pe aceste rute

autorizate; existența unor documente false în dosarul de autorizare.

Prin recursul

declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii se aduc următoarele

critici sentinței recurate: instanța de fond a respins în mod neîntemeiat

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile

în ceea ce privește autorizațiile cu numărul 000723 și nr. 000724,

000873-000876; instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția invocată

de această parte cu privire la lipsa de obiect a capătului de cerere ce viza

anularea autorizațiilor nr. 000623-000627.

Recursurile sunt

nefondate.

În ceea ce privește

recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, se observă

că această parte nu a formulat veritabile critici de nelegalitate ale sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ci a reiterat excepțiile invocate în fața

instanței de fond, soluția cu privire la acestea fiind argumentată în mod

judicios.

În ceea ce privește

motivul de recurs formulat de S.C. M. SRL privind casarea sentinței recurate

pentru nemotivare se rețin următoarele.

În conformitate cu

dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie

să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivele de fapt și

de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar,

premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din

dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituind o dispoziție

arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul

civil, aceasta fiind și rațiunea pentru care a fost reglementat motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Aceasta nu înseamnă

însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor

părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, art. 304

pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5, răspund doar la cerința

ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca

aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele

pentru care au fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora),

cerință îndeplinită în speță, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de

acest text de lege nu poate fi reținut.

În ceea ce privește

documentele la care tace referire recurenta trebuie precizat faptul că au fost

depuse la dosar anterior termenului de judecată din dala de 7 februarie 2011,

putând fi studiate la dosar; totodată ele au fost depuse în mai multe exemplare

iar un exemplar a fost comunicat și reclamantei.

Referitor la cele

patru motive de recurs formulate împotriva părții din sentință prin care Curtea

de Apel Cluj a soluționat fondul cauzei se rețin următoarele.

Autorizațiile pentru

un serviciu regulat emise sub nr. 000722-000724 în beneficiul I.I.Ș.T. la

paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chișinău și

autorizațiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în

beneficiul I.I.Ș.T. la paritate cu T.E.R. SRL și D.E.T. SRL pentru traseul

Cluj-Napoca - Chișinău au fost emise în baza Ordinului MTC cu nr. 1892/2006

prin care se aprobă normele privind organizarea și efectuarea transporturilor

rutiere și a activităților conexe acestora.

Potrivit art. 65 din

aceste Norme, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în

trafic internațional se efectuează de operatorii de transport rutier români pe

baza autorizației de transport internațional emise de autoritățile competente

ale statelor unde sunt situate capetele traseului.

S-a reținut în mod

corect de către instanța de fond că dispozițiile legale enunțate au fost

respectate la emiterea actelor contestate precum și prevederile art. 66 din

Norme, potrivit cărora autorizațiile de transport internațional se eliberează

pe numele operatorului/operatorilor de transport rutier, iar titularii

autorizației de transport internațional vor putea, în condițiile obținerii

acordului autorităților competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului,

să efectueze transport rutier public de persoane pe traseul solicitat și prin

unul sau mai mulți subcontractanți, aceștia fiind înscriși pe autorizația de

transport internațional.

Aserțiunile

reclamantei-recurente referitoare la nerespectarea prevederilor legale nu pot

fi reținute în raport cu textul indicat, procedura fiind urmată întocmai.

Concluzionând, atât

operatorii de transport cât și celelalte părți implicate au respectat procedura

impusă de normele legale în vigoare.

Referitor la al

doilea motiv de recurs - dispozițiile art. 70 lit. c) și e) din Normele privind

organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe

acestora - Anexa la OMTC nr. 1892/2006 nu sunt incidente în cauză - se rețin

următoarele.

Împrejurarea că prin

cererea de autorizare au fost solicitate anumite ore și zile apreciate de

reclamantă la acel moment mai favorabile nu poate fi reținută ca având drept

scop numai cele mai profitabile servicii existente pe traseul în cauză.

Poziția autorității

intimate potrivit căreia reclamanta-recurentă este în drept să solicite ea

însăși efectuarea operațiunilor de transport pentru zilele și orele pa care la

dorește, relevă că limitele analizei nu pot trece în sfera abuzului și relevă

că aceste susțineri ale reclamantei nu pot constitui motiv de nelegalitate a

actelor administrative.

Așa cum corect a

reținut instanța de fond, frecvența transportului poate fi după cum rezultă din

actul normativ care constituie sediul materiei, fie zilnică, fie săptămânală,

fie o altă variantă aleasă de operator astfel că nici din această perspectivă

nu se poate reține că reclamanta a justificat un motiv de nelegalitate.

Motivul de recurs

invocat la punctul 3 - legislația în vigoare nu interzice emiterea mai multor

autorizații de transport decât numărul de autovehicule necesar operării rutei -

constituie o interpretare forțată și absolut eronată a articolului 74 din

Norme, care nu precizează în cuprinsul său și nu lasă să se înțeleagă că se vor

emite doar atâtea autorizații de transport câte autocare vor fi necesare pentru

efectuarea curselor pe traseul solicitat. Dimpotrivă prin solicitarea prevăzută

la art. 68 lit. b și h din norme de a indica numărul de autovehicule necesar

efectuării curselor, respectiv numărul de autorizații solicitate, legiuitorul

permite ca aceste valori să fie diferite.

Textul legal a fost

instituit cu scopul de a facilita verificarea documentelor de către

autoritățile abilitate, și nu poate fi interpretat în direcția dorită de

reclamanta-recurentă având în vedere și celelalte documente necesare și a căror

unicitate nu este necesară .

De altfel Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a arătat că în cele mai multe cazuri se

impune emiterea mai multor autorizații de transport, tocmai pentru a se asigura

efectuarea curselor și în situațiile excepționale (defecțiuni tehnice ale

autocarului în timpul transportului, accidente, suplimentări cu acordul

ministerului la ocazii speciale -precum sărbători religioase, etc).

De asemenea și

critica adusă prin al patrulea motiv de recurs este neîntemeiată. La baza

emiterii autorizațiilor de transport atacate nu au stat actele cu nr. 68 din 1

octombrie 2007 și 21 din 10 septembrie 2008 emise de către S.C. C.T. S.R.L.

faptul că aceste acte constituie sau nu niște falsuri este total lipsit de

relevanță pentru cauză.

Referitor la cererea

de suspendare formulată se constată că prima instanța a argumentat temeinic

caracterul nefondat al cererii de suspendare și nedovedirea de către recurentă

a cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursurile ca nefondate, neexistând motive pentru reformarea

sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea n.554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de S.C. M. SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

împotriva Sentinței nr. 100 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă S.C. M. SRL la

675 RON cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte S.C. D.E.T. SRL și

I.I.Ș.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - DG