ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1437/2017

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

În motivarea cererii, administratorul judiciar a arătat că la data de 28 iulie 2006 s-a hotărât în adunarea generală a acționarilor societății B. S.A. vânzarea imobilului proprietatea debitoarei, situat în București, str. x, sector 1 către societatea D. S.R.L..

Prin sentința nr. 843 din 16 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș a fost respinsă excepția ridicată de către pârâta C. S.R.L.; a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Pop și Asociații; au fost admise cererile de intervenție ale creditorilor Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului București și s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.12.2008, cu privire la imobilul situat în București, str. x, ca act fraudulos în dauna creditorilor. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la aducerea bunului imobil în patrimoniul debitoarei B. S.A..

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele C. S.R.L. și S.C. B. S.A. prin administrator special E., fiind soluționate prin decizia nr. 338/R-com din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii recursurilor, cu consecința modificării sentinței. Totodată a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea precizată și completată, ca inadmisibilă.

În motivarea acestei decizii, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că, în cauză, nu a fost făcută dovada abuzului de drepturi procesuale ale debitoarei, care ar fi întârziat momentul deschiderii procedurii insolvenței.

În plus, s-a apreciat că judecătorul-sindic în mod neîntemeiat a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că între data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la data de 22.12.2008 și data la care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei S.C. B. S.A., prin sentința nr. 1839/F/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. x/2011, există un interval de timp de aproximativ 5 ani, mai mare decât cel prevăzut de art. 79 din Legea nr. 85/2006, iar solicitarea de aplicare în cauză a dispozițiilor prevăzut de art. 85 alin. (4) nu este întemeiată, nefiind dovedit abuzul de drepturi procesuale imputabil direct debitoarei.

În motivarea contestației s-a arătat că prin hotărârea atacată s-au încălcat dispozițiile art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, în sensul că adunarea generală a acționarilor nu s-a convocat în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii insolvenței.

La aceeași dată, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului București (AAAS) a formulat contestație împotriva depunerii notificării nr. x din data de 01 iulie 2015, publicată în BPI nr. 12658/14.07.2015, solicitând constatarea nulității acestei notificări și în subsidiar modificarea Hotărârii AGA cu privire la atribuțiile administratorului special.

În motivarea contestației, care a format obiectul dosarului asociat nr. x/2011, creditoarea AAAS a arătat că desemnarea administratorului special a fost tardivă în raport cu prevederile art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 și, de asemenea, hotărârea AGA este nelegală întrucât au fost stabilite mai multe atribuții administratorului special decât cele conferite de lege.

Contestația Autorității pentru Administrarea Activelor Statului a fost completată la termenul de judecată din data de 22 septembrie 2015, în sensul că s-a solicitat constatarea nulității notificării privind desemnarea în calitate de administrator special al domnului I. și constatarea decăderii acționarilor debitorului din drepturile exercitate prin administratorul special.

Prin sentința nr. 128 din 15 iulie 2016, Tribunalul Specializat Argeș a admis contestațiile, așa cum au fost precizate de creditorii F. și G. și completată de creditoarea J., a desființat măsura notificării efectuată de fostul administrator judiciar K., notificare publicată în BPI nr. 12658/14.07.2015 și a respins excepția tardivității promovării contestațiilor și excepția necompetenței funcționale a judecătorului-sindic.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Specializat Argeș a reținut că prin sentința nr. 1839/20.12.2013, de deschidere a procedurii insolovenței a debitoarei B. S.A., s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

În consecință, s-a constatat că mențiunea din notificare referitoare la reprezentarea de către administratorul special a intereselor societății și a participării la procedura insolvenței, pe seama debitoarei, este nelegală, motiv pentru care măsura notificării a fost desființată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarea L. și intervenienta Societatea M..

Prin decizia nr. 1645/R-COM din 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat ca nesemnat recursul intervenientei și a respins ca tardiv recurs depus de intervenientă la termenul din 28 noiembrie 2016. Prin aceeași decizie, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei L. și a fost respins ca nefondat recursul formulat de această parte.

În dezvoltarea motivelor de revizuire, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a arătat că Tribunalul Specializat Argeș, în cadrul dosarului nr. x/2011, a stabilit cu puterea autorității de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească că E. nu deține calitatea de administrator special al B., hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor.

În schimb, în cadrul dosarului nr. x/2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de recurs formulată de B. prin administrator special E. (în lipsa calității de administrator special). Prin urmare, revizuenta a precizat că instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre potrivnică sentinței pronunțate de Tribunalul Specializat Argeș, motiv pentru care, în opinia sa, se impune reformarea celei de-a doua hotărâri.

Revizuenta a mai arătat că ambele hotărâri a căror contrarietate se invocă au fost pronunțate în cadrul unor dosare asociate dosarului de insolvență x/2011 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Argeș și în cadrul căruia se judecă insolvență B..

În plus, s-a susținut că, în speță, condiția referitoare la identitatea părților este îndeplinită, întrucât toți creditorii dețin calitatea de parte în cadrul dosarului de insolvență și în cadrul dosarelor asociate B. în vederea maximizării gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor.

Totodată, revizuenta a precizat că în cadrul dosarului în care s-a pronunțat soluția a cărei revizuire se solicită nu a fost invocată de către niciuna dintre părți autoritatea de lucru judecat a sentinței tribunalului.

La data de 23 mai 2017, intimata B. S.A. prin lichidator judiciar N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecința anulării deciziei nr. 338 din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2011 cu încălcarea autorități de lucru judecat.

Totodată, a formulat întâmpinare și intimata C. S.R.L. prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, față de neîndeplinirea condițiilor de exercitare ale acestei căi extraordinare de atac, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Sub aspectul inadmisibilității cererii de revizuire, intimata a precizat că: decizia nr. 338 A Curții de Apel Pitești nu evocă fondul; între cele două dosare nu există identitate de părți, obiect și cauză; revizuenta nu a invocat hotărârea nr. 128 în cadrul dosarului nr. x/2011, deși avea cunoștință de aceasta; revizuenta a avut calitatea de intervenient accesoriu, iar partea în favoarea căreia a intervenit nu a exercitat această cale de atac.

Intimata O. a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, precizând că cele două hotărâri invocate de revizuentă sunt contradictorii sub aspectul lipsei calității de administrator special a lui E., motiv pentru care a subliniat că se impune anularea deciziei nr. 338/20.03.2017 a Curții de Apel Pitești.

Prin decizia nr. 672/R-CONT din 31 mai 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 338/R-com din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cererea de revizuire, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele care succed:

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind invocată contradictorialitatea dintre decizia nr. 338/R-com din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și sentința nr. 128/CC din 15 iulie 2016 a Tribunalului Specializat Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1645/R-COM din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceleași calități procesuale.

Din textul menționat rezultă că legiuitorul a impus o condiție generală de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume aceea ca hotărârile potrivnice să fie definitive sau să fie pronunțată în recurs cu evocarea fondului.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Cu alte cuvinte, rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă coexistența și executarea simultană a acestora, contrar principiului securității juridice și prin care se soluționează, în esență, aceeași acțiune.

Condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii, care au fost pronunțate în procedura insolvenței, poartă asupra unor pricini ce au obiecte diferite, cauză diferită și părți diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că obiectul celor două dosare este diferit, în sensul că, în dosarul nr. x/2011 în care a fost pronunțată decizia nr. 338/R-com din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, obiectul este reprezentant de anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.12.2008, iar în dosarul nr. x/2011 în care s-a pronunțat sentința nr. 128/CC din 15 iulie 2016 a Tribunalului Specializat Argeș, obiectul îl reprezintă contestația formulată împotriva notificării nr. x din 11 iulie 2015 efectuată de administratorul judiciar K..

De asemenea, și cauza celor două dosare este diferită, în sensul că în cadrul dosarului nr. x/2011, temeiul indicat de reclamantă a fost art. 79 și urm. din Legea nr. 85/2006 și art. 117 și urm. din Legea nr. 31/1990, iar în cadrul dosarului nr. x/2011 cauza contestației a fost reprezentantă de art. 18 din Legea nr. 85/2006.

În plus, Înalta Curte constată că între cele două dosare nu există nici identitate de părți, având în vedere că, în cadrul dosarului nr. x/2011, părțile au fost lichidatorul judiciar al B. S.A., N., în calitate de reclamantă, S.C. C. S.A., în calitate de pârâtă, B. S.A. prin administrator special și intervenientele în interesul reclamantei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și O..

În schimb, în cadrul dosarului nr. x/2011, părțile au fost lichidatorul judiciar al B. S.A., N. și toți creditorii debitoarei.

Prin urmare, se constată că, deși ambele dosare sunt asociate dosarului de insolvență, nu există identitate de părți, întrucât nu toți creditorii sunt părți în cadrul dosarelor asociate.

În concluzie, Înalta Curte reține că în speță, nu sunt incidente prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., întrucât decizia nr. 338/R-com din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 128/CC din 15 iulie 2016 a Tribunalului Specializat Argeș, întrucât cele două instanțe au analizat excepția lipsei calității de administrator special a lui E. în cadrul societății B. S.A., din perspectiva obiectului cererii cu care au fost învestite, respectiv într-un caz acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/22.12.2008, iar în celălalt contestație împotriva notificării nr. x din 11 iulie 2015 efectuată de administratorul judiciar K..

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a obliga revizuenta la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 21.798,75 RON reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite cu înscrisurile aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 338/R-com din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011.

Obligă revizuenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului să achite intimatei C. S.R.L. suma de 21.798,75 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2017.