ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 658/2017

HOTĂRÂRE

06.04.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 658/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 21 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții S.C. A. S.A. București- prin administrator judiciar "B." S.P.R.L. Cluj- Napoca și C. au chemat în judecată pârâții D. S.R.L. Pitești, S.C. E. SRL- prin administrator judiciar F. S.P.R.L., G., H. și I., solicitând instanței să constate nulitatea absolută în tot/în parte a următoarelor acte și operațiuni frauduloase ale debitorului, a transferurilor cu caracter patrimonial încheiate în dauna drepturilor creditorilor, cu intenția de a produce efecte juridice în contra dispozițiilor legale și care au afectat grav patrimoniul debitorului: 1) actul constitutiv al S.C. E. S.R.L., atestat de av. J. la data de 10.05.2004, în acea parte a lui întocmită în baza actelor frauduloase, respectiv în partea ce privește aportul în natură adus ilegal de acționarul A. S.A.; 2) actul adițional la actul constitutiv al S.C. E. S.R.L., autentificat sub nr. x/26.01.2005; 3) actul adițional la actul constitutiv al S.C. E. S.R.L., autentificat sub nr. x/30.03.2006 de BNP K.; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.08.2015 de L., perfectat în baza procesului-verbal de adjudecare din 29.07.2015 încheiat între S.C. E. S.R.L. prin lichidator M. și adjudecatarul D. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 1246-1247 din C. proc. civ., art. 20 lit. h), art. 77 și urm. din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 22 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, și a trimis cauza privind pe reclamanții S.C. A. S.A. București- prin administrator judiciar B. SPRL Cluj-Napoca și C., în contradictoriu cu pârâții D. S.R.L. Pitești, S.C. E. SRL- prin administrator judiciar F. SPRL București, G., H. și I., spre competentă soluționare secției a VII-a Civilă a Tribunalului București.

În motivare, s-a reținut în esență, că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 - act normativ aplicabil în raport de data deschiderii procedurii insolvenței împotriva reclamantei-debitoare A. S.A. - toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția apelului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul (în speță, Tribunalul București - n.n.). Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență sau un complet specializat de insolvență, acesteia/acestuia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege.

De asemenea, s-a reținut, potrivit art. 11 alin. (1) lit. h) din aceeași lege, printre atribuțiile judecătorului-sindic este menționată și judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii.

Întrucât prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect anularea actelor frauduloase încheiate de debitor, fiind formulată de administratorul judiciar al reclamantei conform art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006 și reprezintă o cerere în materie de insolvență, conform art. 266 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, invocată din oficiu și, în temeiul art. 200 alin. (2) și art. 136 alin. (1) rap. la art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005, cu modificările și completările ulterioare, a trimis cauza spre competentă soluționare secției a VII-a Civilă, în vederea soluționării de către un complet specializat de insolvență.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 14 ianuarie 2016, sub nr. x/2015*, instanță care, prin sentința civilă nr. 2590, pronunțată la data de 12 aprilie 2016, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în anulare acte frauduloase formulată în temeiul dispozițiilor legii 85/2006 privind procedura insolvenței de debitorul S.C. A. S.A. prin lichidatorul judiciar, în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut că, prezenta acțiune de anulare acte frauduloase se referă la debitorul ce se află în faliment în dosarul cu nr. x/2006, ce, prin încheierea din data de 22.09.2009, a fost scos de pe rol și înaintat la Tribunalul Cluj.

Văzând dispozițiile art. 11 din Legea 85/2006, s-a reținut, judecătorul sindic judecă cererea de deschidere a procedurii de insolvență, precum și toate dosarele asociate acestuia. Potrivit Hotărârii C.S.M. 425/2011 precum și art. 96

alin. (1) din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești "cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de același complet".

Întrucât prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect anularea actelor frauduloase încheiate de debitor, fiind formulată de administratorul judiciar al reclamantei conform art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006 și reprezintă o cerere în materie de insolvență, iar dosarul de fond se află pe rolul Tribunalul Cluj, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VII-a civilă și, în temeiul art. 200 alin. (2) și art. 136 alin. (1) rap. la art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005, a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj.

La Tribunalul Cluj cauza a fost înregistrată la data de 16 mai 2016, sub nr. x/2015*, pe rolul secției Civile.

Prin sentința civilă nr. 322/2016, pronunțată la data de 10 iunie 2016, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Cluj, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, și, în consecință: a declinat competența de soluționare a dosarului nr. x/2015, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În motivare, au fost reținute dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și ale art. 37 din același act normativ, și că, prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv, cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști, precum și cele în materie de insolvență.

Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, s-a reținut, până la data intrării în vigoare a C. civ., tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, în condițiile art. 226.

Dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

S-a mai reținut că, Tribunalele Comerciale Argeș, Cluj și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel. În urma reorganizării, s-a păstrat în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.

Având în vedere considerentele și dispozițiile legale expuse și văzând natura pricinii, care ține de insolvență, instanța a admis excepția invocată și, în consecință, în temeiul art. 132 C. proc. civ., instanța a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Pe rolul Tribunalului Specializat Cluj cauza a fost înregistrată la data de 06 iulie 2016, sub nr. x/2015*.

Tribunalul Specializat Cluj, prin sentința civilă nr. 2426/2016, pronunțată la data de 29 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2015, a admis excepția lipsei de competență materială și în consecință: a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția VII civilă; a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, in vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Prezentul demers procesual este o acțiune în anulare în parte a actului constitutiv al S.C. E. S.R.L. atestat la data de 10.05.2004 și a actelor adiționale nr. x/26.01.2005 și y/30.03.2006).

S.C. E. S.R.L. se află în insolvență pe rolul Tribunalului București, secția VII Civila, astfel că s-a apreciat că această cerere este aferentă procedurii de insolventa a S.C. E. S.R.L. si, deci, de competenta materiala a judecătorului sindic care administreaza procedura de insolventa, raportat la art. 11 din legea 85/2006 .

S-a mai reținut faptul că această actiune nu vizeaza in mod direct bunurile debitoarei A. S.A., ci bunuri din averea debitoarei S.C. E. S.R.L., valorificate deja in procedura de insolventa de lichidatorul judiciar, catre adjudecatarul N. S.R.L.., astfel ca s-a apreciat că nu poate fi relevanta imprejurarea retinuta de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, respectiv, strămutarea dosarului de insolventa si a asociatelor care privesc A. S.A.. În consecință, au fost înlăturate argumentele administratorului judiciar A. S.A., in sensul ca actiunea ar fi de drept comun si de competenta Tribunalului București, secția VI Civila.

S-a mai reținut și că, de necontestat, în ceea ce privește competența teritorială de solutionare, in raport cu normele exclusive de competenta teritoriala, competenta este atribuita in speta instanțelor de la sediul părții pârâte, deci, din București, conform art. 119 noul C. proc. civ., respectiv, art. 120 noul C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri fără nicio cale de atac, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași pricină.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Tribunalul București și Tribunalul Specializat Cluj- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Înalta Curte, în emiterea regulatorului de competență, urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, coroborat cu art. 79 și 80 din aceeași lege, și a stabili competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Este adevărat că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1246- 1247 noul C. proc. civ. și pe art. 20 lit. h), art. 77 și urm. din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit cu art. 20 alin. (1) din lege, " (1) Principalele atribuții ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: h) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;".

Însă, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din aceeași lege, "Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: h) judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;".

În lumina acestor prevederi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, între principalele atribuții ale judecătorului- sindic se regăsește și judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial anterior deschiderii procedurii.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.

Or, prin prezenta acțiune, administratorul judiciar al reclamantei S.C. A. S.A. București a solicitat constatarea nulității absolute în tot/în parte a unor acte și operațiuni frauduloase ale debitorului, a transferurilor cu caracter patrimonial încheiate în dauna drepturilor creditorilor, cu intenția de a produce efecte juridice în contra dispozițiilor legale și ca au afectat grav patrimoniul debitoarei, după cum s-a invocat expres în motivarea acțiunii fiind indicat temeiul art. 1246- 1247 noul C. proc. civ., art. 20 lit. h) și art. 77 și urm. din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (Dosar nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă).

Prin urmare, acțiunea dedusă judecății nu este una de drept comun, ci este supusă procedurii speciale reglementate de Legea nr. 85/2006, iar exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor și operațiunilor pretins frauduloase ale debitorului ori a unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii, intră în competența judecătorului sindic, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Sintagma "principalele atribuții ale judecătorului- sindic" nu numai că nu exclude competența acestuia și pentru alte cereri și procese în care este implicat debitorul din procedură, ci, din contră, o bună și efectivă administrare a procedurii comportă interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei, care ține de insolvență- acțiune în anularea actelor și operațiunilor frauduloase încheiate de debitor, și, deci, reprezintă, o cerere în materie de insolvență-, având în vedere faptul că instanța pe rolul căreia se află dosarul de fond privitor la procedura insolvenței debitoarei, este Tribunalul Specializat Cluj, Înalta Curte constată că în speță competența de soluționare a cauzei revine acestui tribunal și, în considerarea prevederilor art. 2 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, cu referire la art. 11 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., urmează a stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ.,