ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 127/15.11.2016 a Judecătoriei Rupea, pronunțată în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969). În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Prin Decizia penală nr. 501/AP pronunțată în 9 iunie 2017 de către Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea împotriva Sentinței penale nr. 127 din 15 noiembrie 2016 a Judecătoriei Rupea, pronunțată în dosarul nr. x/2015, pe care a desființat-o și rejudecând:

În baza art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare și la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 10 ani, a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

A atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1500 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 501/AP pronunțată în 9 iunie 2017 de către Curtea de Apel Brașov, secția penală, la data de 22 iunie 2017, a formulat recurs în casație inculpatul A..

În motivarea recursului în casație, recurentul inculpat a susținut că a fost condamnat prin decizia penală nr. 501/Ap din 9 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese cu suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 10 ani.

Având în vedere dispozițiile art. 65 C. pen. 1969 conform cărora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, a susținut că aplicarea pedepsei complementare este nelegală și se încadrează în cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În consecință, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și înlăturarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 aplicată pe o durată de 10 ani.

Prin încheierea din 20 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 501/AP pronunțată în 9 iunie 2017 de către Curtea de Apel Brașov, secția penală, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de recurentul inculpat A., se constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) - caz invocat de inculpatul A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta este incident în cauza dedusă judecății.

Inculpatul A. a fost achitat de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969), ulterior, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Brașov, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., și la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 10 ani, a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969.

De asemenea, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Recurentul inculpat a atacat decizia instanței de apel motivat de faptul că dispozițiile art. 65 C. pen. 1969 prevăd că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, iar aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 10 ani este nelegală întrucât pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese este de 1 an închisoare.

Art. 65 C. pen. din 1969 prevede că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

În alin. (2) se prevede că aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Având în vedere că infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. pentru care a fost condamnat inculpatul nu întrunește condițiile prev. de la art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, rezultă că inculpatului i se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi numai dacă pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese era de cel puțin 2 ani închisoare, conform art. 65 alin. (1) C. pen.

În cauză, se constată că instanța de control judiciar, admițând apelul formulat în cauză, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969.

În consecință, având în vedere disp. art. 65 alin. (1) C. pen., Curtea de Apel nu putea aplica și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Astfel, cum pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 aplicată pe o durată de 10 ani este nelegală, se constată că motivele invocate de recurentul inculpat se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 501/AP din data de 9 iunie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, va casa în parte decizia penală recurată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii, va dispune înlăturarea din conținutul deciziei atacate pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 aplicată pe o durată de 10 ani.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.

Va dispune emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de recurentul inculpat A. vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 501/AP din data de 9 iunie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, casează în parte decizia penală recurată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii, dispune:

Înlătură din conținutul deciziei atacate pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 aplicată pe o durată de 10 ani.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.

Dispune emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de recurentul inculpat A. rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2017.

Procesat de GGC - CL