ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1383/2017

HOTĂRÂRE

15.06.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1383/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 5 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI GOTTLOB și U.A.T. COMUNA GOTTLOB, ambii reprezentați prin primar, la plata sumei de 1978,08 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și rămase neachitate, precum și a penalităților de întârziere aferente, în procent de 1% pe zi, calculate de la data scadenței facturilor fiscale și până la achitarea în întregime a sumei datorate, cu cheltuielile de judecată.

Cererea a fost formulată conform art. 1026 C. proc. civ.

La 6 februarie 2017, pârâtele au depus întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și au solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Prin sentința civilă nr. 3559 din 15 martie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în pretenții, întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și următoarele din C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 1028 și art. 107 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că sediile pârâtelor se află în comuna Gottlob, județul Timiș, astfel cum au fost indicate și de către reclamantă prin cererea introductivă.

Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., invocate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în condițiile în care în cuprinsul convenției nr. 573/28.02.2007 nu este stipulată vreo clauză prin care părțile să fi indicat locul de executare a obligațiilor contractuale.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca invocată de către pârâți prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare la 29 martie 2017, sub același număr de dosar.

În ședința publică din 15 iunie 2017, a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 828 din 15 iunie 2017, Judecătoria Sânnicolau Mare a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut că reclamanta a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca, chemând în judecată pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI GOTTLOB și U.A.T. COMUNA GOTTLOB, care sunt instituții locale, deci persoane juridice de drept public.

În considerarea acestui aspect, au fost evocate dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Având în vedere că pârâtele sunt instituții locale, persoane juridice de drept public, iar potrivit art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", s-a reținut că în mod greșit Judecătoria Cluj-Napoca (instanța de la sediul reclamantei) a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Pentru aceste motive, Judecătoria Sânnicolau Mare a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 iulie 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sânnicolau Mare și Judecătoria Cluj-Napoca - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Conform prevederilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., "competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun", iar potrivit dispozițiilor art. 111 din același act normativ, "cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

Dat fiind că art. 111 C. proc. civ. reglementează un caz de competență teritorială alternativă, rezultă că acest text de lege instituie un caz de competență teritorială relativă.

Or, competența teritorială relativă este una de ordine privată, conform dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la partea îndreptățită să invoce încălcarea competenței teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Totodată, potrivit art. 246 alin. (2) C. proc. civ., "excepțiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părților", iar conform art. 247 alin. (2) din același act normativ, "excepțiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârșirea neregularității procedurale, în etapa cercetării procesului și înainte de a se pune concluzii în fond".

Din analiza coroborată a acestor texte de lege, rezultă că instanța de judecată nu poate invoca, din oficiu, necompetența de ordine privată.

Prin raportare la aceste dispoziții legale, se constată că reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat pe calea unei cereri de valoare redusă obligarea pârâților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI GOTTLOB și U.A.T. COMUNA GOTTLOB, ambii reprezentați prin primar, la plata sumei de 1978,08 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, precum și a penalităților de întârziere aferente, în baza raporturilor contractuale existente între părți.

Fiind vorba de o acțiune prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanță împotriva unor autorități ale administrației publice locale, reclamanta avea alegerea între a sesiza fie instanța de la sediul său, fie instanțele de la sediile pârâtelor.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta are sediul în municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, iar pârâtele au sediul în comuna Gottlob, județul Timiș.

Totodată, se constată că, deși reclamanta a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca, în a cărei circumscripție își are sediul, această instanță a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către pârâte prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

La rândul său, Judecătoria Sânnicolau Mare, apreciind că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza conform art. 111 C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza către Judecătoria Cluj-Napoca.

Fiind nesocotită o normă de competență de ordine privată, cum este cea de la art. 111 C. proc. civ., rezultă că partea îndreptățită să o invoce, conform art. 247 alin. (2) din același act normativ, este cea protejată prin norma juridică încălcată, respectiv reclamantul.

Chiar dacă art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, se constată că această dispoziție legală vizează necompetența teritorială relativă a instanței sesizate de către reclamant, neexcluzând însă dreptul acestuia din urmă de a invoca, pe cale de excepție, necompetența instanței la care a fost declinată cauza.

Astfel, se reține că invocarea, din oficiu, de către Judecătoria Sânnicolau Mare a excepției necompetenței sale teritoriale s-a făcut cu nerespectarea art. 247 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care această instanță și-a întemeiat hotărârea de declinare a competenței pe norma de ordine privată de la art. 111 C. proc. civ.

Prin urmare, neinvocarea de către reclamantă a excepției necompetenței teritoriale relative a instanței sesizate în urma declinării de competență a condus la acoperirea acestei neregularități procedurale de ordine privată, Judecătoria Sânnicolau Mare rămânând astfel învestită cu judecarea cauzei.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 129 alin. (3) și art. 247 alin. (2) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.