ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 573/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 573/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin Sentința nr.

4356 din 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta

P.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Corpului Experților

Contabili și Contabililor Autorizați din România, a anulat Hotărârea nr. 09/146

din13 martie 2009 emisă de pârât, a suspendat executarea acesteia până la

rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate și a obligat pârâtul la plata

către reclamantă a sumei de 8000 RON daune materiale și a sumei de 1614 RON

cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință, a fost respinsă ca neîntemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale a pârâtului Consiliul Superior al CECCAR.

Ținând seama de

faptul că este autoritate publică, deținând capacitate de drept public și fiind

emitentă, în baza competențelor sale legale, a actului administrativ contestat,

pârâta justifică în litigiile de contencios administrativ legitimatio ad

processum, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică.

Prin Hotărârea nr.

09/146 din 13 martie 2009 emisă de către Consiliul Superior C.E.C.C.A.R, în

temeiul pct. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al

Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România,

reclamanta a fost considerată demisionată de drept din funcția de membru al CC

al CECCAR, deoarece, fără o motivare valabilă, nu a participat la ședințele

Consiliului Superior din datele de 27 august 2008 și 13 martie 2009.

Se apreciază că actul

administrativ atacat prezintă elemente de nelegalitate, prezumția de legalitate

a actului administrativ din momentul emiterii acestuia fiind răsturnată în

speță, față de actele dosarului, din care rezultă că reclamanta nu se regăsește

în situația de a fi considerata demisionată de drept din calitatea sa de membru

al CC al CECCAR; aceasta, în condițiile în care a probat că a avut o motivație

valabilă de a nu participa la prima ședință a Consiliului Superior, comunicând

imposibilitatea de prezentare din motive personale, respectiv nu a fost

înștiințată în mod legal pentru participarea la ședința din 13 martie 2009, cât

timp din actele dosarului rezultă că pârâtul nu a comunicat invitația de

participare la o adresă corectă a reclamantei.

În consecință,

nefiindu-i aplicabile prevederile art. 37 din regulamentul sus-menționat,

hotărârea contestată apare ca nelegală iar, în raport de soluția dată petitului

principal, se impune obligarea pârâtului la despăgubiri materiale în cuantum de

8000 RON, în raport de numărul de ședințe întrunite.

Totodată, fiind

întrunite cerințele art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, se impune suspendarea

executării actului contestat.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâtul

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și

reclamanta P.M. arătând în esență următoarele.

Corpul Experților

Contabili și Contabililor Autorizați a criticat sentința recurată, în ceea ce

privește modul în care instanța a soluționat cererea de suspendare, cu

următoarele argumente:

Prin sentința

recurată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R, motivat de faptul că,

acesta este o autoritate publică, deținând capacitate de drept public, în baza

competențelor sale legale, de a emite actul administrativ, astfel încât în

litigiile de contencios administrativ justifică legitimatio ad processum,

indiferent dacă are sau nu personalitate juridică, în acest sens fiind și

practica juridică, inclusiv la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Corpul Experților

Contabili și Contabililor Autorizați din România s-a înființat în baza O.G. nr.

65/1994, republicată, care la art. 18 prevede: "Se înființează Corpul

Experților Contabili și Contabililor Autorizați, persoană juridică de utilitate

publică și autonomă, din care fac parte experții contabili și contabilii

autorizați, în condițiile stabilite de prezenta ordonanță, având sediul în municipiul

București."

În consecință,

Consiliul superior al C.E.C.C.A.R., conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., nu

poate sta în judecată în nume propriu, neavând personalitate juridică proprie.

Prin urmare, având în

vedere argumentele anterior menționate, se impune admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului superior al C.E.C.C.A.R. și

respingerea cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Prin sentința

recurată, instanța de fond a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 09/146

din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România până la rămânerea irevocabilă a hotărârii,

motivat de faptul că sunt întrunite cerințele art. 14 și 15 din Legea nr.

554/2004.

După cum rezultă din

considerentele sentinței atacate, instanța de fond nu a motivat în nici un fel

soluția privind suspendarea executării actului administrativ, mulțumindu-se să

concluzioneze doar în sensul că: „În sfârșit, fiind întrunite cerințele art. 14

și 15 Legea nr. 554/2004, Curtea va dispune suspendarea executării Hotărârii

nr. 09/146 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experților

Contabili și Contabililor Autorizați din România până la rămânerea irevocabilă

a prezentei hotărâri."

Hotărârea

judecătorească prin care se dispune suspendarea executării actului

administrativ trebuie să fie temeinic motivată, atât cu privire la existența

cazului bine justificat, cât și cu privire la prevenirea unei pagube iminente.

Prin urmare, măsura

suspendării executării Hotărârii nr. 09/146 din 13 martie 2009 a Consiliului

Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din

România rezultă că nu este motivată și astfel nu este justificată, fiind nelegală.

Dispozițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004. cu modificările și completările ulterioare

condiționează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de

existența și, implicit, dovedirea unor „cazuri bine justificate" și a unei

„pagube iminente".

Susținerile

reclamantei sunt nefondate și nu au fost corect apreciate de către prima

instanță întrucât punerea în executare a unei decizii care a fost contestată cu

privire la legalitatea și temeinicia acesteia nu reprezintă un caz bine

justificat, iar această situație poate fi clarificată numai prin soluționarea

fondului cauzei.

Cele două condiții

prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt

reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină

cazul bine justificat.

În privința soluției

instanței de fond referitoare la anularea Hotărârii nr. 9/146 din 13 martie

2009, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați a formulat

următoare critici:

Instanța de fond a

admis acest capăt de cerere, dispunând anularea Hotărârii nr. 9/146 din 13

martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, totodată obligând pârâtul la plata către

reclamantă a sumei de 8000 RON reprezentând daune materiale și respectiv a

sumei de 1614 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Soluția pronunțată de

instanța de fond este nelegală, în condițiile art. 304

1

C. proc.

civ., sub aspectul modului în care a soluționat excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România.

Pe fond, în mod

eronat, prima instanță a apreciat că reclamanta nu se regăsește în situația de

a fi considerată demisionată de drept din calitatea sa de membru al Consiliului

Superior al Corpului, în condițiile în care aceasta nu a probat că a avut o

motivație valabilă de a nu participa la prima ședință a Consiliului Superior,

necomunicând imposibilitatea de prezentare din motive personale, întrucât la

dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri în dovedirea existenței unor astfel

de motive, ci se regăsește doar simpla afirmație a intimatei - reclamante

cuprinsă în „Răspuns la întâmpinare"'.

În realitate, lipsa

intimatei-reclamante de la prima ședință a Consiliului Superior se datorează

participării acesteia la acțiunea CAFR, după cum aceasta recunoaște în „Răspuns

la întâmpinare" (pag. 4 din 9), precizând că: „Este foarte important să

menționăm că la ședința de la care a lipsit reclamanta au lipsit și doi alți

membri al Consiliului Superior și ei fiind prezenți la aceeași acțiune la care

a fost prezentă și reclamanta ...”, motiv pentru care, o dată în plus, a

considerat că nu se poate reține că absența intimatei - reclamante de la prima

ședință a Consiliului Superior se datorează unor motive personale.

În vederea

desfășurării primei ședințe a Consiliului nou ales din data de 27 septembrie

2008, prin e-mailul transmis în data de 11 septembrie 2008 au fost convocați

membrii acestuia, inclusiv intimata-reclamantă P.M.

Adresa de convocare

atașată e-mailului cuprindea locul, ziua și ora de desfășurare a ședinței,

precum și ordinea de zi cu următoarele puncte esențiale privind activitatea

consiliului: repartizarea membrilor Consiliului superior pentru îndrumarea și

coordonarea activității filialelor, precum și repartizarea pe domenii de

activitate, structuri și organe colaboratoare; alegerea Biroului permanent al

Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R. și diverse.

Ulterior, reclamantei

i s-a transmis un nou e-mail în data de 23 septembrie 2008 pentru clarificarea

unor aspecte legate de organizarea ședinței.

În ciuda faptului că

P.M. nu a fost prezentă la ședință, după cum se menționează și în acțiune,

aceasta nici ulterior nu a motivat în vreun fel absența sa.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, pârâtul CECCAR s-a opus

acestei cereri, solicitând respingerea acestuia, ca tardiv introdus, pentru

motivele arătate pe parcursul litigiului.

În recursul formulat,

reclamanta P.M. a solicitat modificarea sentinței atacate, în parte, și a

solicitat:

1) obligarea

pârâtului Consiliul Superior C.E.C.C.A.R. București la plata sumei de 12.000

RON RON cu titlu de daune materiale, reprezentând indemnizații pentru

activități efectiv prestate către C.E.C.C.A.R. București, indexate la zi;

2) în conformitate cu

prevederile Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, art. 23

lit. b) - restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 792 lei RON,

achitată în plus, suma de 39 RON, fiind cea real datorată, așa cum reiese din

"chitanța" nr. 2792 din data de 9 septembrie 2010 (depusă la pag. 149

din dosar) cu care s-a achitat suma de 831 RON;

3) reintegrarea și

repunerea în dreptul său ca membru al. Consiliului Superior al CE.C.C.A.R.

București, aleasă la Conferința Națională din data de 31 august 2008.

În ceea ce privește

recursul promovat de către Corpul Experților Contabili și Contabililor

Autorizați, Înalta Curte reține următoarele:

În materie civilă

hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat

parte la judecarea pricinii. În consecință, în faza judecății în recurs cadrul

procesului cu privire la părți odată fixat cu prilejul judecării cauzei în

fond, nu poate fi nici mărit și nici micșorat, deoarece nici una din părți nu

poate fi lipsită de dreptul de a ataca cu recurs hotărârea pronunțată în

defavoarea sa, după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate

pretinde să se judece direct în fața instanței de recurs fără a se fi judecat

mai întâi în fața instanței de fond.

Prin urmare, dreptul

de a exercita calea de atac a recursului îl au numai părțile între care s-a

purtat activitatea procesuală în fața instanței de fond și a cărei hotărâre se

atacă.

Așadar, în speță,

doar reclamanta P.M. și pârâtul Consiliul Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România pot formula recurs împotriva Sentinței

civile nr. 4356 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Or, recursul nu a

fost promovat de pârât, adică de Consiliul Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, ci de Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, care nu a figurat ca parte în fața

instanței de fond.

Indiferent că pârâtul

este sau nu o autoritate publică învestită cu capacitatea de a emite acte

infralegislative susceptibile de a fi cenzurate de instanța de contencios

administrativ, ori că posedă sau nu personalitate juridică și, în fine,

indiferent de faptul că este un organ al Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, doar Consiliul putea formula recurs în

prezenta cauză, în baza prevederilor art. 299 și urm. C. proc. civ., în

condițiile în care la fond a stat în proces în nume propriu ca emitent al hotărârii

contestate prin acțiunea promovată de reclamantă.

În raport de cele de

mai sus, rezultă că, în această cauză, Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România nu posedă calitatea procesuală activă de

recurent.

În ceea ce privește recursul

declarat de reclamantă acesta este tardiv formulat.

Conform

dispozitivului sentinței recurate, respectiva hotărâre judecătorească a fost

dată cu recurs în 5 zile de la comunicare, în ceea ce privește soluția

capătului de cerere ce viza suspendarea executării Hotărârii nr. 09/146 din 13

martie 2009, și în 15 zile de la comunicare, în privința soluției asupra

capătului de cerere privind anularea actului administrativ contestat.

Hotărârea primei

instanțe i-a fost comunicată reclamantei la data de 31 august 2011, iar

recursul a fost formulat la data de 11 noiembrie 2011, cu mult peste termenul

legal de recurs de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele ce

preced, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din

România pentru lipsa calității procesuale active de recurent, iar recursul

declarat de reclamanta P.M. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

împotriva Sentinței nr. 4356 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa calității

procesuale active de recurent.

Respinge recursul

declarat de reclamanta P.M. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.

Procesat de GGC - DG