ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 573/2012

Prin Sentința nr. 4356 din 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, a anulat Hotărârea nr. 09/146 din13 martie 2009 emisă de pârât, a suspendat executarea acesteia până la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8000 RON daune materiale și a sumei de 1614 RON cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Consiliul Superior al CECCAR.

Ținând seama de faptul că este autoritate publică, deținând capacitate de drept public și fiind emitentă, în baza competențelor sale legale, a actului administrativ contestat, pârâta justifică în litigiile de contencios administrativ legitimatio ad processum, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică.

Prin Hotărârea nr. 09/146 din 13 martie 2009 emisă de către Consiliul Superior C.E.C.C.A.R, în temeiul pct. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, reclamanta a fost considerată demisionată de drept din funcția de membru al CC al CECCAR, deoarece, fără o motivare valabilă, nu a participat la ședințele Consiliului Superior din datele de 27 august 2008 și 13 martie 2009. Se apreciază că actul administrativ atacat prezintă elemente de nelegalitate, prezumția de legalitate a actului administrativ din momentul emiterii acestuia fiind răsturnată în speță, față de actele dosarului, din care rezultă că reclamanta nu se regăsește în situația de a fi considerata demisionată de drept din calitatea sa de membru al CC al CECCAR; aceasta, în condițiile în care a probat că a avut o motivație valabilă de a nu participa la prima ședință a Consiliului Superior, comunicând imposibilitatea de prezentare din motive personale, respectiv nu a fost înștiințată în mod legal pentru participarea la ședința din 13 martie 2009, cât timp din actele dosarului rezultă că pârâtul nu a comunicat invitația de participare la o adresă corectă a reclamantei.

În consecință, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 37 din regulamentul sus-menționat, hotărârea contestată apare ca nelegală iar, în raport de soluția dată petitului principal, se impune obligarea pârâtului la despăgubiri materiale în cuantum de 8000 RON, în raport de numărul de ședințe întrunite. Totodată, fiind întrunite cerințele art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, se impune suspendarea executării actului contestat. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și reclamanta P.M. arătând în esență următoarele.

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați a criticat sentința recurată, în ceea ce privește modul în care instanța a soluționat cererea de suspendare, cu următoarele argumente: Prin sentința recurată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R, motivat de faptul că, acesta este o autoritate publică, deținând capacitate de drept public, în baza competențelor sale legale, de a emite actul administrativ, astfel încât în litigiile de contencios administrativ justifică legitimatio ad processum, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică, în acest sens fiind și practica juridică, inclusiv la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România s-a înființat în baza O.G. nr. 65/1994, republicată, care la art. 18 prevede: "Se înființează Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați, persoană juridică de utilitate publică și autonomă, din care fac parte experții contabili și contabilii autorizați, în condițiile stabilite de prezenta ordonanță, având sediul în municipiul București." În consecință, Consiliul superior al C.E.C.C.A.R., conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., nu poate sta în judecată în nume propriu, neavând personalitate juridică proprie. Prin urmare, având în vedere argumentele anterior menționate, se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului superior al C.E.C.C.A.R.

și respingerea cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin sentința recurată, instanța de fond a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 09/146 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, motivat de faptul că sunt întrunite cerințele art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

După cum rezultă din considerentele sentinței atacate, instanța de fond nu a motivat în nici un fel soluția privind suspendarea executării actului administrativ, mulțumindu-se să concluzioneze doar în sensul că: „În sfârșit, fiind întrunite cerințele art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004, Curtea va dispune suspendarea executării Hotărârii nr. 09/146 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri." Hotărârea judecătorească prin care se dispune suspendarea executării actului administrativ trebuie să fie temeinic motivată, atât cu privire la existența cazului bine justificat, cât și cu privire la prevenirea unei pagube iminente.

Prin urmare, măsura suspendării executării Hotărârii nr. 09/146 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România rezultă că nu este motivată și astfel nu este justificată, fiind nelegală. Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. cu modificările și completările ulterioare condiționează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de existența și, implicit, dovedirea unor „cazuri bine justificate" și a unei „pagube iminente". Susținerile reclamantei sunt nefondate și nu au fost corect apreciate de către prima instanță întrucât punerea în executare a unei decizii care a fost contestată cu privire la legalitatea și temeinicia acesteia nu reprezintă un caz bine justificat, iar această situație poate fi clarificată numai prin soluționarea fondului cauzei.

Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat. În privința soluției instanței de fond referitoare la anularea Hotărârii nr. 9/146 din 13 martie 2009, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați a formulat următoare critici: Instanța de fond a admis acest capăt de cerere, dispunând anularea Hotărârii nr. 9/146 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, totodată obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8000 RON reprezentând daune materiale și respectiv a sumei de 1614 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., sub aspectul modului în care a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.

Pe fond, în mod eronat, prima instanță a apreciat că reclamanta nu se regăsește în situația de a fi considerată demisionată de drept din calitatea sa de membru al Consiliului Superior al Corpului, în condițiile în care aceasta nu a probat că a avut o motivație valabilă de a nu participa la prima ședință a Consiliului Superior, necomunicând imposibilitatea de prezentare din motive personale, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri în dovedirea existenței unor astfel de motive, ci se regăsește doar simpla afirmație a intimatei - reclamante cuprinsă în „Răspuns la întâmpinare"'. În realitate, lipsa intimatei-reclamante de la prima ședință a Consiliului Superior se datorează participării acesteia la acțiunea CAFR, după cum aceasta recunoaște în „Răspuns la întâmpinare" (pag.

4 din 9), precizând că: „Este foarte important să menționăm că la ședința de la care a lipsit reclamanta au lipsit și doi alți membri al Consiliului Superior și ei fiind prezenți la aceeași acțiune la care a fost prezentă și reclamanta ...”, motiv pentru care, o dată în plus, a considerat că nu se poate reține că absența intimatei - reclamante de la prima ședință a Consiliului Superior se datorează unor motive personale. În vederea desfășurării primei ședințe a Consiliului nou ales din data de 27 septembrie 2008, prin e-mailul transmis în data de 11 septembrie 2008 au fost convocați membrii acestuia, inclusiv intimata-reclamantă P.M.

Adresa de convocare atașată e-mailului cuprindea locul, ziua și ora de desfășurare a ședinței, precum și ordinea de zi cu următoarele puncte esențiale privind activitatea consiliului: repartizarea membrilor Consiliului superior pentru îndrumarea și coordonarea activității filialelor, precum și repartizarea pe domenii de activitate, structuri și organe colaboratoare; alegerea Biroului permanent al Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R. și diverse. Ulterior, reclamantei i s-a transmis un nou e-mail în data de 23 septembrie 2008 pentru clarificarea unor aspecte legate de organizarea ședinței. În ciuda faptului că P.M. nu a fost prezentă la ședință, după cum se menționează și în acțiune, aceasta nici ulterior nu a motivat în vreun fel absența sa.

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, pârâtul CECCAR s-a opus acestei cereri, solicitând respingerea acestuia, ca tardiv introdus, pentru motivele arătate pe parcursul litigiului. În recursul formulat, reclamanta P.M. a solicitat modificarea sentinței atacate, în parte, și a solicitat: 1) obligarea pârâtului Consiliul Superior C.E.C.C.A.R. București la plata sumei de 12.000 RON RON cu titlu de daune materiale, reprezentând indemnizații pentru activități efectiv prestate către C.E.C.C.A.R. București, indexate la zi; 2) în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, art. 23 lit. b) - restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 792 lei RON, achitată în plus, suma de 39 RON, fiind cea real datorată, așa cum reiese din "chitanța" nr. 2792 din data de 9 septembrie 2010 (depusă la pag.

149 din dosar) cu care s-a achitat suma de 831 RON; 3) reintegrarea și repunerea în dreptul său ca membru al. Consiliului Superior al CE.C.C.A.R. București, aleasă la Conferința Națională din data de 31 august 2008. În ceea ce privește recursul promovat de către Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați, Înalta Curte reține următoarele: În materie civilă hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii. În consecință, în faza judecății în recurs cadrul procesului cu privire la părți odată fixat cu prilejul judecării cauzei în fond, nu poate fi nici mărit și nici micșorat, deoarece nici una din părți nu poate fi lipsită de dreptul de a ataca cu recurs hotărârea pronunțată în defavoarea sa, după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde să se judece direct în fața instanței de recurs fără a se fi judecat mai întâi în fața instanței de fond.

Prin urmare, dreptul de a exercita calea de atac a recursului îl au numai părțile între care s-a purtat activitatea procesuală în fața instanței de fond și a cărei hotărâre se atacă. Așadar, în speță, doar reclamanta P.M. și pârâtul Consiliul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România pot formula recurs împotriva Sentinței civile nr. 4356 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Or, recursul nu a fost promovat de pârât, adică de Consiliul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ci de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, care nu a figurat ca parte în fața instanței de fond.

Indiferent că pârâtul este sau nu o autoritate publică învestită cu capacitatea de a emite acte infralegislative susceptibile de a fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, ori că posedă sau nu personalitate juridică și, în fine, indiferent de faptul că este un organ al Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, doar Consiliul putea formula recurs în prezenta cauză, în baza prevederilor art. 299 și urm. C. proc. civ., în condițiile în care la fond a stat în proces în nume propriu ca emitent al hotărârii contestate prin acțiunea promovată de reclamantă. În raport de cele de mai sus, rezultă că, în această cauză, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România nu posedă calitatea procesuală activă de recurent.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă acesta este tardiv formulat. Conform dispozitivului sentinței recurate, respectiva hotărâre judecătorească a fost dată cu recurs în 5 zile de la comunicare, în ceea ce privește soluția capătului de cerere ce viza suspendarea executării Hotărârii nr. 09/146 din 13 martie 2009, și în 15 zile de la comunicare, în privința soluției asupra capătului de cerere privind anularea actului administrativ contestat. Hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată reclamantei la data de 31 august 2011, iar recursul a fost formulat la data de 11 noiembrie 2011, cu mult peste termenul legal de recurs de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele ce preced, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România pentru lipsa calității procesuale active de recurent, iar recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România împotriva Sentinței nr. 4356 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa calității procesuale active de recurent. Respinge recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012. Procesat de GGC - DG