ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1998/2012

Prin acțiunea înregistrată la data de 14 martie 2011 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul B.V.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Experților Autorizați din România, suspendarea Hotărârii nr. 27 din 9 mai 2011 pronunțată de Comisia de disciplină din cadrul Filialei București a CECCAR în Dosar nr. 4345 13 august 2010, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 4345 din 13 august 2010 de către organele abilitate din cadrul CECCAR în conformitate cu prevederile art. 34 din regulamentul de organizare și funcționare a Comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al CECCAR, precum și până la epuizarea căilor de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin hotărârea a cărei suspendare se solicită, i se restrânge unul dintre drepturile fundamentale prevăzute în Constituție, anume dreptul la muncă, iar paguba iminentă rezultă din lipsirea de posibilitatea de obținere a veniturilor din expertizele din care este nevoit să se retragă și din cele în care nu mai poate intra. Prin întâmpinare, pârâtul Corpul Experților Contabili și Experților Autorizați din România a invocat în principal excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, în raport de prevederile pct. 34 lit. a) paragraful 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul superior al CECCAR, în subsidiar solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin Sentința nr. 4708 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de obiect și a admis cererea formulată de reclamantul B.V.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Experților Autorizați din România, dispunând suspendarea Hotărârii nr. 27 din 9 mai 2011 a Comisie de disciplină din cadrul Filialei București a CECCAR până la soluționarea acțiunii în anulare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Hotărârea nr. 27 din 9 mai 2011 a Comisiei de Disciplină a filialei București a CECCAR (f. 12), s-a dispus sancționarea reclamantului, potrivit prevederilor art. 122 lit. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR, cu suspendarea dreptului de a mai efectua expertize contabile pe o perioadă de 3 luni, pentru „nerespectarea standardelor profesionale și a normelor emise de corp cu privire la efectuarea expertizelor contabile", reținându-se în sarcina sa nerespectarea Normei profesionale 35/2001.

Cu privire la excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului, prima instanță a constatat că aceasta este nefondată, întrucât solicitarea reclamantului nu vizează suspendarea hotărârii de sancționare doar până la soluționarea contestației de către Comisia superioară de disciplină, ci până la „epuizarea căilor de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004". Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere aspectul privind existența vizei auditorului de calitate, invocat de reclamant în susținerea acestei condiții de admisibilitate, precum și aspectul relativ la proporționalitatea sancțiunii aplicate în raport de faptele reținute în sarcina reclamantului, creând o îndoială serioasă în privința legalității măsurii a cărei suspendare se solicită.

În fine, judecătorul fondului a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, întrucât reclamantului i-a fost suspendat însuși dreptul de a-și exercita profesia, cu repercusiuni directe și imediate asupra veniturilor sale, adică toate consecințele nefaste pe care le antrenează măsura suspendării exercitării profesiei. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Corpul Experților Contabili și Experților Autorizați din România a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurentul susține în esență că în cauză este întemeiată excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 27 din 9 mai 2011 pronunțată de Comisia de Disciplină, întrucât potrivit prevederilor pct. 34 lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină a CECCAR, în perioada de judecare a contestației se suspendă aplicarea prevederilor hotărârii de sancționare.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul susține că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind lipsite de fundament juridic considerațiile primei instanțe cu privire la cazul bine justificat, întrucât viza auditorului de calitate nu poate reprezenta o aparență de nelegalitate a actului a cărui suspendare se solicită, acest auditor neavând calitatea de a se pronunța și asupra fondului. Conchizând, recurentul susține că instanța de fond în mod eronat a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția privind prevenirea unei pagube iminente, având în vedere că reclamantul nu a adus nicio probă în sensul acesta.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, iar cererea de suspendare a rămas fără obiect. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele arătate: Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". În cauză, actul administrativ a cărei suspendare s-a solicitat a fost anulat prin emiterea Hotărârii nr. 16 din 2 aprilie 2012, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Având în vedere că prin emiterea Hotărârii nr. 16 din 2 aprilie 2012 a fost anulată Hotărârea nr. 27 din 9 mai 2011 rezultă, fără putință de tăgadă, că acțiunea formulată, prin care se solicită suspendarea acestui act administrativ a rămas fără obiect. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Corpul Experților Contabili și Experților Autorizați din România împotriva Sentinței nr. 4708 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG