ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1998/2012

Prin acțiunea

înregistrată la data de 14 martie 2011 pe rolul Curții de Apel București,

reclamantul B.V.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților

Contabili și Experților Autorizați din România, suspendarea Hotărârii nr. 27

din 9 mai 2011 pronunțată de Comisia de disciplină din cadrul Filialei

București a CECCAR în Dosar nr. 4345 13 august 2010, până la soluționarea

irevocabilă a Dosarului nr. 4345 din 13 august 2010 de către organele abilitate

din cadrul CECCAR în conformitate cu prevederile art. 34 din regulamentul de

organizare și funcționare a Comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile

filialelor și Consiliul Superior al CECCAR, precum și până la epuizarea căilor

de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin hotărârea a cărei

suspendare se solicită, i se restrânge unul dintre drepturile fundamentale

prevăzute în Constituție, anume dreptul la muncă, iar paguba iminentă rezultă

din lipsirea de posibilitatea de obținere a veniturilor din expertizele din

care este nevoit să se retragă și din cele în care nu mai poate intra.

Prin întâmpinare,

pârâtul Corpul Experților Contabili și Experților Autorizați din România a

invocat în principal excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, în

raport de prevederile pct. 34 lit. a) paragraful 2 din Regulamentul de

organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile

filialelor și Consiliul superior al CECCAR, în subsidiar solicitând respingerea

acțiunii ca nefondată.

Prin Sentința nr.

4708 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de

obiect și a admis cererea formulată de reclamantul B.V.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Experților Autorizați

din România, dispunând suspendarea Hotărârii nr. 27 din 9 mai 2011 a Comisie de

disciplină din cadrul Filialei București a CECCAR până la soluționarea acțiunii

în anulare.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Hotărârea nr.

27 din 9 mai 2011 a Comisiei de Disciplină a filialei București a CECCAR (f.

12), s-a dispus sancționarea reclamantului, potrivit prevederilor art. 122 lit.

e) din Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR, cu suspendarea dreptului

de a mai efectua expertize contabile pe o perioadă de 3 luni, pentru

„nerespectarea standardelor profesionale și a normelor emise de corp cu privire

la efectuarea expertizelor contabile", reținându-se în sarcina sa

nerespectarea Normei profesionale 35/2001.

Cu privire la

excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului, prima instanță a constatat

că aceasta este nefondată, întrucât solicitarea reclamantului nu vizează

suspendarea hotărârii de sancționare doar până la soluționarea contestației de

către Comisia superioară de disciplină, ci până la „epuizarea căilor de atac

prevăzute de Legea nr. 554/2004".

Pe fondul cauzei,

Curtea de apel a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere aspectul privind existența

vizei auditorului de calitate, invocat de reclamant în susținerea acestei

condiții de admisibilitate, precum și aspectul relativ la proporționalitatea

sancțiunii aplicate în raport de faptele reținute în sarcina reclamantului,

creând o îndoială serioasă în privința legalității măsurii a cărei suspendare

se solicită.

În fine, judecătorul

fondului a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția prevenirii unei

pagube iminente, întrucât reclamantului i-a fost suspendat însuși dreptul de a-și

exercita profesia, cu repercusiuni directe și imediate asupra veniturilor sale,

adică toate consecințele nefaste pe care le antrenează măsura suspendării

exercitării profesiei.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâtul Corpul Experților Contabili și Experților Autorizați

din România a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, recurentul susține în esență că în cauză este întemeiată excepția

lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 27 din 9

mai 2011 pronunțată de Comisia de Disciplină, întrucât potrivit prevederilor

pct. 34 lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de

disciplină a CECCAR, în perioada de judecare a contestației se suspendă

aplicarea prevederilor hotărârii de sancționare.

Cu privire la fondul

cauzei, recurentul susține că în mod greșit prima instanță a apreciat că în

cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

fiind lipsite de fundament juridic considerațiile primei instanțe cu privire la

cazul bine justificat, întrucât viza auditorului de calitate nu poate

reprezenta o aparență de nelegalitate a actului a cărui suspendare se solicită,

acest auditor neavând calitatea de a se pronunța și asupra fondului.

Conchizând,

recurentul susține că instanța de fond în mod eronat a apreciat că în cauză

este îndeplinită condiția privind prevenirea unei pagube iminente, având în

vedere că reclamantul nu a adus nicio probă în sensul acesta.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul declarat este fondat, iar cererea de suspendare a rămas

fără obiect.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele arătate:

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată,

„înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității

publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în

parte, a acestuia".

În cauză, actul

administrativ a cărei suspendare s-a solicitat a fost anulat prin emiterea

Hotărârii nr. 16 din 2 aprilie 2012, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Având în vedere că

prin emiterea Hotărârii nr. 16 din 2 aprilie 2012 a fost anulată Hotărârea nr.

27 din 9 mai 2011 rezultă, fără putință de tăgadă, că acțiunea formulată, prin

care se solicită suspendarea acestui act administrativ a rămas fără obiect.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în

sensul că va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Corpul Experților

Contabili și Experților Autorizați din România împotriva Sentinței nr. 4708 din

6 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG