ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3622/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea instanței de recurs

Prin sentința civilă

nr. 1801 din 8 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere pe rol ca

neîntemeiată, de asemenea a respins excepția de nelegalitate, invocată de

reclamantul Centrul de Resurse Juridice în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Cu privire la cererea

de repunere pe rol

Conform art. 151 C.proc.civ.,

„Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi

lămuriri".

Prin cererea depusă

de reclamant la dosar după închiderea dezbaterilor, acesta a invocat excepția

de nelegalitate a investirii și compunerii completului de judecată și excepția

de nelegalitate a Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 19/2010.

Curtea a apreciat că

nu se impune repunerea cauzei pe rol, având în vedere că necesitatea

clarificărilor la care legiuitorul se referă în art. 151 nu pot privi decât

aspecte supuse judecății, care nu sunt pe deplin lămurite, și nu aspecte noi,

invocate după închiderea dezbaterilor, legalitatea investirii și compunerii

completului de judecată putând fi analizată și în calea de atac la cererea

părții interesate, moment la care poate fi susținută și excepția de

nelegalitate.

Cu privire la

excepția de nelegalitate

Curtea a constatat că

potrivit art. 3 din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Integritate nr.

561 din 10 decembrie 2008, privind Manualul procedurilor de lucru privind

activitatea inspecției de integritate, „potrivit legii, cu data prezentului

Ordin, Manualul procedurilor de lucru privind activitatea Inspecției de

Integritate se clasifică în categoria secret de serviciu, sens în care, este

interzisă scoaterea Manualului din sediul Agenției și multiplicarea acestuia în

alte scopuri decât cele de serviciu. Nerespectarea acestor prevederi constituie

abatere, fiind sancționată conform legislației în vigoare".

Conform art. 33 din

Legea nr. 182/2002, „este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a

informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure

informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal,

pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea

justiției".

Prin urmare, Curtea a

reținut că secretizarea actului administrativ ce adoptă procedurile de lucru

aplicabile funcționarilor Agenției ce desfășoară activitatea de inspecție nu

aduce atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece procedura „prin care Agenția

Națională de Integritate ajunge la concluzia că trebuie să trimită oameni în

judecată" nu este una jurisdicțională.

Jurisdicția

administrativă specială este definită în 2 lit. e) din Legea nr. 554/2004 ca

fiind „activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform

legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict

privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile

contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței

activității administrativ-jurisdicționale".

Or potrivit

dispozițiilor legii în aplicarea căreia a fost emis Ordinul contestat, nr.

144/2007, activitatea de inspecție se finalizează cu încheierea unui act de

constatare ce stă la baza sesizării instanței.

Inspecția de

integritate nu soluționează astfel un conflict privind un act juridic, ci

desfășoară o activitate de cercetare și analiză a unei situații de fapt, și se

adresează instanței pentru aplicarea dispozițiilor legale.

În altă ordine de

idei, Curtea a reținut că la analizarea excepției de nelegalitate sunt avute în

vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul adoptării actului

administrativ contestat, nulitatea fiind sancțiunea de drept civil care

lipsește actul juridic de efectele ce contravin normelor juridice edictate

pentru încheierea sa valabilă.

Cauzele de nulitate

nu pot fi decât anterioare sau concomitente încheierii actului (în speță cel al

adoptării ordinului), astfel că nu constituie o chestiune de nelegalitate, problema

dacă a intervenit sau nu caducitatea dispozițiilor adoptate de președintele Agenției

Naționale de Integritate (încetarea efectelor dispozițiilor actului juridic

datorită intervenirii unor împrejurări ulterioare încheierii sale și

independente de voința autorului actului).

2.Recursul declarat

în cauză

Împotriva sentinței

civile nr. 1801 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Bucureși, secția a VIII-a

c

ontencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs reclamantul Centru de Resurse Juridice, invocând dispozițiile art. 304

pct. 1 și pct. 4, pct. 5 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în

raport de care a susținut, în esență, următoarele:

2.1 Printr-o primă

critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. recurentul

susține că hotărârea recurată a fost dată de un complet nelegal constituit., în

condițiile în care cu încălcarea dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr.

304/2004, completul desemnat aleatoriu a trimis cauza completului ales pe

criteriul deținerii unui certificat O.R.N.I.S.S..

Mai consideră

recurenta că soluționarea de către anumiți judecători, aleși conform unei

proceduri stabilite de puterea executivă, a cauzelor care se referă la

informații secrete de serviciu, reprezintă instaurarea unor tribunale speciale,

dependente de autorizări exterioare profesiei de magistrat, ceea ce conduce la

încălcarea art. 6 din CEDO.

2.2 Printr-o altă

critică, formulată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.,

recurentul susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea atribuțiilor

puterii judecătorești, în condițiile în care prin hotărârea Colegiului de

Conducere al Curții de Apel nr. 19/2010, s-a stabilit în mod nelegal competențe

speciale de soluționare a unor cauze de către judecătorii care dețin

certificate O.R.N.I.S.S..

2.3 Mai susține

recurentul că prin hotărârea atacată au fost încălcate formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ..

Completul de judecată

a soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență de ordine publică,

completul de judecată nefiind investit aleatoriu ci conform unor criterii care

nu sunt prevăzute de nici un act normativ emis de parlamentul României.

Totodată, consideră

recurentul că cererea de repunere pe rol a fost respinsă în mod nelegal

întrucât aceasta viza aspecte privind competența instanței de a se pronunța cu

prioritate asupra aspectelor care țin de competența instanței de a soluționa

cauza precum și de toate celelalte chestiuni complementare legalei compuneri a

completului de judecată, cu atât mai mult cu cât instanța a rămas în pronunțare

în prima jumătate de oră de la începerea ședinței de judecată.

2.4 Pe fondul

excepției de nelegalitate, susține recurentul că instanța de fond a apreciat în

mod greșit că Agenția Națională de Integritate nu este un organ jurisdicțional,

în condițiile în care la data secretizării manualului de proceduri de anchetă

și la data promovării acțiunii, hotărârile Agenției Naționale de Integritate erau

similare celor ale instanțelor de judecată, abia ulterior, în urma Deciziei

Curții Constituționale nr. 415/2010, a fost modificată Legea nr. 144/2007, iar Agenția

Națională de Integritate a devenit un organ de anchetă specială.

Mai susține

recurentul că, chiar dacă Agenția Națională de Integritate nu mai este un organ

jurisdicțional, și folosește rezultatele anchetei doar pentru sesizarea

instanței, totuși manualul de proceduri în funcție de care oamenii sunt

anchetați, trebuie să rămână un act public, pentru a corespunde exigențelor

art. 6 din CEDO și a respecta principiile generale de anchetă.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

pct. 3, pct. 4, pct. 5 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc.civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru

următoarele considerente:

3.1 Cu privire la

motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., recurentul a invocat

alcătuirea nelegală a instanței prin raportare la încălcarea principiului

repartizării aleatorii a cauzelor consacrat de art. 53 din Legea privind

organizarea judiciară nr. 304/2004.

În speță, motivul

invocat vizează încălcarea unui principiu fundamental, ceea ce excede sferei de

aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. care

vizează, în mod evident, nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la

compunerea și constituirea legală a instanței și include în sfera sa de

cuprindere mai multe ipoteze, toate însă referitoare la modul de alcătuire a

instanței de judecată.

3.2 În ceea ce

privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul invocă

nelegalitatea unei hotărâri prin care Colegiul de Conducere al Curții de Apel

București, a stabilit o serie de reguli referitoare la repartizarea unui anumit

tip de cauze spre soluționare, cu încălcarea aceluiași principiu consacrat de

art. 53 din Legea nr. 304/2004.

Având în vedere că

sintagma depășirea atribuțiilor judecătorești se înțelege incursiunea

autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau

legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică,

instanța de judecată săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe

aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească,

Înalta Curte constată că nu poate primi nici acest motiv de recurs, a cărei

ipoteză nu poate fi extinsă critica formulată de recurent.

3.3 Prin criticile

referitoare la încălcarea formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ., recurentul susține că a fost

soluționată cauza cu încălcarea normelor de competență de ordine publică,

completul de judecată nefiind investit aleatoriu ci conform unor criterii care

nu sunt prevăzute de nici un act normativ emis de parlamentul României.

Dat fiind faptul că

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 include toate neregularitățile

procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la

pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror

nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs, Înalta Curte va analiza

respectivele critici prin prisma acestui motiv de recurs.

Astfel, Înalta Curte

constată că eventuala încălcare a principiului repartizării aleatorii a cauzei

nu reprezintă un motiv de nulitate cu efecte vătămătorii care să nu poată fi

înlăturat decât prin desființarea hotărârii recurate, așa încât nu va primi

nici acest motiv de recurs.

Totodată, văzând

considerentele în raport de care instanța de fond a respins cererea de repunere

pe rol a cauzei, formulată după închiderea dezbaterilor, urmează a fi respinse

și criticile formulate pe acest aspect prin cererea de recurs.

În acest context,

Înalta Curte subliniază faptul că soluționarea cauzei la începutul ședinței de

judecată nu poate constitui un argument pentru admiterea unei cereri de

repunere pe rol, în condițiile în care, judecătorul fondului a declarat

dezbaterile închise, în condițiile art. 150 C. proc. civ..

3.4 Vor fi înlăturate

și criticile formulate pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care în mod corect

instanța de fond, analizând excepția de nelegalitate în raport de dispozițiile

legale în vigoare la momentul actului administrativ atacat, a concluzionat în

sensul că secretizarea actului administrativ ce adoptă proceduri de lucru

aplicabile funcționarilor Agenției ce desfășoară activitatea de inspecție nu

aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

Totodată, în condițiile

în care actele întocmite în urma activității de cercetare desfășurate în baza

Manualului procedurilor de lucru privind activitatea inspecției de integritate,

sunt supuse controlului autorității judecătorești, sunt create premizele

respectării garanțiilor unui proces echitabil în acord cu dispozițiile art. 6

din CEDO.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Centrul de Resurse Juridice, împotriva sentinței nr. 1801 din 8

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

iunie 2011.