ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3552/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal reclamanta SC E.O. SA a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Administrare

Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor obligarea pârâtei la emiterea unei

autorizații suplimentare de utilizator final pentru 240.000 tone cărbune

energetic, având codul cu denumirea altă huilă (cărbune energetic), cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

a arătat că a solicitat suplimentarea cantităților de cărbune cu scutire de la plata

accizelor cu cantitatea de 320.000 tone și 1.000 tone păcură, cererea fiind însoțită

de documente justificative. La această solicitarea s-a revenit în data de 1 februarie

2010 prin adresa înregistrată din 02 februarie 2010.

Cererea sa a îndeplinit

toate cerințele normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003 C. fisc., aprobate prin

H.G. nr. 44/2004, iar fundamentarea s-a făcut în funcție de capacitatea de producție,

de depozitare și de caracteristicile procesului de fabricație.

În plângerea prealabilă

formulată a arătat că, în lunile decembrie 2009-februarie 2010 a realizat un consum

de cărbune energetic mai mare decât cel preliminat datorită condițiilor meteorologice.

De asemenea a mai arătat

că la sfârșitul acestei perioade stocul de cărbune era constituit din 60.000 tone

care reprezintă rezerva de stat și o cantitate care să asigure continuitatea activității

conform obligațiilor impuse prin licențele de producție a energiei termice și electrice.

În data de 11

februarie 2010 s-a emis autorizația de utilizator final pentru cantitatea de 80.035,150

tone cărbune energetic fără a se fi motivat refuzul pentru diferență.

De la data formulării

plângerii și până la data formulării acțiunii nu a primit nici un răspuns la plângerea

prealabilă formulată.

A arătat că la data de

01 ianuarie 2010, C. fisc. a fost modificat de O.U.G. nr. 109/2009.

La data solicitării autorizației

de utilizator final, autoritățile vamale erau obligate prin lege le eliberarea autorizației

pentru întreaga cantitate.

A precizat că în luna

mai a avut loc un control în urma căruia s-a stabilit că societatea are de achitat

accize de peste 1.200.000 RON ca urmare a achiziționării unor cantități de cărbune

peste cea menționată în autorizația de utilizator final.

b) Sentința și considerentele

primei instanțe

Prin sentința nr. 293/CA/2010,

Curtea de Apel Oradea, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC

E.O. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Autoritatea Națională a Vămilor, și în consecință a obligat pârâta la emiterea unei

autorizații suplimentare de utilizator final pentru cantitatea de 240.000 tone cărbune

energetic, valabilă pentru perioada 11 februarie 2010-08 martie 2010, precum și

la plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON drept cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă

s-a făcut dovada că reclamanta a solicitat emiterea autorizației de utilizator final

pentru o cantitate de 320.000 tone cărbune energetic, valabilă pentru perioada 11

februarie 2010-8 martie 2010, că a depus documentația aferentă în acest sens, iar

pârâta a emis pentru aceeași perioadă (11 februarie 2010-8 martie 2010) autorizația

de utilizator final din 11 februarie 2010 pentru cantitatea de 80.000 tone cărbune

energetic, fără însă ca pârâta să motiveze refuzul de a emite autorizația pentru

întreaga cantitate de 320.000 tone, solicitată de reclamantă.

Mai mult, la data de 9

martie 2010, pârâta a emis o nouă autorizație de utilizator final în favoarea reclamantei,

pentru cantitatea de 3.182.835 tone, valabilă pentru perioada 09 martie 2010-08

martie 2011, fapt ce dovedește că pârâta a recunoscut că reclamanta este îndreptățită

să beneficieze de scutirea de la plata accizelor în temeiul dispozițiilor art. 201

alin. (1) lit. d) din C. fisc..

Reclamanta a justificat

solicitarea autorizației de utilizator final pentru cantitatea de 320.000 tone prin

aceea că în lunile decembrie 2009-februarie 2010 consumul de cărbune energetic a

fost mai mare decât cel prevăzut de reclamantă, datorită condițiilor meteorologice.

Prin emiterea celor două

autorizații de utilizator final, din 11 februarie 2010 și din 9 martie 2010, pârâta

a recunoscut că reclamanta îndeplinește condițiile legale în acest sens, iar refuzul

de a emite autorizația pentru întreaga cantitate solicitată de 320.000 tone, și

nu doar pentru 80.000 tone, reprezintă un refuz nejustificat al pârâtei de a recunoaște

reclamantei un drept legitim, motiv pentru care s-a admis acțiunea.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj.

Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că a suplimentat cantitatea de cărbune achiziționat în regim de scutire

de la plata accizelor, cu cantitatea de 80.035,15 tone pentru perioada 11

februarie 2010-08 martie 2010, iar diferența de 239.964,85 tone cărbune energetic

nu a fost justificată de către reclamantă.

A precizat recurenta că

a stabilit cantitatea suplimentară de cărbune în raport de criteriile legale aplicabile,

ținând seama de consumul mediu zilnic pentru perioada 11 februarie 2010-08

martie 2010 și de condițiile asociate licențelor pentru producerea de energie termică

și electrică, potrivit cărora titularul are obligația de menține o rezervă de combustibil

la un nivel suficient pentru îndeplinirea obligațiilor de producție și livrare continuă

de energie termică și electrică.

Analiza motivelor de recurs

Potrivit codului fiscal

pentru produsele energetice folosite în scopul producerii de căldură nu se datorează

accize.

În acest scop se eliberează

de către autoritățile fiscale competente autorizație de utilizator final în care

se înscrie perioada și cantitatea de cărbune energetic ce se poate achiziționa în

regim de scutire de la plata accizelor.

Cantitatea de cărbune

autorizată inițial poate fi suplimentată ulterior, în situații bine justificate,

în cadrul perioadei de valabilitate a autorizației.

Condițiile meteorologice

deosebite dintr-o perioadă îndeplinesc cerința situației bine justificate.

Problema care se impune

a fi analizată și soluționată în cauză este aceea a cantității de produse ce trebuia

suplimentată.

Reclamanta a solicitat

suplimentarea autorizației de utilizator final cu 320.000 tone de cărbune energetic,

iar pârâta a emis autorizație pentru 80.035,150 tone, astfel că instanța de fond

trebuia să verifice dacă refuzul de a elibera autorizație pentru întreaga cantitate

era justificat legal.

Acest aspect se putea

elucida numai după efectuarea unei lucrări de specialitate, respectiv a unei expertize

tehnice, care să verifice, în raport de criteriile prevăzute în C. fisc. și H.G.

nr. 44/2004, dacă reclamanta justifica întreaga cantitate de cărbune pentru care

s-a solicitat suplimentarea autorizației sau care era cantitatea ce putea forma

obiectul suplimentării autorizației.

În lipsa verificării susținerilor

celor 2 părți implicate în litigiu, sentința primei instanțe este neîntemeiată și

de altfel în cuprinsul hotărârii nu s-a argumentat soluția, decât prin trimiterea

la textele din H.G. nr. 44/2004, fără însă a se arăta concret motivele pentru care

trebuia să se emită autorizație suplimentară de utilizator final și pentru cantitatea

de 240.000 tone cărbune energetic.

Având în vedere că în

cauză împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite, urmează ca sentința

primei instanțe să fie casată, pentru ca în rejudecare pe fond, instanța să determine,

printr-o expertiză de specialitate, care era cantitatea de cărbune energetic ce

putea forma obiectul suplimentării autorizației, în raport de criteriile legale

înscrise în C. fisc. și H.G. nr. 44/2004.

c) Soluția instanței de

recurs

Având în vedere considerentele

de mai sus, în baza art. 312 și 314 C. proc. civ., se va casa sentința primei instanțe,

cu trimitere pentru rejudecare, în vederea efectuării unei expertize de specialitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și

în reprezentarea Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile

nr. 293/CA din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie

2011.