ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 400/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 44 din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 273 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală, faza camerei preliminare și faza judecății, în sumă totală de 2.600 RON. A fost condamnat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă,prevăzută și pedepsită de art. 273 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), e), f) din noul C. pen., pe o durată de 4 ani, aplicată prin inculpatului B. prin Sentința penală nr. 534/03.12.2013 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 18/13.02.2014 a Curții de Apel Iași, pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 11 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), e), f) din noul C. pen., pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (5) C. pen., s-a hotărât ca inculpatul B. să execute pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În temeiul dispozițiile art. 403 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa totală aplicată perioada reținerii și arestării preventive, precum și perioada deja executată, respectiv de la 15.07.2013 până la zi. S-a dispus retragerea mandatului de executare nr. x din data de 14.02.2014, emis de Tribunalul Iași în baza Sentinței penale nr. 534/03.12.2013 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 18/13.02.2014 a Curții de Apel Iași și s-a emis un nou mandat de executare, conform prezentei.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală, faza camerei preliminare și faza judecății, în sumă totală de 2.600 RON. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul B., în sumă de 260 RON a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul Iași. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 26.08.2013, emis în Dosarul penal nr. x/2013 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen.

(reglementarea anterioară), spălare de bani prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2000 și ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen. (reglementarea anterioară), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. (reglementarea anterioară) - conform rechizitoriului, dosar urmărire penală, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2013*. Cu privire la infracțiunea de ultraj, s-a reținut că la data de 19.07.2013, inculpații C., D. și E., aflați în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J.

Iași (C.R.A.P.), în baza Mandatelor de arestare preventivă nr. 45/U, 47/U și, respectiv 46/U, emise de Tribunalul Iași la data de 13.07.2013, în conformitate cu încheierea nr. 95/13.07.2013, au fost conduși la sediul Palatului de Justiție Iași pentru a fi prezentați instanței (Curtea de Apel Iași) la termenul stabilit pentru soluționarea cererilor de recurs formulate de aceștia împotriva măsurii arestării preventive. Pentru escortarea acestora (și a altor trei persoane reținute, ce urmau a fi prezentate instanței la aceeași dată), s-a constituit dispozitivul de escortă compus din lucrătorul de poliție din cadrul C.R.A.P. F. - șef de escortă și o echipă de cinci lucrători de poliție din cadrul Serviciului de Acțiuni Speciale al I.P.J.

Iași, condusă de martorul G., deplasarea persoanelor reținute de la sediul Poliției Municipiului Iași (unde se află Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. Iași - C.R.A.P) la sediul Palatului de Justiție Iași fiind făcută cu autospeciala C.R.A.P., însoțită de autospeciala S.A.S. S-a reținut că la ora 10:01:15, autospeciala C.R.A.P. a ajuns la sediul Palatului de Justiție și a parcat cu spatele, la aproximativ 2 metri distanță la ușa de acces secundară, care asigură accesul în clădire dinspre parcarea acesteia. Lucrătorii S.A.S.

au coborât din autovehiculul cu care veniseră și au constituit dispozitivul de escortă, doi dintre aceștia (G. și H.) poziționându-se în exteriorul clădirii, de o parte și de alta a ușii de acces, iar ceilalți trei (I., J. și K.) în interiorul clădirii, de o parte și de alta a ușii de acces și pe scările care asigurau accesul în holul principal al clădirii, formând culoare de trecere pentru persoanele reținute și asigurându-se că alte persoane nu împiedică intrarea acestora în clădire. Ulterior, șeful de escortă F. a deschis ușile autospecialei și le-a solicitat persoanelor reținute (ce erau încătușate câte două, cu o pereche de cătușe) să coboare din autovehicul. Primii care au coborât au fost inculpații C. și E., care erau încătușați împreună cu aceeași pereche de cătușe, primul de mâna stângă, iar cel de al doilea de mâna dreaptă.

În momentul în care cei doi au coborât din autovehicul, G. le-a comunicat să nu continue deplasarea și să aștepte în fața ușii pentru a coborî și ceilalți reținuți, însă inculpatul C. nu s-a conformat, continuându-se deplasarea și intrând în clădire, cu brațul neîncătușat înainte, circumstanțe în care lucrătorul S.A.S. l-a oprit, prinzându-l cu mâna de brațul încătușat (fără a-l brusca în vreun fel), moment în care inculpatul s-a întors brusc spre exteriorul clădirii, cu fața spre acesta și a mimat, inițial, o lovitură cu brațul liber, strângând pumnul, iar apoi o lovitură cu brațul încătușat, trăgând și brațul inculpatului E. și susținând mișcările brațelor cu mișcarea corpului, amenințându-l pe G. cu lovitura, folosind textual expresia: "dacă mai pui odată mâna pe mine, îți dau una de îți sare masca". Lucrătorul S.A.S.

i-a replicat că îi solicită să îi respecte indicațiile, fără a reacționa în alt mod, iar colegii săi poziționați în interiorul clădirii au intervenit și i-au imobilizat brațul liber inculpatului C., conducându-l ulterior alături de celelalte persoane încătușate în sala de judecată, situată la etajul 2 al clădirii.

În Cauza nr. x/99/2013* a Tribunalului Iași au fost audiați numiții A. (la data de 26.05.2014) și B. (la data de 28.04.2014), la propunerea inculpatului C. Declarațiile inculpaților A. și B., date în calitate de martori în Dosarul penal nr. x/2013* al Tribunalului Iași, au fost analizate de către instanță care, prin Sentința penală nr. 580/13.06.2016, le-a apreciat a fi nesincere, reținând că inculpatul C. a săvârșit infracțiunea de ultraj, adresând verbal amenințări în mod direct unui jandarm aflat în exercițiul funcțiunii, iar amenințarea a fost reală și serioasă, dispunând, în consecință, condamnarea acestuia la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În considerentele Sentinței penale nr. 580/13.06.2016, Tribunalul Iași a reținut următoarea situație de fapt: "(...) Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține că inculpatul C. a săvârșit infracțiunea de ultraj, adresând verbal amenințări în mod direct unui jandarm aflat în exercițiul funcțiunii, că amenințarea a fost reală și serioasă, dar că inculpatul nu a ridicat pumnul pentru a lovi, astfel cum a fost reținut. Atât inculpatul C. cât și membrii dispozitivului de pază au admis că la data de 19.07.2013, la ieșirea din mașina de transport a existat un incident. Inculpatul C. a negat săvârșirea faptei, arătând că a avut un schimb de replici în contradictoriu cu unul dintre jandarmii care purta cagulă, dar că nu l-a amenințat pe acesta.

Din perspectiva sa, la data de 19.07.2013, când a fost escortat la sediul de atunci al Tribunalului Iași, autovehiculul de transport a fost parcat foarte aproape de intrarea în sediul Tribunalului. La deschiderea portierelor din spate, a coborât din dubă și a înaintat un metru, făcând apoi încă un pas pentru a coborî și inculpatul E. împreună cu care inculpatul C. era încătușat. A simțit o smucitură și l-a întrebat pe E. de ce-l trage înapoi, moment în care acesta i-a spus "zice ăsta să stăm". Inculpatul C. susține că jandarmul l-a tras de mâna liberă pe C. Inculpatul C. a susținut că nu a auzit cererea jandarmului de a se opri. L-a întrebat pe acesta dacă nu poate să vorbească, fără să pună pe mâna pe ei, i-a întrebat "de ce-i trage", dacă nu poate să vorbească?

Jandarmul i-a replicat " Am zis să stai, ești surd?". Inculpatul C. susține că a admis un astfel de fapt și că i-a spus jandarmului că el are cagulă, dar inculpatul, nu. C. admite că a folosit cuvântul cagulă sau cagula, în acest context, dar nu l-a amenințat pe jandarm. Dimpotrivă, acesta s-a iritat "că ha făcut cagula sau ce i-a zis". I-a întors mâna liberă la spate și, trecându-și un braț după capul inculpatului C., jandarmul G. l-a condus astfel până la etajul al doilea. Inculpatul C. a declarat că nu a mimat niciun atac, că nu a avut nicio intenție de a produce vreun incident. La mică distanță se aflau doi avocați.

Au fost audiați membrii dispozitivului de pază precum și martorii indicați de inculpatul C. - o persoană privată de libertate- B. (a cărui prezență este confirmată prin Adresa nr. x/28.02.2014 emisă de Centrul de Reținere și Arest preventiv Iași, și unul dintre cei doi avocați - A. Tribunalul reține că dificultatea administrării probatoriului în prezenta cauză decurge din faptul că martorii audiați provin fie din dispozitivul de pază, fiind colegi ai jandarmului persoană vătămată, fie persoane care au avut diverse relații cu inculpatul C. Astfel, B. era la momentul respectiv persoană privată de libertate și a mințit în fața instanței, iar avocatul audiat a acordat asistență juridică inculpaților în prezenta cauză, la fel ca și celălalt membru al Baroului care era de față la incident.

De aceea, instanța va corobora declarația inculpatului C. în principal cu înregistrarea video surprinsă de camera de supraveghere plasată la ușa de ieșire din spate a clădirii Tribunalului Iași de la acel moment și va corobora declarațiile martorilor, primite cu rezerva cuvenită, cu acestea. Din înregistrarea video surprinsă de camera de supraveghere rezultă că din mașina de transport au coborât doi polițiști, iar patru jandarmi au venit din exterior. Mașina era plasată la o distanță cuprinsă între doi și trei metri de intrarea în Tribunal, dacă avem ca reper lățimea portierei din spate a dubei care este de cel puțin 1 metru și spațiul rămas după deschiderea acesteia, care depășește această lățime.

Spațiul cuprins între dubă și intrarea în Tribunal era suficientă pentru coborârea persoanelor private de libertate. Cei doi avocați la care face referire inculpatul C. se aflau într-adevăr aproape de ușa de intrare în clădire, atât de aproape încât, că treacă pe lângă ei și să asigure dispozitivul de pază, practic, jandarmii se înghesuie cu aceștia, fără a-i îndepărta însă. Aceste aspect sunt deosebit de importante în economia dosarului. Ele dovedesc faptul că membrii escortei nu au avut intenția și nici posibilitatea de a brusca sau înjosi pe arestați, niciunul dintre polițiști sau jandarmi neluând nicio măsură pentru a-i îndepărta pe avocații îmbrăcați în robă, deși aceștia îi încurcau vizibil.

Deși inculpatul C. suferă de afecțiuni ale urechii, așa cum rezultă din actele dosarului, el nu este diagnosticat cu hipoacuzie totală, iar din imaginile preluate de camerele de supraveghere rezultă că după coborârea din mașină, C. pătrunde pe ușa de intrare în Tribunal, jandarmul vorbește și întinde cu calm un braț spre interior în plan orizontal pentru a-l opri pe C., E. se oprește, C. se întoarce și poartă o discuție scurtă, dar violentă cu jandarmul care nu schițează niciun gest. C. se postează în fața jandarmului, aproape lipit cu pieptul de acesta, ridică ambele brațe, dar fără a strânge pumnii. Aflați umăr la umăr cu C., E. și D. intervin în discuție. Cei doi avocați nu au nicio reacție.

Nu se produce panică, busculadă și nu se sesizează nicio agresiune. Cu toții, cei prezenți, intră în clădire. Incidentul descris nu a durat mai mult de 2 minute. Imaginile sunt preluate de deasupra celor implicați. Instanța de judecată reține că, deși s-au solicitat Tribunalului Iași imaginile preluate de camerele de supraveghere din interiorul Tribunalului pentru a se verifica sinceritatea celor care au dat declarații, aceste imagini au fost șterse prin suprascriere după trecerea unei perioade de timp. Însuși inculpatul C. a declarat că nu a fost bruscat sau jignit înainte de acest incident și nici în timpul incidentului. El a reclamat faptul că nu a auzit cerința de a se opri și a fost deranjat de faptul că a fost smucit din spate de E. către care s-ar fi întors.

Nu poate fi primită așadar, declarația martorului A. privind faptul că inculpatul C. a fost apelat cu epitetul "golanule și interlopule", că a fost bruscat ori că agenții Centrului de Reținere ori jandarmii din dispozitivului de pază au acționat în afara legii, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu. Declarația acestui martor va fi înlăturată ca nesinceră întrucât din imaginile preluate de camera de supraveghere rezultă că, deși era postat cu fața către inculpatul C. și plasat foarte aproape de jandarm, martorul descrie o "îmbulzeală", îmbulzeală care nu a existat, precum și un comportament pe care nici inculpatul C. nu l-a relatat. Inculpatul i-a spus că jandarmul l-a întrebat dacă este surd, nu ca jandarmul l-ar fi apelat cu termenii interlop sau golan.

Martorul a susținut, neîntemeiat, că gesturile polițiștilor au fost energice și evident agresive, aspect nesusținut de imaginile preluate de cameră, vizionate în ședință. Aceleași imagini susțin că inculpatul C. s-a întors vehement atunci când a fost oprit de brațul întins din exterior spre interior de jandarm, că s-a apreciat de acesta și i-a vorbit, fiind extrem de nervos. Inculpatul D., aflat și el foarte aproape de incident era încătușat împreună cu un alt arestat. Acesta a putut și el să perceapă ce s-a întâmplat. Nu se poate afirma cu certitudine că B., martorul audiat, era persoana împreună cu care D. era încătușat, dar, raportat la aceleași imagini, vizionate în mod repetat, instanța reține că declarația martorului B. nu are legătură cu realitatea.

Așa cum s-a arătat mai sus, în spatele inculpatului C. se afla E., iar în spatele acestuia se afla D. Persoana împreună cu care D. era încătușat nu a putut vedea ce s-a întâmplat pentru că în jurul lui C. erau deja persoane numeroase. Pe scările Tribunalului, după intrare, C. nu ar fi avut cum să fie imobilizat cu mâinile la spate, pentru că era legat de E., iar acesta din urmă nu era încătușat împreună cu D., așa cum s-a arătat. Concluzionând, B., fie nu a perceput nimic, fie nu-și amintește nimic, declarând în favoarea inculpatului, probabil din solidaritate sau din alte considerente necunoscute.

Analizând declarațiile martorilor G., J., H., I., K., F., precum și rapoartele întocmite de aceștia, instanța reține că ele se coroborează cu imaginile preluate de camerele de supraveghere și justifică pe deplin concluzia că, grăbit să intre în sediul instanței, nemulțumit de faptul că a fost atins de brațul întins de jandarm pentru a-l opri, inculpatul C. s-a întors amenințător spre acesta cu pieptul înainte și ridicând brațele deschise, moment în care i-a spus "dacă mai pui mâna pe mine, îți dau una de-ți sare masca." Amenințarea a fost serioasă, de natură a alerta, pronunțată pe ton ridicat, fiind evidentă starea de iritare a inculpatului. Jandarmul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar acțiunile sale s-au menținut în limita legii.

Inculpatul C. nu a strâns pumnul, dar a ridicat brațele, atât cât îi permitea situația în care se afla. Amenințarea adresată direct unui jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu este o faptă care prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind permisă, indiferent de starea de nervozitate sau de nemulțumire inerentă situației în care inculpatul C. se afla. Inculpatul era arestat de puțin timp, la momentul respectiv, urma a se judeca recursul declarat cu privire la luarea măsurii preventive, presa dorea imagini cu cei implicați, aspect dovedit de faptul că din imaginile surprinse cu puțin timp înainte rezultă că un cameraman așteaptă mașina arestului, iar interesul său dispare imediat ce constată că din dubă nu au coborât inculpații din prezenta cauză.

Toate aceste aspecte nu pot însă justifica amenințarea cu lovirea a unei persoane învestite cu atribuțiile autorității de stat. Fapta nu a fost premeditată sau dorită de inculpat, C. cedând spontan temperamentului său . Martorii G., J., H., I., K., F., audiați în fața instanței, și-au menținut declarațiile date în fața procurorului, au relatat cu echidistanță și echilibru situația, iar declarațiile lor vor fi primite întrucât ele se coroborează cu imaginile preluate de camerele de supraveghere și, în parte, chiar declarația inculpatului C. Nici inculpatul și nicio altă persoană privată de libertate sau nu, nu poate admite ca un agent al autorității statului să i se adreseze cu apelative de tipul "surd, interlop, golan" și cu siguranță, inculpatul C., asistat de apărătorii aleși la acel moment, nu ar fi rămas în pasivitate față de un astfel de comportament, dacă el ar fi fost real.

Imaginile preluate de camerele de supraveghere dovedesc un aspect - traficul destul de intens practicat pe acea ușă de acces care nu ar fi permis un comportament abuziv al jandarmilor fără ca acesta să nu devină public. De notorietate și în afara cerinței de dovadă, conform art. 100 C. proc. pen. este faptul că, acea scară pe care au fost conduși inculpații din prezenta cauză este una aflată la dispoziția publicului. (...) Tribunalul reține că, la data de 19 iulie 2013, în timp ce se afla în exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu și acționa în limitele însărcinării primite de a asigura paza și securitatea persoanelor și bunurilor cu ocazia conducerii persoanelor aflate în arest preventiv, printre care și inculpatul C., de la Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J.

Iași până la sala de judecată, unde urma să se dezbată o cauză penală, în incinta Palatului de Justiție, polițistul G. a fost amenințat de inculpatul C. care, nervos i-a spus "dacă mai pui mâna pe mine, îți dau una de-ți sare masca.", amenințare reală, serioasă și de natură a alarma.

În drept, fapta inculpatului C. care, la data de 19.07.2013, în timp ce se afla în stare de arest preventiv, fiind condus la sediul Palatului de Justiție, la intrarea în clădire, nemulțumit fiind că a fost oprit de G. - angajat al Inspectoratului Județean de Poliției Iași - Serviciul Acțiuni Speciale, aflat în exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu și acționând în limitele acestor atribuții - să înainteze, polițistul atingându-l cu brațul plasat orizontal în zona pieptului, fără a-l brusca sau lovi, s-a întors brusc către acesta, și ridicând ambele mâini, atât cât îi permitea faptul că de mâna dreaptă era încătușat cu o altă persoană, a amenințat pe acesta pe un ton ridicat cu cuvintele "dacă mai pui mâna pe mine, îți dau una de-ți sare masca sau cagula", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 239 aliniatele 1, 5 C. pen.

din 1969. (...)" - copia conform cu originalul a Sentinței penale nr. 580/13.06.2016 a Tribunalului Iași de la dosar urmărire penală. Sentința penală nr. 580/13.06.2016 a Tribunalului Iași, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 239 alin. (1) și (5) din C. pen. din 1969, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 673/05.07.2018 a Curții de Apel Suceava și astfel situația de fapt stabilită prin această sentință se bucură de autoritatea de lucru judecat.

Pentru acest considerent, Curtea de apel nu a mai analizat materialul probator administrat în ambele faze procesuale din perspectiva stabilirii realității împrejurărilor de fapt în legătură cu care inculpații A. și B. au fost chemați să depună mărturie în calitate de martori, urmând a se avea în vedere în integralitatea situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală cu nr. 580/13.06.2016 a Tribunalului Iași, analizând dacă declarațiile acestor inculpați, date în calitate de martori în cauza cu nr. x/2013*, care nu corespund adevărului judiciar stabilit prin hotărârea amintită, sunt și mincinoase și dacă sunt îndeplinite toate condițiile de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Analizând declarațiile date în calitate de martori, în cauza cu nr. x/2013* a Tribunalului Iași, de către inculpații A. și B., s-a constatat că aceștia au făcut afirmații mincinoase și nu au spus tot ce știu în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat.

Inculpatul B. a afirmat în mod mincinos că nu l-a auzit pe numitul C. să fi amenințat pe vreunul dintre mascați, alterând și adevărul prin precizarea că ar fi existat un singur incident între numitul C. și forțele de intervenție în interiorul clădirii, acesta făcând referire la răsucirea mâinilor la spate ale numitului C., omițând în mod deliberat a preciza incidentul care a avut loc la intrarea în clădire, chiar în cadrul ușii de acces la care a asistat în mod direct (conform imaginilor surprinse de camera video la momentele 10:01:53 și urm. și cadrele foto aflate la dosar urmărire penală, din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul B. se afla încă în dubă în cadrul ușilor deschise, îmbrăcat cu un tricou alb, ce avea o dungă pe umărul drept și la nivelul pieptului).

S-a apreciat de instanța de fond faptul că în interiorul clădirii jandarmul din escortă a avut un comportament agresiv este contrar realității, în condițiile în care, după primul incident cu jandarmul postat în afara clădirii lipit de cadrul ușii de acces, numitul C. a fost preluat în interiorul clădirii de alți jandarmi din dispozitiv care i-au imobilizat doar brațul liber și l-au condus, astfel, spre sala de judecată. Prin denaturarea adevărului, în sensul prezentării doar a ultimului moment în care a fost imobilizat numitul C., și acesta în mod exagerat, respectiv că i-ar fi ridicat ambele mâini și i le-ar fi răsucit la spate, inculpatul B. a dorit să prezinte o situație de fapt favorabilă numitului C., în care acesta este victima unui comportament abuziv al jandarmilor din escortă.

Având în vedere că inculpatul B., audiat în calitate de martor, a fost întrebat în mod expres dacă a auzit ca numitul C. să fi amenințat pe vreunul dintre mascați, fiindu-i precizate și cuvintele pe care acesta le-ar fi spus, după care s-a insistat și asupra posibilității ca inculpatul să nu fi auzit discuția dintre inculpatul C. și jandarmii din escortă, întrebări la care inculpatul B. a răspuns clar și fără echivoc că nu a auzit vreo amenințare și nici cuvintele în legătură cu care a fost întrebat și că nu era posibil să nu audă discuțiile dintre numitul C. și jandarmii din escortă, dacă ar fi existat, rezultă în mod indubitabil că inculpatul B. cu intenție a ascuns adevărul, deși i s-a tras în mod special atenția asupra împrejurărilor și caracterul esențial al acestora, dându-și, astfel, seama că, nespunând întregul adevăr, creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției.

În faza de urmărire penală, audiat în calitate de suspect, B. a precizat că își menține depoziția de martor pe care a dat-o în cauza cu nr. x/2013*, în care a declarat doar ceea ce a văzut și a auzit, poziție procesuală pe care și-a menținut-o în cu prilejul audierii în calitate de inculpat. În faza cercetării judecătorești, inculpatul B. a declarat că a văzut că numitul C. avea discuții cu un agent de pază cu cagulă, dar nu a auzit ce vorbeau aceștia, și că, în momentul în care a apărut în gura ușilor să coboare, discuția era în desfășurare, discuție în care agentul de pază a ridicat un pic vocea și i-a solicitat numitului C. să se supună. A mai adăugat că nu a auzit ca numitul C. să fi amenințat pe agent, dar și faptul că în declarația dată în anul 2014, în cauza cu nr. x/2013* a Tribunalului Iași, a spus adevărul, declarație ce i-a fost reamintită de către instanță.

A precizat și faptul că, ulterior, în interiorul clădirii, numitul C. a fost dus în poziția aplecat cu mâinile la spate. Totodată, în fața instanței de fond a precizat că, începând cu anul 2009, ia un medicament pentru a se calma, respectiv carbamazepină 200, pe care l-a luat și în ziua în care a fost adus la instanță și a avut loc incidentul cu numitul C., dar și în prezent ia acest medicament, ultima oară fiind cu o seară înainte. A arătat că are pierderi de cunoștință și de memorie, dar în anul 2014 când a fost adus la instanță nu a avut astfel de pierderi. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a solicitat a se avea în vedere că în momentul în care acesta a dat declarația la data de 28.04.2014 se afla sub tratament medical pentru tratarea depresiei, medicamente care sunt de natură să afecteze capacitatea de gândire, de percepție și, astfel, declarația corespunde cu ce și-a adus aminte la acel moment.

Referitor la aceste ultime susțineri, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, s-au solicitat relații de la Administrația locului de deținere cu privire la tratamentul administrat de inculpat, precum și de la Institutul de Psihiatrie Socola Iași, din care a rezultat că a fost examinat medical la introducerea în CRAP Iași la data de 16.07.2013, constatându-se că acesta este clinic sănătos, fără a urma vreun tratament medicamentos (nici psihiatric), ceea ce înseamnă că, la data de 19.07.2013, când a avut loc incidentul dintre numitul C. și jandarmii din escortă, la care a fost martor, acesta nu urma vreun tratament medical (adresa Centrului Medical Județean Iași din cadrul M.A.I.

de la dosar urmărire penală, Fișa medicală pentru deținuți din data de 15.07.2013, Scrisoarea medicală-epicriză din data de 06.08.2013 întocmită de Spitalul penitenciar București - Rahova); la data de 28.04.2014 a primit tratament psihiatric, respectiv carbamazepină 200, potrivit adresei cu nr. x din 21.11.2016 a Penitenciarului Iași și consemnării din registrul de administrare a tratamentului psihiatric de la dosar urmărire penală; la data de 20.04.2016 i s-a prescris din nou carbamazepină 200 pentru tulburare organică cronică, tratament pe care l-a administrat inclusiv în anul 2018 potrivit Scrisorii medicale de la dosar date confidențiale instanță;administrarea unui comprimat de carbamazepină 200 nu poate genera pacientului tulburări de percepție a realității, potrivit adresei cu nr. x/23.11.2016 a Institutul de Psihiatrie Socola Iași.

Față de aceste înscrisuri medicale, Curtea de apel a constatat că, în primul rând, tratamentul medical administrat de inculpatul B. nu era de natură să-i afecteze capacitatea de percepție a realității și, în al doilea rând, la momentul incidentului dintre numitul C. și jandarmii din escortă, respectiv la data de 19.07.2013, acesta nu lua acest tratament medical, drept pentru care susținerile inculpatului că i-ar fi fost afectată capacitatea de gândire de percepție și din acest motiv declarațiile sale nu sunt concordante cu realitatea sunt nefondate.

Totodată, Curtea de apel a constatat că inculpatul B., cu prilejul audierii în prezentul dosar, la data de 16.11.2017, a declarat că la intrarea în clădirea tribunalului a avut loc o discuție între numitul C. și unul din jandarmii din escortă discuție, pe care nu a prins-o de la început, fără a auzi și cuvintele spuse de cei doi, împrejurare pe care acest nu a relatat-o în declarația dată, în calitate de martor, cu aproximativ 3 ani și 7 luni în urmă. Este evident faptul că, dacă și-a amintit această împrejurare în anul 2017, cu atât mai mult o avea în memorie și la data de 28.04.2014, când a fost audiat în calitate de martor, și când, în mod deliberat, a negat existența acestei împrejurări.

S-a reținut că, deși inculpatul a afirmat că a spus adevărul și cu prilejul audierii în calitate de martor în data de 28.04.2014, în dosarul Tribunalului Iași nr. x/99/2013*, declarația dată în calitate de martor este opusă celei date în dosarul de față. Inculpatul a afirmat cu certitudine faptul că nu a existat vreo discuție între numitul C. și jandarmul din escortă la intrarea în incinta tribunalului, precizând "nu cred că este posibil să fi avut loc o discuție între inculpatul C. și cei de la SAS și eu să nu fi auzit", certitudine care avea rolul de a susține o variantă mincinoasă a situației de fapt favorabilă numitului C., ce era acuzat de săvârșirea infracțiunii de ultraj.

Inculpatul A. a afirmat în mod mincinos că jandarmii din escortă i-au spus numitului C. "De ce intri, ți-am spus să nu intri, unde intri, mă interlopule, mă golanule", că numitul C. nu a făcut vreun gest de amenințare către jandarmi, ci gesturile energice au aparținut acestora din urmă și că nu l-a auzit pe numitul C. să fi adresat amenințarea "dacă îți dau una îți sare masca". Inculpatul A. a denaturat adevărul și prin susținerea că la intrarea în tribunal s-a creat o îmbulzeală, prezentând afirmații insultătoare și gesturi energice și agresive ale jandarmilor din escortă, care în realitate nu au existat. Prin aceste afirmații mincinoase, inculpatul A. a dorit să prezinte o situație de fapt favorabilă numitului C., care era acuzat de săvârșirea infracțiunii de "ultraj", în care acesta este victima unui comportament abuziv al jandarmilor din escortă.

De asemenea, s-a reținut că și în cazul inculpatului A., instanța care l-a audiat în calitate de martor în Dosarul nr. x/2013, l-a întrebat în mod expres dacă a perceput toate momentele ori dacă este posibil să nu fi surprins anumite aspecte ale incidentului, precum și dacă a auzit ca numitul C. să fi amenințat pe vreunul dintre mascați, fiindu-i precizate și cuvintele pe care acesta le-ar fi spus, întrebări la care inculpatul A. a răspuns clar și fără echivoc că nu a auzit vreo amenințare și nici cuvintele în legătură cu care a fost întrebat și că a perceput tot ce s-a întâmplat.

S-a apreciat că aceste răspunsuri clare și categorice demonstrează că inculpatul A. cu intenție a ascuns adevărul, deși i s-a tras în mod special atenția asupra împrejurărilor și caracterul esențial al acestora, dându-și, astfel, seama că, nespunând întregul adevăr, creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției În faza de urmărire penală, audiat în calitate de suspect, A. a declarat că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât susține în continuare că nu a auzit ca numitul C. să fi adresat amenințarea "îți trag una de îți sare masca", deși nu exclude ca aceste cuvinte să fi fost rostite de acesta sau de altcineva.

A mai precizat că "această învălmășeală" a durat foarte puțin, de ordinul secundelor, precum și faptul că uneori din cauza puseurilor de tensiune i se diminuează auzul prin presiune în urechi și "țiuit". Curtea de apel a constatat că în dovedirea afecțiunilor medicale, inculpatul A. a depus la dosar un buletin de testate audiologică, în baza căreia medicul primar O.R.L. a stabilit diagnosticul de Hipoacuzie ușoară fluctuantă.

Audiat în calitate de inculpat, la data de 20 decembrie 2016, A. și-a menținut poziția procesuală, declarând din nou că în declarația pe care a dat-o la data de 26.05.2014 în calitate de martor în Dosarul penal nr. x/2013 al Tribunalului Iași este adevărată, fiind consemnat adevărul pe care l-a perceput În faza cercetării judecătorești, inculpatul A. a reiterat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, că este adevărat că nu a auzit pe C. să afirme "dacă îți trag una îți sare masca", dar nu exclude să fi rostit această frază, pe care el nu a auzit-o, ori să fi spus aceste cuvinte după ce a intrat în interiorul clădirii. A mai precizat că, de unde se afla el, nu a putut să vadă și să perceapă ce s-a întâmplat în momentul în care numitul C. a fost oprit în ușa clădirii, el percepând atunci că a fost o mică busculadă, perioadă în care vorbeau mau mulți oameni.

A adăugat că-și menține și afirmația că polițiștii au fost agresivi și au dat dovadă de mișcări energice, apreciere care se referă la momentul în care numitul C. fost introdus în clădire, unde a fost condus cu fața în jos. Referitor la afirmația pe care a făcut-o în calitate de martor, că a auzit pe polițiști spunând "măi golanule, măi interlopule", la acest moment, după ce a mai trecut timpul și a văzut de mai multe ori filmarea, crede că este posibil să fi făcut o confuzie cu un alt moment în care au fost aduși cu duba persoane deținute. În declarația dată în calitate de martor a avut credința că aceste cuvinte ar fi fost afirmate în contextul aducerii la instanță a numitului C. și a celorlalți deținuți, dar acum, întrucât a trecut foarte mult timp nu poate să afirme cu certitudine că acesta este momentul, fiind posibil să fi făcut confuzie și cu un alt eveniment.

Întrebat fiind în mod expres de instanță de ce nu a declarat și cu ocazia audierii în calitate de martor că nu a putut vedea și nici auzi ce s-a întâmplat în fața ușii și a declarat, în fapt, contrariul, respectiv că ar fi perceput și a auzit tot ce s-a întâmplat, inculpatul A. a răspuns că "ce am spus la tribunal este același lucru cu ce am spus și astăzi. Este adevărat că nu am spus cu nuanțele de astăzi, dar acest lucru am vrut să spun". Analizând aceste apărări, Curtea de apel a constatat că sunt vădit netemeinice.

Astfel, referitor la faptele esențiale cu privire la care a fost întrebat, respectiv dacă numitul C. a adresat vreo amenințare sau a făcut vreun gest de amenințare către un jandarm din escortă cu prilejul introducerii acestuia în clădirea tribunalului Iași, inculpatul A. a declarat, audiat fiind în calitate de martor în Dosarul nr. x/2013, că nu a auzit ca numitul C. să fi adresat vreo amenințare și nu a văzut ca acesta să fi făcut un gest de amenințare, afirmații care sunt contrare realității, conform căreia numitul C., nemulțumit de faptul că a fost atins de brațul întins de jandarm pentru a-l opri, s-a întors amenințător spre acesta cu pieptul înainte și ridicând brațele deschise i-a spus acestuia"dacă mai pui mâna pe mine, îți dau una de-ți sare masca". S-a reținut că inculpatul A. nu numai că a negat existența acestor împrejurări de fapt esențiale cauzei, dar și-a întărit afirmațiile mincinoase declarând că "cred că am perceput tot ce s-a întâmplat" și "am auzit tot ce s-a discutat", împrejurări care prin ele însele sunt de natură să dea o notă de certitudine și de credibilitate celor afirmate.

Mai mult, inculpatul a prezentat alte împrejurări de fapt nereale, respectiv că jandarmul din escortă s-a adresat numitului C. cu apelativele "măi golanule, măi interlopule" și că s-a creat la intrare o îmbulzeală, iar gesturile polițiștilor ar fi fost energice și agresive, împrejurări care erau vădit contrare realității.

Apărarea inculpatului A., în sensul că în declarația dată în calitate de martor a spus adevărul așa cum l-a perceput și că este posibil ca realitatea să fi fost altfel, dar el nu a putut să o perceapă din cauza locului din care se afla, de unde nu se putea auzi și vedea ce se întâmplă în cadrul ușii de la intrarea în tribunal, nu a fost primită de prima instanță, în condițiile în care aceste mențiuni cu privire la imposibilitatea de a auzi și vedea tot ce se întâmpla la fața locului nu au fost făcute și cu prilejul audierii în calitate de martor, deși a fost întrebat în mod expres asupra acestor împrejurări ("Ați perceput totul exact sau au fost anumite momente ce nu le-ați văzut, era posibil să nu fi surprins anumite aspecte ale incidentului?", "A auzit tot ce s-a discutat ?"). Faptul dacă un martor percepe desfășurarea întregului eveniment sau parțial ori din motive obiective nu poate vedea ori auzi ce vorbesc persoanele din jurul său sunt împrejurări esențiale cauzei, având în vedere că, în funcție de aceste împrejurări, mărturia martorului poate servi sau nu la aflarea adevărului.

Tocmai din acest motiv instanța care l-a audiat în calitate de martor, prin întrebările puse, a încercat să lămurească dacă inculpatul A. nu a auzit ori nu a văzut cele reclamate de către procurorul prin actul de acuzare pentru că nu au existat ori pentru că nu a putut percepe martorul toate aspectele incidentului, iar inculpatul A. a precizat în mod expres că a auzit tot ce s-a discutat și a perceput tot ce s-a întâmplat. De altfel, faptul că inculpatul A. a putut vizualiza ce s-a întâmplat în cadrul ușii de la intrarea în tribunal rezultă în mod clar din imaginile surprinse de camera de supraveghere situată în afara clădirii, imagini în care apare inculpatul A., de la momentul 10.01:16 și până la 10:02:24, situat foarte aproape de intrarea în clădire, și care are în raza sa vizuală permanent pe numitul C. și jandarmul din escortă care la un moment dat îi barează drumul cu mâna.

Din imagini s-a observat și faptul că inculpatul A. își schimbă poziția corpului dar și a capului pentru a-i putea observa pe cei doi care au un schimb de replici. În ceea ce privește faptul că inculpatul A. putea auzi ce cuvinte a adresat numitul C. jandarmului din escortă este dovedit, fără dubiu, de declarațiile martorului G., jandarmul din escortă căruia i s-au adresat cuvintele amenințătoare, care a declarat în fața instanței că numitul C. a pronunțat acele cuvinte de amenințare pe un ton normal, apreciind că agentul de poliție de lângă el putea auzi acele cuvinte - dosar instanță.

S-a observat din imaginile video înregistrate de camera de supraveghere că inculpatul A. se află la circa un metru de martorul G. (jandarmul cu cagulă aflat în partea din stânga intrării în tribunal, cum privim spre clădire) și la mai puțin de jumătate de metru de agentul de pază de lângă acesta, care se află lângă portiera spate a dubei, Prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor J., jandarm din escortă care era poziționat în interiorul clădirii, aproape de intrare, care a declarat că numitul C. s-a adresat colegului său pe un ton ferm, apăsat și, deși nu a vorbit tare, el a putut să audă cuvintele de amenințare de la aproximativ 4 metri - dosar instanță; L., agent de poliție care a condus duba arestului I.P.J.

Iași, care a declarat că, aflându-se în partea din spate dreaptă a dubei, a auzit amenințarea adresată jandarmului din escortă de către C., cuvintele acestuia din urmă putându-se auzi și la 2 metri având în vedere tonul folosit - dosar instanță.

Din imaginile video înregistrate de cameră de supraveghere s-a observat că martorul L. se află în partea opusă în care se afla inculpatul A. (agentul de poliție cu cămașă de culoare albastră aflat în partea din dreapta intrării în tribunal cum privim spre clădire și care ține o mână pe ușa deschisă de la intrare), iar distanța de la care percepe incidentul este sensibil egală cu cea la care se afla și inculpatul A. De asemenea, au fost avute în vedere declarațiile martorilor F., agent de poliție, șeful escortei transport deținuți, care a declarat că amenințarea adresată de către numitul C. jandarmului din escortă a fost pe un ton destul de ridicat, el a auzit cuvintele foarte clar, și apreciază că se puteau auzi până la distanță de 4 - 5 metri, de toate persoanele aflate la fața locului, inclusiv de inculpatul A. - dosar instanță.

Din imaginile video înregistrate de cameră de supraveghere s-a observat că martorul F. se afla în fața inculpatului A. (agentul de poliție cu cămașă de culoare albastră aflat în partea din stânga intrării în tribunal cum privim spre clădire și care supraveghea coborârea din dubă a deținuților). Martorul M., avocat în Baroul Iași, care a declarat că putea fi auzit numitul C. de către persoanele aflate la fața locului, întrucât acesta a vorbit pe tonul lui obișnuit, respectiv tare, având în vedere că suferă de hipoacuzie, iar toate persoanele aflate la fața locului, pe un cerc cu un diametru de circa un metru și jumătate puteau auzi ce s-a vorbit - dosar instanță. Din imaginile video înregistrate de cameră de supraveghere s-a observat că martorul M. se află lângă inculpatul A., se uită către cei implicați în incident, iar la un moment dat, întrucât răspunde la un apel telefonic, se concentrează la respectiva convorbire telefonică.

S-au reținut și declarațiile martorilor E., deținut care se afla încătușat cu numitul C., care a declarat că avocații care erau în partea stângă a intrării și persoana în civil, situați la vreo 2 metri de dubă, puteau auzi ce i-a spus numitul C. jandarmului din escortă, întrucât acesta a vorbit pe un ton normal, putând fi auzit de cineva care era atent aflat pe o rază de doi metri - dosar instanță; N., deținut care se afla încătușat cu numitul D. și care s-a aflat la circa un metru de numitul C. și jandarmul din escortă care l-a oprit, și care a declarat că discuția dintre acest jandarm și numitul C. a fost pe un ton mai ridicat, vorbind tare atât deținutul, cât și jandarmul - dosar instanță; O., deținut care se afla încătușat cu inculpatul B., și care a declarat că, deși a coborât printre ultimii, a auzit amenințarea adresată de către numitul C. unui jandarm din escortă, amenințare care a fost rostită cu glas tare, apreciind că putea fi auzită de toți cei prezenți - dosar instanță; Din imaginile video înregistrate de cameră de supraveghere s-a observat că martorul O., alături de inculpatul B., se află situat în dubă, în cadrul ușilor, așteptând să coboare, și se uită către cei implicați în incident.

Prima instanță a avut în vedere și declarațiile martorilor H., jandarm din escortă care era poziționat în exteriorul clădirii, chiar în cadrul ușii în partea dreaptă, cum privim spre clădire, care a declarat că amenințarea adresată de către numitul C. colegului său, față de tonul ridicat folosit, putea fi auzită de toate persoanele aflate la fața locului - dosar instanță; I., jandarm din escortă care era poziționat în interiorul clădirii, la aproximativ jumătate de metru de intrare, care a declarat că cei doi - trei avocați aflați la intrare puteau vedea și auzi ce a zis numitul C., având în vedere că tonul a fost unul mai ridicat - dosar instanță; P., jandarm din dispozitivul de pază de la Tribunalul Iași, care a declarat că era poziționat în interiorul clădirii, lângă prima treaptă a scărilor, de unde a auzit amenințările adresate de către numitul C. unui jandarm din escortă, iar întrucât tonul acestuia a fost unul mai ridicat, apreciază că putea fi auzit pe o rază de 2 - 3 metri, de toate persoanele de la fața locului, inclusiv de inculpatul A. - dosar instanță; Q., jandarm din dispozitivul de pază de la Tribunalul Iași, care a declarat că era poziționat în interiorul clădirii, pe platoul din fața scărilor de la parter, de unde a auzit că numitul C. a adresat amenințări la adresa unui jandarm din escortă, pe care le-a auzit din locul în care se afla el,

nefiind sigur dacă și inculpatul A. a auzit cuvintele de amenințare - dosar instanță. Instanța de fond a constatat că toți acești martori, fie că erau deținuți, agenți de poliție în cadrul Arestului I.P.J. Iași, jandarmi cu cagule ce au alcătuit escorta ori asigurau paza clădirii Tribunalului Iași, fie că erau avocați, au precizat în mod concordant că numitul C. a adresat cuvinte de amenințare către un jandarm din escortă cu un ton ridicat, ce au putut fi auzite de toți cei prezenți. Inculpatul A. a mai învederat instanței faptul că are o afecțiune medicală, și anume are tensiunea ridicată, afecțiunea care, potrivit medicilor O.R.L. ar putea afecta acuitatea auzului în acea perioadă.

În faza de urmărire penală, inculpatul a depus un buletin de testare audiologică, în care medicul primar ORL a apreciat că "auzul este la limita cu normalul", punând diagnosticul de "hipoacuzie ușoară fluctuantă". Analizând aceste susțineri, Curtea de apel a constatat, mai întâi, că acestea nu au fost invocate și cu ocazia audierii în calitate de martor când, dacă ar fi fost real, trebuiau să fie aduse la cunoștința organului judiciar, însă inculpatului nu numai că a ținut sub tăcere această presupusă afecțiune, dar a și afirmat că a putut auzi tot ce s-a discutat. Așa fiind, și dacă real ar fi că, din cauza unei afecțiuni, nu a auzit ce s-a discutat, faptul că a susținut contrariul la momentul în care a fost audiat ca martor și, mai mult, a denaturat și adevărul susținând că numitului C. i s-au adresat insulte și a fost agresat fizic, constituie tot afirmații mincinoase.

Inculpatul a solicitat în apărare, instanța încuviințându-i administrarea probei testimoniale, respectiv audierea martorilor R. și S., declarații care nu sunt relevante în cauză, în condițiile în care primul martor nu a fost de față la incidentul dintre numitul C. și jandarmul din escortă, ce a avut loc în fața intrării în clădirea tribunalului (declarația de la dosar instanță), iar cel de al doilea martor, deși se afla la fața locului, în imediata apropiere a inculpatului A. și a martorul M., a declarat că nu-și mai amintește nimic de la acel moment, nici ce s-a vorbit și nici genul de discuții care au avut loc (declarația de la dosar instanță).

Prima instanță a constatat că infracțiunea de mărturie mincinoasă s-a consumat la momentul semnării de către inculpații B. și A. a declarațiilor date în data de 28.04.2014 și, respectiv, 26.05.2014 în Cauza nr. x/99/2013* a Tribunalului Iași, aceasta fiind săvârșită sub forma de vinovăție a intenție directe, având în vedere că aceștia și-au întărit afirmațiile mincinoase prin precizarea că au văzut tot ce s-a întâmplat și au auzit tot ce s-a discutat, scopul fiind, în mod evident, de a nu se descoperi adevărul în cauză. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță s-a raportat la criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen.

și a avut în vedere natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptelor de către fiecare inculpat, astfel cum au fost descrise mai sus, particularizând această individualizare în funcție de rolul, contribuția, de activitățile desfășurare în concret de fiecare inculpat, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de conduita procesuală a fiecărui inculpat, dar și datele care caracterizează persoana fiecărui inculpat în parte. Astfel, s-a reținut că inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Iași, are un nivel ridicat de pregătire intelectuală, fiind absolvent de studii superioare, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, are o bună inserție socială și nu prezintă antecedente penale, însă a avut o atitudinea procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere și faptul că mărturia mincinoasă a fost dată într-o cauză penală cu scopul de a nu fi tras la răspundere penală o persoană acuzată de săvârșirea infracțiunii de ultraj împotriva unui jandarm.

Concluzionând, instanța de fond, raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, la starea de pericol creată pentru activitatea de înfăptuire a justiției, la poziția procesuală adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, personalitatea acestuia și necesitățile procesului de reeducare și resocializare, a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă satisface exigențele individualizării judiciare a pedepsei, pedeapsă, astfel, individualizată, fiind de natură să-și îndeplinească atât funcția de corectivă, de îndreptare cât și cea preventivă, de descurajare a săvârșirii unor fapte similare de către alte persoane.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de precizările exprese ale inculpatului A. nu este de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității (cererea de la fila x instanță), instanța de fond a fost în imposibilitate de a face aplicarea instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere, existența acordului pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității fiind o condiție prevăzută în mod expres de lege, respectiv de art. 93 alin. (3) C. pen., pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, singura modalitate de individualizare fiind, în consecință, executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție. S-a reținut că inculpatul B. are un nivel de pregătire intelectuală scăzut, fiind absolvent de 8 clase, este necăsătorit și este agricultor.

Totodată, inculpatul prezintă antecedente penale, suferind cinci condamnări pentru încălcarea relațiilor sociale referitoare la patrimoniu și la libertatea și integritatea sexuală, respectiv pentru două infracțiuni de furt calificat, două infracțiuni de tâlhărie și pentru o infracțiune de viol în formă ca