ÎCCJ, Secția penală — apel

A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită constând în aceea că, în perioada decembrie 2015 - 03.06.2016, în calitate de prodecan al Facultății de Drept din cadrul Universității W. din Iași și titular de curs la disciplinele Teoria Generală a Dreptului și Drept Penal - Partea Generală, a pretins prin intermediul inculpatului E. suma de 18.900 RON de la studentul D., iar la data de 06.06.2016 a primit cu titlu de mită în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu suma de 15.500 RON în vederea promovării în anul III de studii, fără să fi susținut în fapt examenele aferente primilor doi ani de studii, fără a se prezenta la cursurile obligatorii și fără să fi achitat taxele de școlarizare la termenele prevăzute în Regulamentul Universității W. din Iași;

E. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de luare de mită constând în aceea că, în perioada decembrie 2015 - 03.06.2016, l-a ajutat pe inculpatul A., pentru ca acesta în calitate de prodecan al Facultății de Drept din cadrul Universității W. din Iași și titular de curs la disciplinele Teoria Generală a Dreptului și Drept Penal-Partea Generală, să pretindă suma de 18.900 RON de la studentul D., iar la data de la data de 06.06.2016, l-a ajutat să primească cu titlu de mita în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu suma de 15.500 RON în vederea înscrierii în anul III de studii în cadrul Facultății de Drept a aceleiași universități a studentului D. fără ca acesta din urmă sa fi susținut în fapt examenele aferente primilor doi ani de studii, fără a se prezenta la cursurile obligatorii și fără ca acesta să fi achitat taxele de școlarizare la termenele prevăzute în Regulamentul Universității W. din Iași, ajutorul acordat a constat în intermedierea relației între student și inculpatul A., în schimbul căruia a primit suma de 3500 RON;

B. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale și favorizarea făptuitorului constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale la data de 07.06.2016, la instigarea rectorului B., în calitate de profesor universitar în cadrul aceleiași universități, a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în catalogul pentru anul I, grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universității W. din Iași, atestând în fals faptul că studentul D. a obținut la examinarea 1, la disciplina Drept Constituțional și Instituții Politice II nota 5, la disciplina Drept Constituțional și Instituții Politice I nota 5, în condițiile în care studentul respectiv nu a susținut în fapt aceste examinări; dar și nota 6 la disciplina Ideologii Politice Contemporane, disciplină la care nu este titular, în scopul împiedicării și îngreunării cercetărilor în dosarul cu nr. x/2016 în care era cercetat inculpatul A., prodecan al Facultății de Drept din cadrul UPA Iași;

C. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și favorizarea făptuitorului constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale: la data de 07.06.2016, la instigarea rectorului Universității W. din Iași B., în calitate de lector universitar în cadrul aceleiași universități, a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în catalogul pentru anul I, grupa 1 2014/2015 - Facultatea de Drept a Universității W. din Iași atestând în fals faptul că studentul D. a obținut la examinarea 2, la disciplina Filozofie Juridică nota 7, la disciplina Drept Român I nota 6 și la disciplina Drept Român II nota 6, în condițiile în care studentul respectiv nu a susținut în fapt aceste examinări, în scopul împiedicării și îngreunării cercetărilor în dosarul cu nr. x/2016 în care era cercetat inculpatul A., prodecan al Facultății de Drept din cadrul UPA Iași;

B. pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, instigare la fals intelectual și instigare la fals material în înscrisuri oficiale constând în aceea că la data de 06.06.2016, în scopul împiedicării și îngreunării cercetărilor în dosarul cu nr. x/2016 în care era cercetat inculpatul A., nu a predat organelor de urmărire penală cataloagele aferente anului I al Facultății de Drept, cunoscând faptul că aceste probe ar fi îngreunat situația juridică a inculpatului A., precum și că la data de 07.06.2016, în calitate de rector al Universității W. din Iași, i-a determinat pe numiții B. și C. să facă mențiuni necorespunzătoare adevărului în Catalogul pentru anul I, grupa 1 2014 - 2015 cu privire la situația studentului D.. Prin Sentința penală nr. 123 din 28.12.2016 a Curții de Apel Iași, dată în Dosar nr. x/2016, definitivă prin respingerea apelurilor la data de 31.03.2017, s-a dispus condamnarea inculpatului E. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condițiile în care a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a recunoscu în totalitate fapta reținută în sarcina sa, fiind judecat potrivit procedurii simplificate aplicabile în cazul recunoașterii învinuirii. Analizând actele și lucrările dosarului prima instanța a reținut următoarele: 1. Cu privire la infracțiunea de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.: Martorul E. este administratorul în fapt al SC F. SRL Iași. Potrivit declarațiilor sale acesta a deținut un spațiu în incinta căminului G., care era închiriat de la Universitatea W. din Iași, unde se desfășura activitatea pizzeriei H., iar martorul D., este administratorul SC I. SRL Iași, societate care are ca obiect de activitate servicii de publicitate. Așa cum rezultă din declarațiile de martor și ulterior de colaborator cu identitate reală date în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în anul universitar 2014 - 2015, D. s-a înscris la cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității W. din Iași. La acel moment, a achitat o primă taxă de înscriere și prima tranșă din taxa de studii în cuantum de 1.000 de RON. Înmatricularea în anul I de studiu a martorului rezultă și din Ordinul nr. 393/20.10.2014 al rectorului universității, iar plata taxei de înscriere la facultate în sumă de 150 RON și plata unei taxe pentru anul I în sumă de 1.000 RON rezultă din situația pusă la dispoziția organului de urmărire penală în data de 06.06.2016, și din chitanțele seria x nr. x/29.09.2014 și seria x nr. x/13.10.2014. Potrivit declarațiilor martorului colaborator cu identitate reală, întrucât activitatea comercială îi ocupa mult timp, nu s-a prezentat la cursurile facultății și nici la examene și nu a achitat taxele de școlarizare, abandonând cursurile. În cursul lunii septembrie 2015, martorul D. s-a întâlnit cu E. cu ocazia unei licitații organizate pentru realizarea unor materiale publicitare pentru Spitalul de Boli Infecțioase "X." din Iași, licitație pe care a câștigat-o societatea comercială administrată de inculpat. În această împrejurare, cei doi au început o colaborare profesională, context în care martorul D. a aflat că E. se afla în relații foarte bune cu numitul J., rectorul Universității W. din Iași la acel moment, audiat ca martor de instanța de judecată, dar și cu alți profesori din cadrul aceleiași universități. Realizând că E. se află în relații foarte bune cu cei de la Universitatea W. din Iași, martorul D. l-a întrebat pe acesta dacă nu îl poate rezolva cu situația sa școlară, aspect cu care E. a fost de acord și a cerut martorului numele complet la momentul înscrierii sale la facultate, acesta declarând numele de D., nume anterior căsătoriei. S-a apreciat că din coroborarea declarațiilor date de martorul-colaborator cu identitate reală D., și de martorul E., fost inculpat în cauză, rezultă că, după aproximativ o săptămână, D. l-a întrebat din nou pe E. dacă se interesase de situația sa, context în care acesta i-a spus că îl poate rezolva fără probleme. Martorul D. l-a întrebat cât îl costă și cu ce îl poate rezolva pentru ca el să termine facultatea fără a merge la cursuri și fără a susține vreun examen, context în care E. i-a spus că nu crede că va putea rezolva să obțină licența fără a se prezenta la cursuri, dar că îl poate ajuta cu promovarea anilor de studiu în condițiile dorite de martor. E. nu i-a comunicat în acest context lui D. cu cine va vorbi și care vor fi costurile. În cursul lunii decembrie 2015, E. s-a întâlnit cu martorul D. căruia i-a spus că discutase cu A., prodecanul Facultății de Drept din cadrul Universității W. din Iași și titular al cursurilor de Teoria Generală a Dreptului și Drept Penal General, și că îl va ajuta prin intermediul acestuia. Totodată, E. i-a spus martorului-colaborator că îl va costa în jur de 18.450 RON, ca să termine anul I și anul II, suma reprezentând taxele de școlarizare pentru cei doi ani și așa-zise taxe de examen, el urmând să promoveze dacă plătea suma pretinsă, fără a se prezenta la acestea. Martorul D. a fost de acord cu propunerea și l-a întrebat ce se va întâmpla cu anii III și IV și susținerea examenului de licență. În acest context, E. i-a relatat că A. a afirmat că nu putea comasa anii III și IV de studii și l-a întrebat dacă nu dorea să meargă totuși la cursurile din anul III, martorul afirmând că nu are timp. Față de atitudinea martorului, E. i-a spus acestuia că îl va rezolva în același mod și cu anul III și IV, iar licența va fi avută în vedere ulterior. În luna ianuarie 2016, E. l-a chemat pe D. la pizzeria pe care o deținea pentru a mai purta niște discuții pe aceeași temă, spunându-i că are ca termen luna mai 2016 pentru rezolvarea problemei cu banii și cu examenele. Ajungând la locul de întâlnire, martorul D. a observat că în interior avea loc o petrecere la care se sărbătorea ziua de naștere a fiului inculpatului A.. La data de 26 sau de 27.05.2016, martorul D. a luat din nou legătura cu E., acesta chemându-l din nou la o întâlnire. S-au întâlnit la pizzeria martorului E., situată pe strada x nr. 13 din Iași. E. l-a întrebat ce dorea să facă în legătură cu rezolvarea situației sale școlare și dacă era pregătit să-i dea banii. Totodată, E. i-a spus că toată această sumă trebuia să i-o dea lui, urmând apoi să-i aducă chitanțe pentru sumele plătite ca taxe de școlarizare. Nu putea să-i aducă și chitanță pentru sumele plătite în vederea promovării examenelor, acești bani fiind mită dată inculpatului A. în vederea obținerii notelor de promovare. Pentru a fi cât mai convingător și a oferi o garanție martorului, în prezența acestuia din urmă, E. a apelat o persoană, despre care a afirmat că este inculpatul A., întrebându-l dacă îl activează pe D., fiind vorba de martorul D.. Aceste aspecte rezultă atât din declarațiile coroborate ale celor doi martori, cât și din redarea în formă scrisă a dialogului ambiental audio, purtat la data de 30.05.2016, de către D. și E. (proces-verbal de redare, din data de 07.06.2016), dialog înregistrat de către D., înregistrarea fiind pusă la dispoziția organului de urmărire penală, în data de 06.06.2016, chiar de către acesta, așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 06.06.2016. Dialogul ambiental se află imprimat pe suportul optic depus la dosar, înregistrarea fiind predată organelor judiciare de către D. când acesta dobândise calitatea de colaborator. La data de 31.05.2016, în cursul serii, E. l-a sunat și l-a chemat la el pe D., spunându-i ca a intervenit o modificare. Întâlnirea a avut loc la pizzeria deținută de inculpatul E. și în cadrul discuției acesta i-a arătat mai multe înscrisuri. Unul dintre acestea purta mențiuni olografe și reprezenta un calcul al sumelor pe care martorul trebuia să le achite. Potrivit acestor calcule, ar fi trebuit să achite suma de 3.900 de RON taxă de studii pentru anul I și suma de 425 RON penalități, suma de 4.550 RON taxă pentru anul II de studii, suma de 425 RON penalități și câte 5.000 de RON așa zise taxe pentru promovarea examenelor pentru anii I și II de studii, fără a se prezenta la examene. Modificarea se referea la faptul că suma de bani pe care martorul trebuia să o plătească era puțin mai mare decât cea inițială. Deși procurorul a reținut, potrivit celor susținute de E., că mențiunile privind calculul acestor sume ar aparține inculpatului A. din raportul de expertiză rezultă că nu aparțin acestuia, judecătorul fondului precizând că acest aspect nu influențează situația inculpatului A., calculul fiind cel mai probabil efectuat de E., care a pus "capac" la suma pretinsă de inculpat, asupra acestuia fiind găsită parte din suma de bani predată de martor. Cu ocazia acestei întâlniri, martorul D. i-a spus lui E. că nu avea la acel moment suma de bani pretinsă și că o să facă eforturi pentru a strânge toți banii, fiind stabilită o întâlnire ulterioară. Prin ordonanța din data de 01.06.2016, martorul D. a fost desemnat colaborator cu identitate reală. În cursul zilei de 01.06.2016, martorul D. s-a întâlnit cu E. la punctul de lucru al unei societăți comerciale controlate de acesta, situat pe str. x din Iași. Cu această ocazie, E. a pretins suma de bani cerută anterior în vederea promovării martorului în anul III în cadrul Facultății de Drept din cadrul Universității W. din Iași. Martorul D. i-a spus că nu are suma de bani solicitată, context în care E. i-a reproșat că îl pune într-o situație neplăcută față de inculpatul A. care a făcut toate demersurile necesare pentru ca acesta să fie promovat în anul II de studiu, și așteaptă banii pentru a-l promova în anul III, urmând să întocmească lucrări/referate care să justifice că martorul a susținut examenele necesare promovării. Aceste aspecte rezultă din discuția interceptată și înregistrată ambiental în baza ordonanței cu titlu provizoriu din data de 01.06.2016, confirmată la data de 03.06.2016, de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Iași și din declarațiile celor doi martori. În seara de 01.06.2016, E. l-a contactat telefonic pe martorul D. precizându-i încă o dată termenul limită pentru a remite suma de bani și că el trebuie să se întâlnească cu inculpatul A. și să-i explice că nu poate să îi dea banii, punându-l din nou într-o situație neplăcută. Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de redare din data de 06.06.2016, întocmit în baza ordonanței provizorii din data 01.06.2016, confirmată la data 03.06.2016, de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Iași. Faptul că inculpatul A. a fost la curent cu demersul inculpatului E. rezultă din aceea că, în cadrul întâlnirii dintre E. și martorul D., primul se referă la banii ce trebuiau dați inculpatului A. cu sintagma codată "banner". Potrivit declarației date de E. folosirea acestui cuvânt pentru bani fusese convenit cu inculpatul A. și apare în conversațiile interceptate autorizat dintre cei doi. Imediat după discuția cu martorul D. (01.06.2016, ora 20:12), E. l-a sunat pe inculpatul A. (01.06.2016, ora 21:40) și i-a comunicat, utilizând același limbaj codat, că mai durează cu realizarea "bannerului din lipsă de vopsea". S-a remarcat și faptul că, deși inculpatul A. în declarația dată în fața instanței, a recunoscut folosirea termenului de banner pentru bani, aceasta a precizat că motivul nu a fost acela că avea ceva de ascuns, ci așa a dorit E., instanța reținând ca fiind reale declarațiile martorului E. privind caracterul și sensul acestor discuții. În data de 02.06.2016, colaboratorul cu identitate reală D. a mers la Universitatea W. din Iași pentru a se interesa de situația sa școlară. La intrarea în universitate l-a întâlnit pe inculpatul A., care însă nu îl cunoștea. Îndrumat de acesta, colaboratorul cu identitate reală s-a deplasat la secretariatul Facultății de Drept și a discutat inițial cu martorul K., aceasta comunicându-i faptul că în baza de date informatizată figura că nu achitase taxele școlare aferente anilor I și II de studii, nu se prezentase la examene și nu avea trecută nicio notă în situația școlară informatizată. Față de această situație, martorul K. și-a exprimat nedumerirea că D. nu a fost încă exmatriculat. În discuție a intervenit numita L., secretara șefă a facultății, căreia colegii îi spun "M.", care, după ce a verificat situația studentului, a afirmat în prezența celor doi faptul că "pentru student vorbise Dan", cu referire la inculpatul A.. Discuțiile purtate în secretariatul facultății sunt confirmate și de numita K., secretară la Facultatea de Drept a Universității W. din Iași, audiată în calitate de martor, cât și de numita L., secretara șefă, audiată și aceasta ca martor și colaborator cu identitate reală și sunt menționate în procesul-verbal de redare întocmit la data de 08.06.2016, înregistrarea fiind stocată pe suportul optic înaintat instanței și dovedesc, dincolo de orice dubiu, activitatea infracțională a inculpatului A., indiferent de efectuarea sau nu de către acesta a mențiunilor pe înscrisul expertizat. La data de 02.06.2016, între martorul D. și E. a avut loc o nouă întâlnire. Cu această ocazie, E. a solicitat din nou suma de bani, martorul D. spunând că mai are nevoie de câteva zile, prilej cu care E. i-a spus că inculpatul A. i-a transmis că "dead line-ul" pentru a remite banii era duminică, adică la data de 05.06.2016, după această dată nemaiputându-se face nimic în favoarea sa. Datele comunicate martorului colaborator de E. coincid cu cele din conversația avută de acesta din urmă cu inculpatul A.. La data de 06.06.2016, în jurul orei 15:00, colaboratorul cu identitate reală D. a mers la imobilul unde E. deține în fapt o pizzerie, imobil situat pe strada x, și a remis acestuia suma de 19.000 RON, sumă pusă la dispoziție de organele de urmărire penală, așa cum rezultă din procesul-verbal prin care s-a procedat la identificarea seriilor înscrise pe bancnote. Cu acest prilej, E. l-a apelat de față cu colaboratorul cu identitate reală, pe inculpatul A. și i-a comunicat faptul că avea bannerul, termen utilizat anterior de inculpați pentru a se referi disimulat la suma de bani ce urma a fi remisă. După ce a plecat colaboratorul cu identitate reală, E. și A. au stabilit o întâlnire la locația de pe str. x, Iași. În jurul orei 16:25, inculpatul A. a fost surprins în flagrant în timp ce ieșea din imobilul folosit de E., asupra acestuia fiind identificată suma de 15.500 RON, conform procesului-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante și filmărilor atașate la dosarul cauzei. Despre această sumă de bani, inculpatul A. a declarat că-i fusese remisă de către E. pentru a achita taxele de școlarizare și penalitățile aferente pentru studentul D.. S-a constatat că bancnotele ce alcătuiau suma de bani identificată asupra inculpatului A. (în cuantum de 15.500 RON) corespund ca serie și cupiură cu bancnotele ce au fost puse la dispoziția colaboratorului cu identitate reală D. (15.500 RON din totalul de 19.000 RON), consemnate în procesul-verbal de înseriere. Restul sumei de 3.500 RON a fost identificată asupra martorului E. cu ocazia percheziției domiciliare și aceste bancnote fiind corespunzătoare cu seriile bancnotelor individualizate în procesul-verbal. Aceste aspecte rezultă și din procesele-verbale de redare ambientală întocmite cu ocazia întâlnirii dintre martorul colaborator și E. din data de 06.06.2016. Din discuțiile purtate între E. cu inculpatul A., în prezența martorului colaborator D. rezultă că inculpatul avea cunoștință despre banii pe care trebuia să-i primească și cu ce titlu, martorul E. întrebând dacă va da studentului "o chitanță pentru montaj", răspunsul fiind "mâine, poimâine". Situația de fapt astfel reținută, a fost stabilită de instanța de judecată prin coroborarea probelor administrate, respectiv declarații de martori și interceptările audio-video ale conversațiilor dintre persoanele implicate. De altfel, inculpatul A. a recunoscut derularea evenimentelor, susținând însă că suma de bani convenită cu martorul E. era destinată plății taxelor pentru studentul D., care urma să promoveze legal în cadrul Facultății de Drept, nefiind prima situație în care proceda așa întrucât politica universității era de a păstra pe cât posibil studenții care dovedeau că au dorința de a continua studiile. A susținut inculpatul că a discutat cu L. despre situația studentului și i-a spus doar că acesta dorește continuarea studiilor și că va plăti taxele. Totuși, în declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul A. a susținut că i-a spus acesteia să nu propună exmatricularea lui D., deși la acel moment îndeplinea condițiile pentru a fi exmatriculat . S-a reținut că această susținere este contrazisă de declarația martorei L., declarație dată pentru prima dată anterior ca aceasta să devină colaborator cu identitate reală al organelor de urmărire penală. Astfel, martora a susținut că inculpatul A. a vorbit cu ea pentru a-l promova pe studentul D. în anul II, chiar dacă nu avea note, urmând ca, ulterior, acesta să își dea referatele pentru a obține notele necesare, deși în mod legal, pentru a fi promovați în anul al II-lea, studenții trebuiau să aibă 30 de credite, minim. A mai susținut martora că, în acest context, ea a înscris pe student în anul următor și că s-a mai procedat astfel la solicitarea inculpaților A. sau B.. Deși inculpații au contestat declarațiile martorei L., aspectul privind faptul că promovarea studentului s-a făcut la solicitarea inculpatului A. rezultă și din conversația înregistrată la data de 2 iunie 2016 de martorul colaborator, cu prilejul prezentării sale la secretariatul facultății de drept pentru a verifica situația sa școlară. S-a reținut din înregistrarea ambientală, că martora K. a constatat că în sistemul informatic colaboratorul figura promovat în anul al II-lea de studii fără a avea vreo notă în anul I, context în care L. a precizat că probabil a vorbit Dan, cu referire la inculpatul A.. Aspectul este confirmat și de martora K. care a precizat în declarația dată în fața instanței de judecată că martora L. i-a spus, în contextul anterior prezentat, că știe despre studentul D. de la A.. Or, la momentul 03.06.2016, martora L. nu era colaborator al DNA, context în care susținerile sale privind faptul că studentul D. era promovat în anul al II-lea de studii fără a avea note în anul I la solicitarea inculpatului A. sunt veridice. De asemenea, martorul D. a arătat că în contextul în care s-a prezentat la facultate pentru a afla situația sa una dintre secretare i-a spus că este înscris în anul II și că "cu siguranță știe Dan despre ce este vorba". În plus, urmare a intervenției inculpatului, din cataloagele aferente anului de studiu rezultă că studentul D. figurează înscris în anul II, deși nu avea nicio notă la examenele din anul I. S-a reținut că, din declarația dată de martorul E., care a avut calitatea de inculpat în cauză, fiind condamnat definitiv la data audierii sale ca martor, a declarat că martorul D., l-a văzut de mai multe ori pe inculpatul A. la restaurantul său. După un timp D. l-a întrebat cât de bine îl cunoaște pe inculpatul A., ce relație are cu el, după care i-a spus că și el este student la Universitatea W., că s-a înscris, a început anul I și ulterior s-a lăsat. Totodată, l-a întrebat dacă poate să-l întrebe pe inculpatul A. ce ar putea să facă să se reînscrie și să termine anul I de studii. Acesta i-a spus că o să-l întrebe pe inculpatul A. și o să-i dea un răspuns. Ulterior, E. a discutat cu inculpatul A. și i-a explicat ceea ce i-a cerut martorul, acesta i-a spus că se interesează de situația școlară și-i va da un răspuns dacă se poate face ceva. După un timp, aproximativ o săptămână, inculpatul A. i-a spus că martorul D., este înscris la Universitatea W., trebuie să-și achite toate taxele la zi, penalități de întârziere conform cu Statutul Universității, plus niște taxe de restanțe, ajungându-se pentru anul I și parțial din anul II la o sumă de aproximativ 18.000 RON. După o perioadă în care E. și D. nu au mai discutat despre rezolvarea situației școlare a acestuia din urmă, cu aproximativ două săptămâni înaintea datei de 06.06.2016, martorul D. l-a abordat din nou cu această problemă. În discuția cu martorul, acesta l-a întrebat cum o să se rezolve cu lucrările, dacă o să i le scrie cineva, iar E. i-a răspuns că inculpatul A. își va pune soția să scrie lucrările care să justifice notele pe care le va pune la examenele pe care trebuie să la susțină. Ulterior, E. a luat legătura cu inculpatul A. cu privire la rezolvarea situației școlare a martorului D. acesta întrebându-l dacă merită acest om, referindu-se la martor, pentru a-l ajuta ca profesor. Totodată i-a comunicat faptul că studentul mai are la dispoziție un timp limitat pentru a remite suma de bani pretinsă, iar dacă îl depășește nu va mai putea face nimic. La data de 06.06.2016, în cursul dimineții, martorul D. i-a comunicat printr-un SMS lui E. faptul că are banii, utilizând termenul banner. După ce au stabilit o întâlnire la locația de pe str. x, jud. Iași, martorul D. i-a cerut lui E. o garanție pentru acești bani. Ca urmare a solicitării martorului, de față cu acesta din urmă, E. l-a sunat pe inculpatul A. și l-a întrebat dacă se mai poate face ceva cu martorul, acesta răspunzându-i afirmativ. Totodată, l-a întrebat dacă mai avea nevoie de banner și dacă îi da chitanță pe montaj, inculpatul A. spunându-i că are nevoie de banner. E. a precizat în declarația dată în cursul urmăririi penale că s-a înțeles cu inculpatul A. cu privire la faptul că atunci când discută despre bani să folosească termenul de banner "ca să nu se interpreteze". La data de 28.06.2016, E. a fost audiat în calitate de inculpat de organul de urmărire penală, context în care a precizat că i-a comunicat martorului D. că inculpatul A. îl poate ajuta, însă acest ajutor va implica niște costuri. Martorul D. i-a solicitat atunci o garanție că el mai este activ în sistemul de la Universitatea W. din Iași, sens în care inculpatul A. i-a adus lui E. mai multe înscrisuri, printre care o coală format A4 tehnoredactată pe care apărea numele lui D., ca fiind student în anul II. E. a susținut însă că a luat acea sumă de 3.500 de RON din banii remiși de martorul D. deoarece s-a temut să nu îl reclame și s-a gândit să meargă să achite măcar taxa pe anul 1, în schimb, dacă inculpatul A. ar fi achitat taxele și i-ar fi adus chitanțele, i-ar fi păstrat pentru el în cazul în care acesta nu ar mai fi cerut și alți bani. Bănuiala martorului E. referitor la această sumă de bani era că s-ar fi achitat taxele pentru anii I și II, că s-ar fi obținut ștergerea penalităților, iar banii rămași ar fi fost împărțiți între profesori pentru a obține promovarea lui D.. A mai precizat martorul, audiat fiind în calitate de inculpat și în prezența unor apărători, că, la discuția inițială cu inculpatul A. din decembrie 2015, acesta i-a spus că-l poate ajuta pe martorul D. cu examenele pentru anii I și II, dar că trebuie să vină repede cu banii. I-a mai spus că, pentru a fi credibil în cazul unor controale, trebuia să întocmească retroactiv niște referate. A mai arătat că, încă de la început l-a întrebat pe inculpatul A. dacă putea să-l rezolve pe martorul D. și dacă era legal ce făcea, iar acesta i-a replicat faptul că nu îl interesează cum rezolvă el problema, că era o universitate privată și se puteau face multe lucruri. Fiind reaudiat la data de 05.07.2016, în calitate de inculpat, E. a susținut că, încă din perioada când avea restaurantul G., mai mulți studenți de la Universitatea W. din Iași l-au întrebat, având în vedere relația sa cu cadrele didactice de acolo, dacă nu putea interveni pe lângă acestea pentru a-i ajuta cu promovarea unor examene. A respins asemenea cereri afirmând că singurul profesor cu care este prieten este inculpatul A.. L-a întrebat pe acesta dacă nu putea ajuta astfel de studenți răspunsul său fiind la acel moment că, dacă au bani să-i dea mită să-i aducă astfel de studenți. Cu toate acestea a evitat să intermedieze astfel de relații. E. a arătat că l-a mirat faptul că, deși vorbea și de finalizarea anului II de studii, A. nu a solicitat bani în plus față de sumele pe care i le-a comunicat în noiembrie 2015. Din acel moment A. a început să îl preseze oarecum în sensul că îl tot contacta telefonic și îl întreba când aduce D. banii. Acest fapt, coroborat cu faptul că el cunoștea că A. urma să plece din localitate, l-a făcut să creadă că acesta avea nevoie urgentă de bani și din acest motiv îl presa. Din acest motiv a început să-l preseze și el pe martorul D.. Inculpatul A., fiind avocatul său în dosarul în care era cercetat de D.I.I.C.O.T. Iași și avea un ascendent asupra sa, existând o presiune morală în sensul că se gândea că dacă nu-i satisface cererile l-ar putea abandona ca apărător. S-a reținut că inculpatul E. era la acea dată trimis în judecată în Dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Iași, dosar în care urmărirea penală a fost efectuată de D.I.I.C.O.T. Iași, iar inculpatul A. era apărătorul său ales. E. a mai arătat că i-a propus la un moment dat inculpatului A. să-i facă cunoștință cu D. însă acesta a refuzat afirmând că "nu dorea să-l cunoască pe student ca mai apoi acesta să strige după el pe la facultate că-i dăduse mită pentru a promova examenele". A precizat faptul că anterior a avut o discuție cu D. în care acesta l-a întrebat cum o să promoveze examenele dacă el nu se prezintă și nu scrie absolut nimic. L-a întrebat apoi pe A. care a spus că se va găsi pe cineva care să scrie acele referate deoarece ele trebuie să existe la facultate în eventualitatea unui control. Fiind audiat de instanța de judecată martorul E. a menținut declarațiile date, deși a susținut că unele declarații au fost scrise prin "reinterpretarea" celor spuse de el de către organul de urmărire penală, instanța a reținut că o atare susținere este nereală din moment ce martorul a fost audiat ca inculpat cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, era asistat de apărător la acel moment și, în plus, a declarat că recunoaște acuzațiile ce i se aduc așa cum au fost ele reținute de procuror în actul de sesizare. În declarația dată în fața instanței de judecată, martorul E. a precizat în plus că a declarat procurorului lucrurile "așa cum s-au întâmplat, ceea ce am crezut eu că s-a întâmplat și ceea ce am conștientizat că am făcut, fără a fi influențat de ceva sau cineva". S-a reținut că deși inculpatul A. a susținut că suma de bani efectiv primită de acesta, 15.500 RON, era destinată plății taxelor și penalităților pentru studentul D., conform "practicii" Universității de a menține studenții la studii, inculpatul nu avea de unde să cunoască cuantumul acestor sume la momentul pretinderii lor. Cu privire la acest aspect, s-a reținut că inculpatul A. nu a cerut informații referitor la cuantumul penalităților, astfel cum reiese din declarația martorei N., singura care avea acces la programul informatic pentru calculul și plata penalităților, aspect confirmat și de martora O.. Tot potrivit acestei martore, sistemul informatic permitea calculul și încasarea în continuare a taxelor și penalităților, doar pentru studenții înmatriculați și promovați în anul următor. În acest caz, sistemul informatic era cel care alegea automat în ce măsură imputa o plată efectuată pe debit sau pe penalitate, iar în caz de reducere/scutire de la plata penalităților, doar martora putea opera în sistem, pe baza deciziei consiliului de administrație. Totuși, promovarea legală putea fi dispusă doar dacă studentul avea un minim de 30 de credite și nu fără nicio notă pentru vreun examen susținut, cum a fost cazul martorului D., fost D., D.. În plus, chiar dacă inculpatul A. ar fi intervenit pentru promovarea acestuia în anul II, pentru a putea achita taxele, soluția era tot nelegală iar inculpatul nu putea cunoaște cuantumul sumelor, dacă studentului i s-ar fi acordat sau nu scutiri și cum ar fi operat sistemul informativ plata efectuată din perspectiva imputației plății. Din discuțiile avute de martorul D., fost D., cu martora N. la momentul în care acesta a mers la Universitate pentru a se interesa de situația sa, discuție înregistrată ambiental, rezultă că acesta avea de plată 3400 RON, taxa anul I, penalități de 7.491,96 RON, 4400 RON taxa an II și aproximativ 4000 RON penalități pentru anul II, deci o sumă de 19.291,96 RON. S-a menționat că din declarația inculpatului A. reiese că acesta nu cunoștea cuantumul penalităților atunci când i-a comunicat martorului E. că studentul are de plată suma de 16.600 RON, reprezentând: 3400 RON rest taxă an I, 4400 RON taxa an II, 4400 RON penalități, la care se adăuga suma de 4400 RON reprezentând taxa pentru cele 24 examene aferente anilor I și II (200 RON/examen). Or, calculul pretins de inculpat este nerealizabil și neconform datelor faptice, dincolo de faptul că inculpatul nu cunoștea cuantumul penalităților și ce scutiri putea sau nu obține studentul, acesta nu a comunicat niciodată studentului sau lui E. că ar fi urmat să susțină, în restanță, toate examenele din anii I și II, deci 24 de examene, în contextul în care avea nevoie de minim 30 de credite pentru a promova. Instanța a reținut că potrivit Regulamentului intern privind activitatea profesională a studenților, emis de Universitatea W. din Iași, atașat dosarului de urmărire penală, rezultă că: - au dreptul de a se prezenta la examen numai studenții care au achitat taxa integral, tranșele taxei de școlarizare la termenele stipulate în contractul de studii cu taxă și au îndeplinit toate obligațiile didactice (proiecte, referate) prevăzute în planul de învățământ și programa analitică a disciplinei - art. 44; - înmatricularea în anul universitar următor este condiționată de obținerea a minimum 30 de credite pe parcursul anului universitar, iar studenții care vor acumula un număr mai mic de credite până la sfârșitul anului universitar vor fi exmatriculați- art. 57; - art. 75 din același regulament prevede că studentul care nu a acumulat minimum 30 de credite la sfârșitul anului universitar, va fi exmatriculat la data de 30 septembrie. Cu toate acestea, în cuprinsul Ordinului nr. 469/05.10.2015 emis de rectorul Universității W. din Iași cu privire la exmatricularea unor studenți de la drept pentru neprezentarea la procesul didactic, neprezentarea la examene și/sau neplata taxei școlare în anul universitar 2014/2015, nu se regăsește și numele studentului D.. Or, studentul D. nu a achitat taxele de școlarizare la termenele stipulate de contractul de studii încheiat cu Universitatea W. din Iași și nu a susținut niciun examen aferent primului an de studiu, motiv pentru care trebuia să fie fost exmatriculat la data de 30.09.2015 și totuși acest lucru nu s-a întâmplat nici în anul 2016. Ca atare, s-a reținut ca fiind evident că, în urma intervenției inculpatului A., la solicitarea lui E. și după pretinderea unei sume de bani, studentul D. nu a fost exmatriculat, ci dimpotrivă, a fost promovat în anul II de studiu. Promovarea în anul II de studii a studentului a fost operată în sistemul informatic de martora L. la un moment anterior dobândirii de către aceasta a calității de martor colaborator cu identitate reală în cauză la solicitarea inculpatului A.. Din discuțiile avute de martora colaboratoare cu soția inculpatului A. în data de 07.06.2016, rezultă cu claritate acest aspect, necontestat de soția inculpatului vreun moment în discuțiile cu martora - "eu nu-i trec decât dacă mă roagă domnul B. sau...în rest nu am trecut, să știi, i-am exmatriculat pe ceilalți" "Dan a venit prin ianuarie și mi-a spus să-l promovez în anul II". Deși inculpatul A. a susținut că avea de gând să formuleze o cerere în numele studentului pentru reducerea penalităților și că dorea să prezinte conducerii universității situația studentului, pentru ca rectorul sau consiliul de administrație să decidă cuantumul scutirii, se constată că aceste aspecte nu au fost niciodată prezentate sau analizate de rector sau de consiliul de administrație, deși au existat ședințe ale consiliului universității pe parcursul anului 2016, până la reținerea inculpatului A. în data de 07.06.2016. Rezultă așadar că, după momentul pretinderii sumei de bani de la studentul D., prin intermediul lui E., inculpatul A. a întreprins toate demersurile necesare promovării acestuia în anul II de studiu, dispunând secretarei șefe din cadrul Facultății de Drept, numita L., să nu întocmească ordinul de exmatriculare pentru studentul D., și să-l promoveze în anul II de studiu, contrar regulamentului Universității W. din Iași. Pentru a oferi o garanție martorului D. că se ocupă de rezolvarea situației sale, inculpatul A. a remis prin intermediul inculpatului E. o foaie de catalog aferent anului II de studiu, la disciplina Drept penal general, disciplină la care era titular inculpatul A., studentul D. figurând înscris în acest catalog și, prin urmare, printre studenții de anul II care se puteau prezenta la examene. Scopul în care a fost primită suma de bani de către inculpatul A. rezultă și din conduita inculpatului pe parcursul "negocierilor" sale cu E.. Inculpatul, avocat în cadrul Baroului Iași, cu o activitate susținută în cauzele penale, profesor de drept penal în cadrul Universității W., Facultatea de Drept și prodecan al facultății, discută cu martorul E. nu despre banii destinați plății taxelor studentului D., ci despre bannere, despre activarea studentului și despre dead-line, ca fiind termenul final de prezentare a banilor. S-a arătat că, dacă nu avea nimic de ascuns și inculpatul era convins că desfășoară o activitate legală, în interesul exclusiv al studentului D. și pentru ca acesta să-și continue studiile, atunci nu se explică atitudinea inculpatului, felul ascuns în care acesta a acționat și, mai ales, de ce nu a dorit să discute niciodată cu studentul în cauză. Martorul E. a susținut că "D. a vrut să se cunoască cu A., iar eu i-am spus acestuia din urmă, care mi-a spus că nu e nevoie". În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A., prodecan al Facultății de Drept din cadrul Universității W. din Iași, profesor titular la disciplinele Teoria generală a dreptului și Drept penal și membru în Consiliul de Administrație al universității menționate, care, în perioada decembrie 2015 - 03.06.2016, a pretins, prin intermediul martorului E., de la numitul D., suma de 18.900 RON, iar la data de la data de 06.06.2016 a primit, cu titlu de mită în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu suma de 15.500 RON în vederea înscrierii în anul III de studii în cadrul Facultății de Drept a aceleiași universități, fără ca studentul sa fi susținut examenele aferente primilor doi ani de studii, fără a se prezenta la cursurile obligatorii și fără ca acesta să fi achitat taxele de școlarizare la termenele prevăzute în Regulamentul Universității W. din Iași, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 289 alin. (1) C. pen. Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii, activitatea inculpatului a constat în demersurile întreprinse în perioada decembrie 2015 - 03.06.2016 pentru primirea efectivă a sumei de bani, astfel încât studentul să fie promovat direct în anul III de studiu, fără să îndeplinească condițiile legale în acest sens. Rezultă din întregul ansamblu probator că interesul inițial al studentului D., era să aibă trecute note în catalog pentru cei doi ani de studiu astfel încât să promoveze direct în anul III, fiind chiar interesat să termine facultatea și să obțină licența fără să participe la activitatea didactică obligatorie și fără să participe la examene, iar interesul inculpatului A. era să obțină un folos material pentru sine. Faptul că interesul studentului s-a modificat ulterior, după ce constatat că nu poate achita sumele pretinse, acesta devenind colaborator cu identitate reală nu modifică în vreun fel conținutul infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, rezoluția infracțională din partea acestuia fiind adoptată cu titlu definitiv. Instanța a argumentat că nu poate fi reținută ideea că suma de bani ar fi fost remisă de fapt în scopul de a plăti taxele de școlarizare pentru studentul D.. Modalitatea în care s-au derulat evenimentele demonstrează dincolo de orice îndoială, că suma de bani a fost dată cu titlu de mită cadrului didactic. S-a reținut că este nerezonabil ca un student care ar dori realmente să-și plătească taxele de școlarizare, în loc să se prezinte la instituția de învățământ să achite sumele aferente și să primească dovada acestei plăți, în speță chitanțele corespunzătoare, să remită o sumă importantă de bani unui intermediar, fără a avea certitudinea că va primi chitanțele care să ateste plata, pe de o parte, iar pe de altă parte, că prodecanul unei facultăți, care a și menționat expres în discuțiile purtate cu intermediarul că nu dorește să-l întâlnească personal pe student pentru ca acesta să nu strige ulterior după el prin facultate că i-a dat mită, face servicii unui student, pe care nu-l cunoștea, nu-i era rudă, prieten etc., mergând personal să ridice o sumă de bani cu care să-i plătească acestuia taxele de școlarizare. Prin urmare, referitor la latura subiectivă a infracțiunii de luare de mită, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a intenției directe, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., prin săvârșirea faptei urmărind ca prin lezarea relațiilor sociale de serviciu, să intre în posesia unor avantaje bănești. Apărarea inculpatului a susținut că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită întrucât prodecanul nu avea fișa postului stabilită, iar atribuțiile sale conform art. 56 din Carta Universității W. nu au legătură cu înscrierile și exmatriculările studenților. În plus, prodecanului nu-i fuseseră delegate alte atribuții în perioada de referință, astfel încât conduita ilicită reproșată nu are legătură cu atribuțiile sale de serviciu. Instanța reține însă că inculpatul, în calitate de prodecan, avea, conform art. 56 din Cartă, atribuții privind discutarea și oferirea de sprijin pentru soluționarea problemelor sociale ale studenților, context în care a declarat că, de regulă, lua cererile studenților de la secretara L. și le susținea în sensul prezentării acestora în fața conducerii, iar de când a fost numit prodecan era abilitat să formuleze propuneri pentru reducerea taxelor școlare. Inculpatul a avut calitatea de membru al Consiliului de Administrație al Universității W. în anii 2014 și 2015, iar printre atribuțiile Consiliului de administrație, prevăzute în art. 48 alin. (5), se numără și cele privind aprobarea taxelor anuale de studii și alte taxe specifice, precum și stabilirea criteriilor și condițiilor de acordare a scutirilor, reducerilor și reeșalonărilor la plata taxelor, cuantumul și modul de aplicare a penalităților de întârziere, în situația neachitării la termen a taxelor. Inculpatul A. ocupa la data săvârșirii infracțiunii de luare de mită funcția de prodecan al Facultății de Drept, iar în perioada 2014 - 2016 și funcția de membru în Consiliul de administrație al Universității W. din Iași, așa cum rezultă și din documentația pusă la dispoziția organului de urmărire penală de către conducerea universității, respectiv procese-verbale ale ședințelor ordinare ale Consiliului de Administrație. Așa cum rezultă din cuprinsul acestor înscrisuri, inculpatul A. nu a pus niciodată în discuție în cadrul acestor ședințe situația studentului D., care nu și-a achitat taxele de școlarizare pentru cei doi ani de studiu și nici nu a propus exmatricularea acestuia pentru neplata taxelor, neparticiparea la activitatea didactică și la examene. Instanța a arătat că inculpatul A. avea la data săvârșirii faptei calitatea de funcționar public în accepțiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., desfășurându-și activitatea în cadrul unei persoane juridice de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, instituție care își desfășoară activitatea în scopul realizării unui interes public, infracțiunea de luare de mită fiind comisă în legătură cu atribuții de serviciu exercitate de acesta. Analizând dispozițiile Legii educației naționale nr. 1 din 2011, instanța a reținut că învățământul este un se