ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5808/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj în data de 20.04.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Înființarea Investițiilor Rurale 6 NV SATU-MARE, solicitând anularea actului administrativ procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în data 10.10.2014 cu privire la proiectul x/18.01.2013 - "Achiziție de utilaje specifice pregătirii terenului de către S.C. A. S.R.L., înregistrat sub nr. x, precum și anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 44254/23.12.2014 emisă de AFIR., înlăturarea sancțiunii privind rezilierea contractului de finanțare nr. x/18.01.2013,obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat și taxa judiciară de timbru.

Prin sentința civilă nr. 144 din 28 aprilie 2016, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Înființarea Investițiilor Rurale 6 NV SATU-MARE.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând critici care vizează cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Susține recurenta că nu sunt întrunite elementele obiectiv și subiectiv privind stabilirea existenței condițiilor artificiale astfel cum sunt reglementate de art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 și art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006, dispoziții legale care statuează asupra faptului că, fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăti în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

A arătat astfel faptul că existența celor două elemente trebuie analizată din perspectiva a cel puțin 3 condiții care să formeze convingerea asupra faptului că s-au creat condiții artificiale și anume: verificarea creării de către beneficiari a condițiilor artificiale trebuie făcută anterior efectuării plăților, adică anterior acordării finanțării, aprobării cererii de finanțare și semnarea contractului; crearea de către beneficiari a condițiilor artificiale trebuie stabilită prin dovezi neechivoce și nu doar prin presupuneri realizate de către pârâta semnatară a contractului sinalagmatic de finanțare și condițiile artificiale trebuie create în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, ceea ce presupune, pe de o parte, intenția directă a beneficiarilor de a frauda și, pe de altă parte, ca avantajul pe care beneficiarii intenționează să îl obțină prin crearea condițiilor artificiale să contravină schemei de ajutor.

În acest sens, s-a încuviințat în cauză o expertiză contabilă în domeniul gestionării fondurilor europene în vederea stabilirii dacă au fost atinse obiectivele avute în vedere la încheierea contractului de finanțare, respectiv ia acordarea ajutorului financiar nerambursabil.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de d-na expert B., s-au statuat următoarele:

Prin răspunsul la obiectivul nr. 4, s-a constatat faptul că activitatea societăților S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. a fost desfășurată independent de cea a societății A. S.R.L., fiecare dintre societăți având organizată contabilitate proprie, neexistând raporturi comerciale între anii 2013-2015 între aceste societăți și nici salariați sau clienți comuni. De asemenea, d-na expert arată faptul că, în urma analizării Ghidului solicitantului aferent măsurii 3.1.2 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi, nu se interzice ca o persoană fizică având calitatea de acționar sau asociat în cadrul întreprinderii pentru care aplică pe proiect să aibă calitatea de coasociat sau asociat unic într-o altă societate comercială.

Prin răspunsul la obiectivul nr. 5, d-na expert a învederat faptul că societatea a înregistrat venituri încă de la începutul anului 2013, până în anul 2015, având o activitate financiară distinctă de cea a altor societăți în cadrul cărora d-nul F. era asociat, precum și angajați proprii societății reclamante, care nu aveau calitatea de angajați în cadrul celorlalte societăți.

Prin răspunsul la obiectivul nr. 6, se arată faptul că datele cuprinse în declarația privind legăturile cu alte societăți comerciale sunt reale și prin răspunsul la obiectivul nr. 7 s-a stabilit fără putință de tăgadă faptul că s-au respectat obiectivele specifice asumate prin cererea de finanțare.

Totodată, scopul acordării ajutorului financiar nerambursabil prin Programul Național pentru Dezvoltare Rurală România constă în acordarea de facilități și stimulare a înființării și dezvoltării microîntreprinderilor. Prin urmare, dincolo de faptul că verificarea privind eligibilitatea societății pentru acordarea fondurilor nerambursabile ar fi trebuit realizată anterior acordării acestora, cu atât mai mult cu cât pârâta invocă motive de fapt anterioare acordării finanțării, concluziile raportului de expertiză dispus în cauză sunt neechivoce sub aspectul faptului că nu există legături comerciale între societatea reclamantă, beneficiară a fondurilor pentru măsura 3.1.2 și societățile S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., fiind important de reținut faptul că asociatul unic F. nu a mai depus cereri de finanțare, singura depusă fiind cea pentru societatea S.C. A. S.R.L., pentru care s-a semnat Contractul de finanțare nr. x/18.01.2013.

Astfel cum se deprinde din concluziile raportului de expertiză efectuat, chiar dacă F. este asociat și în cadrul altor societăți, este important de reținut faptul că angajații reclamantei S.C. A. S.R.L. nu sunt angajați și în cadrul altor societăți în care d-nul F. are calitatea de asociat/acționar, ceea ce confirmă încă o dată că între aceste societăți nu există legături din acest punct de vedere. De asemenea, expertul concluzionează asupra faptului că, în urma analizei efectuate, s-au respectat obiectivele prevăzute în cererea de finanțare, fiind achiziționate bunurile pentru care i s-au acordat fondurile în scopul dezvoltării întreprinderii, fiind totodată înființate noi locuri de muncă reale, astfel cum s-a arătat și mai sus. În consecință, d-na expert arată faptul că datele cuprinse în declarația dată anterior semnării contractului de finanțare sunt conforme cu realitatea.

Relevant în cauza este faptul că întreaga apărare a pârâtei se bazează pe calitatea de asociat în alte societăți comerciale cu obiecte de activitate identice cu a societății reclamante, S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L. ȘI S.C. E. S.R.L., cât și pe împrejurarea faptului că au existat 2 facturi prin care societatea beneficiară a încasat suma de 1.000 de RON de la S.C. D. S.R.L., pentru lucrări de excavare.

Or, rezilierea contractului de finanțare pentru aceste motive este vădit nefondată, raportat la prevederile Ghidului solicitantului pentru măsura 3.1.2, care nu interzice expres sau indirect, posibilitatea ca asociații/acționarii să dețină această calitate atât în cadrul societății pentru care aplică pe măsura 3.1.2, cât și în alte societăți comerciale.

În opinia recurentei, având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, care stabilesc condițiile cumulative pentru ca o întreprindere să poată fi considerată întreprindere mică sau mijlocie, cât și prevederile art. 4

4

din cuprinsul aceleiași legi, care stabilește condițiile pentru care o întreprindere să poată fi considerată legată de o alta, cât și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, apreciază că instanța de fond a pronunțat soluția cu nerespectarea dispozițiilor de drept material, neexistând probe pentru dovedirea susținerilor pârâtei în sensul în care reclamanta ar fi creat condiții artificiale pentru obținerea de fonduri nerambursabile.

Recurenta mai arată că, în considerentele soluției recurate, instanța acordă o interpretare extensivă dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei Uniunii Europene, care statuează următoarele: fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se va efectua nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor". Cu privire la aceste dispoziții, prin raportare la cauza din prezentul dosar, instanța de fond reține că "în interpretarea acestui text legal, curtea reține că sunt condiții artificiale acele condiții de eligibilitate sau de selecție create de solicitanți cu scopul de a se transforma din solicitanți neeligibili în solicitanți eligibili, de a spori punctajul obținut în cadrul criteriilor de selecție sau de a obține un plafon mai mare a ajutorului financiar".

Cu privire la aceste aspecte, este important de reținut că raportul de expertiză efectuat în cauză contrazice toate aspectele reținute de prima instanță, atât în ce privește veniturile societății, acestea fiind constante pe perioada anilor 2013-2015, fiind cuprinse între sumele de 109.292,88 RON și 287.427,42 RON, cât și în ce privește stabilitatea locurilor de muncă ale angajaților societății, fiind angajate începând cu luna ianuarie, anul 2014, până în februarie 2016, astfel cum reiese din raportul de expertiză efectuat, un număr mediu de 5 persoane, pentru care s-au plătit salarii și contribuții lunare, astfel cum se arata prin raportul de expertiză.

Totodată, se reține prin sentința recurată faptul că sunt prezente atât elementele obiective cât și cele subiective ce susțin existența creării în mod artificial a condițiilor necesare pentru a obține aceste plăți, fără analizarea punctuala a fiecăreia dintre condițiile menționate în cererea de chemare în judecată, instanța rezumând analiza la precizarea faptului că revine instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să concluzioneze că reclamanta a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj.

Or, din materialul probator administrat în cauză, înscrisuri și expertiză contabilă în specialitatea gestionării fondurilor europene rezultă, dincolo de orice dubiu, faptul că reclamanta nu a creat condiții artificiale pentru accesarea de fonduri europene, activitatea societății S.C. A. S.R.L. fiind una reală, menită să asigure locuri de muncă noi și care a îndeplinit obiectivele specifice stabilite prin cererea de finanțare, îndeplinindu-și astfel toate obligațiile stipulate în contract.

În opinia recurentei, în cauză se poate pronunța o soluție doar în considerarea întregului material probator încuviințat și administrat în cauză, pronunțarea unei hotărâri cu interpretarea greșită a dispozițiilor de drept material și cu neconsiderarea materialului probator nu poate crea aparența de drept.

În sensul în care o practică abuzivă a potențialului beneficiar trebuie probată, recurenta invocă și jurisprudența relevantă a CJUE în materie, prin hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schiachtbetrieb, C-515/03, Rec, p. 1-7355, pct. 39, impunând pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj.

Sub un ultim aspect, s-a susținut că instanța a pronunțat hotărârea doar pe baza unor prezumții, fără argumentarea punctului de vedere pentru neluarea în seamă a raportului de expertiză și a expertizei administrate în cauză, fără argumentarea motivului pentru care a ignorat o probă care reprezintă opinia fundamentată și specializată a unui expert judiciar în domeniul accesării și gestionării fondurilor europene.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. De asemenea a arătat că susținerile recurentei nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488. C. proc. civ.

Se susține că instanța de fond a analizat punctual toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă prin acțiunea formulată, motivare dezvoltată și argumentată pe larg la punctele 6-8, respectiv paginile 19-25 din sentința recurată.

Susținerile recurentei sunt nefondate și trebuie respinse întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, dovada creării de condiții artificiale rezultă din documentele depuse de însăși beneficiara contractului de finanțare, nefiind contestat de recurentă faptul că ambele societăți își desfășoară activitatea în același segment de piață, fiind identificate legături ce decurg din asociații/administratorii acestor societăți comerciale.

În ceea ce privește autonomia beneficiarei de fonduri nerambursabile face precizarea că, în urma controlului efectuat de s-a constatat că la momentul depunerii cererii de finanțare de către S.C. A. S.R.L, dl F. era asociat cu 50% cotă de participare la alte două societăți, S.C. C. S..R.L. și S.C. D. S.R.L, cele două societăți fiind autorizate să desfășoare activități aferente codului CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului, astfel cele trei societăți își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă.

Conform Certificatului Constatator depus la cererea de finanțare dl. F. este asociat unic la S.C. A. S.R.L. care s-a înregistrat cu cod CAEN activitate principal 4312-Lucrări de pregătire a terenului.

În urma verificărilor la ONRC s-a județul Cluj, societate înființată la data de 08.09.2004, cod CAEN 4690 comerț cu ridicata nespecializată, având coduri CAEN secundare autorizate CAEN 4312-Lucrări de pregătire a terenului și 4399-Alte lucrări de construcții. Celălalt acționar cu 50% este doamna G.;

- S.C. E. S.R.L., județul Cluj, societate înființată la data de 18.09.2013, cod CAEN 4312- Lucrări de pregătire a terenului, celălalt acționar cu 50% fiind H..

Soția domnului F., G. este asociat 50% al societății S.C. D. S.R.L., este membra în comisia de evaluare achiziții pentru proiectul finanțat prin Programul FEADR al beneficiarei, iar domnul H. este asociat 50% și administrator la S.C. E. S.R.L., este si membru in comisia de evaluare achiziții pentru proiectul finanțat prin FEADR al beneficiarei.

Din informațiile furnizate de RECOM privind datele existente in cadrul Certificatelor Constatatoare (Cota de participare a asociaților, coduri CAEN autorizate/principale) de la momentul depunerii Cererii de finanțare ale întreprinderilor S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., s-a constatat faptul ca între aceste firme exista gaturi, in acest caz solicitantul trebuia sa declare aceste legături prin completarea conform legii a declarației privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM" la punctul Tipul întreprinderi ca și întreprindere legată".

Având în vedere informațiile furnizate de Certificatele Constatatoare emise de ONRC, s-a reținut în mod întemeiat ca "Declarația privind încadrarea întreprinderii in categoria IMM" depusă Cererea de finanțare, nu a fost completata conform prevederilor legale, iar în aceste condiții este evident că, solicitantul prin completarea Anexei 4.1. a furnizat informații incorecte dat fiind faptul că cele două societăți la care dl. F. este asociat sunt întreprinderi legate acestea acționând pe aceiași piață sau piețe adiacente, astfel cum acestea sunt definite prin prevederile Legii nr. 346/2004.

Având în vedere legăturile între acționariatul/administratorul beneficiarului și acționariatul/administratorul agenților economici S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., rezultă că la data depunerii cererii de finanțare S.C. A. S.R.L. nu se încadra în categoria întreprinderilor autonome, conform prevederilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii cu modificările și completările ulterioare, art. 44 alin. (4).

În ceea ce privește neregula ce consta în lipsa autonomia beneficiarei, instanța de fond a ținut în mod temeinic și legal că "reclamanta și S.C. C. S.R.L. aveau același obiect, principala activitate respectiv lucrări de pregătire a terenului. S.C. D. S.R.L. avea ca și obiect de activitate secundar lucrări de pregătire a terenului. Calitatea de asociat a d-lui F. în aceste două societăți cu o participare de 50% în cadrul reclamantei face ca reclamanta să nu fie o întreprindere autonomă ci una legată de S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. prin intermediul lui F., prin intermediul său celelalte două societăți comerciale având prerogativele prevăzute la lit. a), b), c), d) din art. 4 indice 4

Se apreciază că prevederile legale și contractuale au fost analizate de instanța de fond care a reținut în mod legal s-a reținut de către pârâta că se impune restituirea finanțării primite având în vedere neregula constând în declarația nereală (dată cu ocazia accesării acestei finanțări). Această declarație a permis obținerea finanțării de o societate care nu era autonomă ci era legată de alte societăți care nu puteau obține aceste fonduri nerambursabile, această declarație permițând astfel crearea condiției artificiale de obținere a acestui ajutor. Acordarea în aceste condiții a finanțării a la obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor respectiv finanțarea societăților comerciante legate."

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că nu s-au contestat aspectele ce au vizat constatările realizate în urma verificării pe teren, precum și a documentelor prezentate de beneficiar

Se mai menționează că beneficiarul a prezentat 2 facturi pentru clientul S.C. D. S.R.L., din data 28.12.2012 si 17.06.2014, valoare totala de 1000 RON, lucrări de excavare.

Lucrările și prima factura (către S.C. I. SRL) cu nr. x/21.11.2013, este plătită înaintea execuției, beneficiarul recepționând utilajele achiziționate prin proiect în data de 11.2013 de la J. S.R.L. și respectiv în data de 04.12.2013 de la K. Din documentele prezentate de beneficiar și conform listei de inventar la acea data acesta avea alte utilaje decât cele ce urmau să fie procurate prin proiect și nici nu au prezentate contracte de închiriere utilaje.

Totodată, se arată că în urma analizei documentelor contabile s-a constatat că în data de 21.11.2013 beneficiarul proiectului S.C. A. S.R.L., încasează de la S.C. I. S.R.L. o factură în valoare de 114.187,57 RON cu care plătește diferențele de la avans la cei doi furnizori de utilaje, respectiv în data de 21.11.2013 la J. S.R.L. 8.258,37 RON și în de 22,11.2013 la K. suma de 105.951,50 RON (plata în valută).

În ceea ce privește crearea de condiții artificiale instanța de fond a reținut că "în starea acestui text legal, curtea retine că sunt condiții artificiale acele condiții de eligibilitate selecție create de solicitanți cu scopul de a se transforma din solicitanți neeligibili în solicitanți eligibili, de a spori punctajul obținut în cadrul criteriilor de selecție sau de a obține un mai mare al ajutorului financiar."

Instanța de fond a analizat în mod temeinic și legal existența condițiilor artificiale prin deciziei din 12.09.2013 pronunțată în cauza C-434/12 care a statuat că art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că necesită prezenta unui element obiectiv și a unui element subiectiv, reținând că "raportat la cele mai sus expuse sunt prezente atât elementele obiective cât cele subiective ce susțin existența creării în mod artificial a condițiilor necesare pentru a obține aceste plăti în obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

In opinia intimatei, instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că "Elementul obiectiv constă practic în folosirea în vederea obținerii finanțării în locul societăților în care d-nul F. era co-asociat și care avea în realitate o activitate în domeniu (dar care aveau datorii la bugetul de stat) tei societăți comerciale înființate în anul 2011 care nu are o activitate ca întreprindere nou înființată pentru a obține un punctaj mai mare practic finanțarea dorită. Pentru ca această aparență să nu fie ulterior descoperită s-a continuat cu susținerea acestei aparente prin înregistrarea unei activități formale în actele contabile ale aceste societăți comerciale contractul din 21.11.2013, facturile cu S.C. D. SRL) a unei activități minime angajarea de persoane pe această societate pentru a da aparența unei activități reale."

Prin urmare urmând strict dispozițiile legale și dând valoare situației de fapt (același asociat la cele două entități cât și același domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt dependente) este evident că S.C. A. S.R.L., S.C. C. și S.C. D. S.R.L. sunt întreprinderi legate.

Așadar, acordarea finanțării în aceste condiții duce la concluzia acordării acestei finanțări altei societăți decât celor cărora le este destinat, contrar obiectivelor schemei de ajutor întrucât nu asigură o reală creștere a veniturilor adiționale, a valorii adăugate în activități non agricole, la diversificarea serviciilor pentru populația rurală (serviciul finanțat existând deja în întreprinderile de mai sus), la crearea de micro-întreprinderi precum și dezvoltarea celor existente în sectorul agricol în spațiul rural.

În privința elementului subiectiv, se susține că similitudinile dintre cele două proiecte nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că acești beneficiari au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a crea un avantaj ce contravine prevederilor legale, procedând la fărâmițarea sau fracționarea actelor, în scopul creării, în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste și de a obține un avantaj, contravine obiectivelor FEADR.

Arătă instanței de recurs că, prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul si-a dat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare ă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Precizează astfel ca A.F.I.R are obligația luării tuturor măsurilor corecitive necesare, toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

Recurenta reclamantă și-a circumscris motivele de casare invocate în considerarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Concret, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 și art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006, în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele pentru stabilirea condițiilor artificiale create în cauză, așa cum a statuat autoritatea și prima instanță.

În legătură cu această critică, Înalta Curte va porni de la considerente de ordin teoretic, reamintind că în legătură cu existența condițiilor artificiale, prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, au fost interpretate în cauza nr. C 434/12 aflată pe rolul CJUE Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

În această cauză, CJUE a stabilit că: în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiții îndeplinește criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune:

• pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât condițiile pentru obținerea plaților au fost create in mod artificial;

• pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea plaților.

În continuare, Curtea a precizat ca revine instanței naționale sarcina de a stabili existenta acestor doua elemente, care trebuie dovedite in conformitate cu normele dreptului național, in măsura in care nu se aduce atingere eficacității dreptului Uniunii .

Concluzionând în hotărârea CJUE se stabilește că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare"

Raportat la cele două elemente, Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, cuprinsul căreia se statuează:"în ceea ce privește elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanțării FEADR nu pot fi îndeplinite. Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal si real al cererii de finanțare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice si prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal."

Verificând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și a considerentelor teoretice expuse mai sus, se observă că, situația de fapt expusă în actul de constatare, nu a fost în mod concret contestată, iar convingerile instanței de fond s-au bazat pe analiza împrejurărilor de fapt descrise în actul de control.

Astfel, s-a reținut că în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312, recurenta a creat condiții artificiale datorită următoarelor elemente:1. au fost create condiții formale pentru obținerea punctajului de selecție aferent criteriului S5 microîntreprinderi nou înființate prin înființarea reclamantei ca firmă nouă în condițiile în care acționarul era acționar majoritar în alte două firme din județul Cluj, 2. declarația pe proprie răspundere privind încadrarea în categoria întreprinderilor mici și mijlocii este nereală ceea ce conduce la neeligibilitatea proiectului.

Concret, s-a imputat recurentei împrejurarea că a fost înființată formal în scopul obținerii unui punctaj mai mare, datorită faptului că S.C. A. S.R.L. are ca unic asociat pe d-nul F., iar această persoană la data obținerii finanțării nerambursabile avea calitate de asociat la S.C. C. S.R.L. cu 50% din acțiuni și la S.C. D. S.R.L. cu 50% din acțiuni. Totodată, s-a stabilit că recurenta nu era la data formulării cererii de finanțare o întreprindere autonomă, deoarece obiectul de activitate este pentru prima societate același cu cel al reclamantei respectiv lucrări de pregătire a terenului cod CAEN 4312, în timp ce obiectul de activitatea al S.C. D. S.R.L. era comerț cu ridicata nespecializat având ca și coduri CAEN secundare și lucrări de pregătire a terenului și alte lucrări de construcții. Ulterior primirii finanțării d-nii F. și H. au înființat o altă societate comercială S.C. E. S.R.L. având ca obiect de activitate lucrări de pregătire a terenului. D-nul H. este membru în comisia de evaluare achiziții pentru proiectul finanțat prin programul FEADR.

Această situație de fapt nu a fost contestată de recurenta reclamantă, însă, în dezacord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte constată că aceasta nu justifică neregula reținută în sarcina sa și consecința retragerii finanțării.

În fapt, din analiza acestor elemente, se reține că nici în individualitatea lor și nici corelate unele cu altele, nu sunt apte să creeze prezumția în sensul că recurenta reclamantă, împreună cu societățile S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., prin prisma legăturilor de rudenie care există între persoanele fizice care au constituit aceste entități, au urmărit eludarea reglementărilor naționale și europene, pentru a facilita achiziționarea de utilaje care să fie folosite în activitatea desfășurată de o altă societate.

Astfel, potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligația Autorității să demonstreze că în fapt beneficiarul proiectului supus controlului nu poate atinge obiectivul măsurii accesate.

Or, în speță, la obiectivul propus prin implementarea proiectului beneficiara și-a propus crearea de noi locuri de muncă, iar activitatea ce va fi realizata va fi una de prestări servicii agricole, contribuind astfel la diversificarea activităților de acest gen in mediul rural, la promovarea ocupării forței de munca, precum si la consolidarea potențialului uman, factori de natura a creste atractivitatea investițiilor în mediul rural.

În plus, obiectivul general al măsurii 312 este "dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, in scopul creșterii locurilor de munca și a veniturilor adiționale" iar obiectivul specific ale Măsurii 312 este "crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurala prestate de către microîntreprindere". Prima instanță a statuat că declarația dată de recurenta beneficiară la data obținerii finanțării, respectiv faptul că ar fi o întreprindere autonomă, nu este reală, datorită legăturilor cu celelalte societăți, așa cum s-a indicat mai sus, aceasta fiind formal înființată întrucât societățile deja existente nu puteau accesa finanțarea întrucât aveau datorii la bugetul de stat.

Această concluzie este una subiectivă, ce nu se bazează pe probele administrate la dosarul cauzei, probe ce atestă inexistența unei legături între recurentă și cele două societăți menționate în actul de control, așa cum este definită de legislația în vigoare.

Așadar, potrivit art. 4 indice 2 din Legea 346/2004 o întreprindere este autonomă dacă nu este întreprindere parteneră sau legată potrivit dispozițiilor acestei legi .

Potrivit art. 4

4

din aceeași lege întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi; b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

Potrivit alin. (4) și (5) din același text de lege întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente. O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză.

În cauză este evident că ultima ipoteză a fost luată în calcul, așa cum rezultă din actul de control și concluziile primei instanțe, însă pentru a stabili dacă întreprinderile își desfășoară activitatea pe aceeași piață sau pe piețe adiacente, trebuie verificate în concret și legăturile lor comerciale.

Deși nu se contestă împrejurarea că obiectul principal de activitate este diferit, totuși în activitatea secundară a tuturor societăților implicate, se menționează lucrări de pregătire a terenului, însă instanța de control judiciar reține împrejurarea esențială că între cele trei societăți nu au existat relații comerciale în urma achiziționării utilajelor ce au făcut obiectul contractului de finanțare de către recurentă.

Astfel, din actul de control și din expertiza tehnică întocmită în fața primei instanțe rezultă că între recurenta reclamantă și societățile S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., pentru anii 2013-2015 nu au existat raporturi comerciale, cum ar fi contracte de prestări servicii și nici nu au avut angajați sau clienți comuni.

Mai mult, expertul a constatat că recurenta a desfășurat o activitate independentă, reală și producătoare de venituri, având relații comerciale constante cu S.C. I. S.R.L.. De asemenea, s-a reținut că societatea a înregistrat venituri încă de la începutul anului 2013, până în anul 2015, având o activitate financiară distinctă de cea a altor societăți în cadrul cărora d-nul F. era asociat, precum și angajați proprii societății reclamante, care nu aveau calitatea de angajați în cadrul celorlalte societăți.

De altfel, împrejurarea că a derulat raporturi comerciale cu o singură societate, precum și două facturi în valoare de totală de 1000 RON către S.C. D. S.R.L., nu sunt de natură să înfrângă caracterul autonom al întreprinderii, cu atât mai mult cu cât celelalte societăți implicate nu au formulat cereri de finanțare și nici nu au beneficiat de prestare de servicii cu utilajele achiziționate în baza proiectului contestat în cauză.

În aceeași ordine de idei, concluziile instanței de fond în sensul că prima factură emisă fată de S.C. I. S.R.L., reprezentând o plată de 114.187,57 RON realizată înainte ca reclamanta să aibă efectiv utilajele cu care urma să realizeze aceste lucrări și contrar prevederilor contractuale duc la concluzia că în realitate aceste lucrări au fost realizate în fapt de întreprinderile legate de reclamantă și doar facturate și evidențiate în acte pe reclamantă, sunt simple speculații care nu se bazează pe probe aflate la dosarul cauzei și nu justifică activitatea ulterioară între cele două entități.

Astfel, expertul a analizat evidența contabilă a recurentei și a constatat că a existat o activitate comercială constantă în toată perioada verificată (2013-2015), ceea ce justifică atât veniturile încasate, cât și locurile de muncă create și menținute în tot acest timp.

Ca atare, nu se poate reține în cauză concluzia instanței de fond conform căreia prin obținerea acestei finanțări se dorea să se susțină activitatea tuturor acestor societăți comerciale ce derulează activități pe aceeași piață relevantă și nu obiectivele schemei de ajutor.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât concluzia de mai sus se bazează pe supoziții și pe aparența acordată unor elemente ce nu conduc în concret la certitudinea unei nereguli, în condițiile în care o practică abuzivă a potențialului beneficiar trebuie probată, așa cum s-a statuat constant în jurisprudența CJUE.

Concluzionând, din analiza situației de fapt constatate, rezultă cu evidență că societatea reprezintă o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală.

Așadar nu există în cauză conexiuni între persoanele care coordonează cele trei societăți în sensul antamat de prima instanță și, pe de altă parte, nici o strânsă legătură între activitatea desfășurată de recurenta reclamantă și activitatea S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. care să poată conduce la concluzia că, deși din punct de vedere formal este vorba de societăți distincte, în fapt ele funcționează ca o singură entitate ce urmărește un obiectiv comun.

Prin urmare, nu poate fi confirmată ipoteza instanței de fond, în senul că s-a stabilit, fără putință de tăgadă că recurenta contribuie exclusiv la operațiunile economice ale celorlalte societăți, fără a desfășura o activitate economică autonomă rentabilă și profitabilă.

Nici elementul subiectiv nu este îndeplinit în prezenta speță, întrucât nu s-a dovedit că reprezentantul legal al recurentei avea, la momentul completării declarațiilor pentru obținerea finanțării, reprezentarea fraudei și a faptului că utilajele ce urmau a fi achiziționate vor fi folosite pentru întreprinderile legate și practic pentru realizarea afacerilor de pregătire a terenului din cadrul tuturor acestor societăți legate, fără a se urmări atingerea scopurilor preconizate prin măsura 312, lucru care nici măcar nu s-a întâmplat.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că nu poate fi reținută neregula în sarcina recurentei reclamante, premisele de la care au pornit atât autoritatea de control cât și prima instanță, fiind greșite și în neconcordanță cu probele dosarului, așa cum s-a menționat mai sus.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004, va dispune admiterea recursului declarat de reclamantă, cu consecința casării hotărârii instanței de fond. În rejudecare se va dispune admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/14.10.2014 și a deciziei de soluționare a contestației nr. 44254/23.12.2014.

În conformitate cu prevederile art. 451 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune obligarea intimatei, căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată către recurenta reclamantă, constând în cheltuieli de deplasare ale apărătorului, așa cum s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 144/2016 din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare admite acțiunea reclamantei.

Anulează procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/14.10.2014 și decizia de soluționare a contestației nr. 44254/23.12.2014.

Obligă intimata la plata sumei de 1011,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.