ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5684/2019

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.07.2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. DG PETROL S.R.L., în faliment, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a deciziei de soluționare a contestațiilor nr. 1/05.01.2015, precum și a deciziei de impunere nr. x/18.11.2011 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București și a raportului de inspecție fiscală nr. x/17.11.2011 pentru suma de 3.759.256 RON, reprezentând acciza la motorina în cuantum de 1.952.415 RON; majorări de întârziere aferente accizelor la motorina în cuantum de 1.314.121 RON; penalități aferente accizelor la motorina în suma de 292.862 RON; accize la biodiesel în suma de 86.511 RON; majorări de întârziere aferente accizelor la biodiesel în suma de 100.370 RON și penalități de întârziere aferente accizelor la biodiesel în suma de 12.977 RON.

În ședința publică din data de 22.10.2015, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin sentința nr. 2887 din 05 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. DG PETROL S.R.L. prin Lichidator Judiciar A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. DG PETROL S.R.L. prin Lichidator Judiciar A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de recurs recurenta-reclamantă invocă mai multe aspecte de nelegalitate ale sentinței atacate prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea și menținute ca legale Decizia nr. 1/5.01.2015 prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x XI.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 27735/17. XI.2011.

Recurenta-reclamantă invocă încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material sub următoarele aspecte:

-respingerea excepției de nulitate a actelor administrative contestate privind lipsa semnăturii unuia dintre membrii echipei de control.

-stabilirea în sarcina reclamantei a unor sume de plată reprezentând accize la motorină și accize la biodiesel prin decizia de soluționare a contestației, sume care nu au fost individualizate și stabilite prin actele de control. Se apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 213 alin. 1 Codul de procedură fiscală, în urma soluționării contestației administrative fiind îngreunată situația fiscală a societății reclamante.

La pct. 3,4 și 5 din acțiune reclamanta contestă pe situația de fapt cele reținute de autoritățile de control și cele reținute de prima instanță apreciind că în parte acciza aferentă cantității de motorină și cantității de biodiesel a fost calculată greșit și în parte nu este datorată, pe motiv că societatea reclamantă nu s-a sustras obligației de plată a accizei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 194 alin. (4) din Legea nr. 571/2003.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiteri acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar pârâta-intimată ANAF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare .

Motivat prin încheierea din 12.03.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă de sesizare a CJUE în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - dosar recurs.

În ședința publică din 21.05.2015, Curtea în baza art. 22 C. proc. civ. coroborat cu art. 13 din Legea nr. 554/2004 a admis în parte proba cu acte solicitată de reclamantă, respectiv actele care au stat la baza deciziei de soluționare a contestației.

Această probă a fost admisă constatându-se că aceste acte nu există la dosarul de fond, iar prima instanță nu a făcut aplicarea art. 13 din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare a adresei emisă, intimata-pârâtă a comunicat la dosar actele menționate în adresa din 28.08.2019 - dosar respectiv decizia de impunere din 18. XI.2011, RIF din 17. XI.2011 contestația administrativă formulată de reclamantă și alte documente.

În ședința publică din 10. XI.2019 reclamanta-recurentă a susținut completarea probei cu acte prin depunerea la dosar a anexelor RIF-ului și a altor acte apreciate ca utile soluționării cauzei depuse cu cererea depusă prin registratură la data de 15. XI.2019 - dosar recurs.

Motivat, Curtea a apreciat această cerere ca tardivă în raport de dispozițiile 492(1) și (2) C. proc. civ. și a respins-o ca atare.

Analizând recursul declarat în raport de motivul de recurs invocat și de actele depuse, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză se impune casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe pe motiv că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 497-498(1) C. proc. civ.

La acordarea cuvântului asupra recursului, Curtea a pus în discuția părților incidența dispozițiilor art. 498 alin. 2 C. proc. civ. în condițiile în care prima instanță a judecat cauza fără a avea la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei de soluționare contestată.

Curtea apreciază că în cauză prima instanță deși a pronunțat o soluție de respingere a acțiunii ca neîntemeiată nu a intrat în judecata fondului cauzei deoarece nu a făcut aplicarea art. 13 din Legea nr. 554/2004 neexistând la dosarul de fond toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de soluționare a contestației.

Deși instanța de recurs a făcut aplicarea art. 492 alin. 1 și (2) C. proc. civ. pentru o parte din actele solicitate,

În cauză s-a constatat că prima instanță nu a realizat o verificare a legalității actelor contestate conform art. 13(1 și 13(2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - ca instanță de recurs fiind în imposibilitate de a exercita controlul de legalitate asupra hotărârii contestate, respectiv asupra soluției de respingere a acțiunii.

Cu ocazia rejudecării prima instanță va face aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu privire la întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei de soluționare a contestației, inclusiv a anexelor în măsura în care acestea se încadrează în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004 .

Cu ocazia rejudecării prima instanță va aprecia asupra utilității probei cu acte, care a fost apreciată ca tardiv formulată de instanța de recurs și a utilității probei cu interogatoriu pe situația de fapt și a expertizei contabile.

Aceasta în condițiile în care reclamanta atât în acțiune cât și în concluziile din fața instanței de recurs a arătat că înțelege să conteste atât obligația de plată a accizei stabilită în sarcina sa cât și cuantumul acestor accize.

Aceasta în condițiile în care părțile au poziții divergente privind mișcările de produse energetice accizabile între gestiunile societăților implicate respectiv între reclamanta-recurentă B..

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 497 alin. 1 și 498(2) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. DG Petrol S.R.L. prin lichidator judiciar A. împotriva sentinței civile nr. 2887 din 5 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2019.