ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5496/2019

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 115 din 14 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Târgu- Mureș - prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul MUNICIPIUL TÂRGU MUREȘ - PRIN PRIMAR, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar, pe fondul cauzei, admiterea ca temeinică și legală a acțiunii privind anularea Notei de neconformitate emisă sub nr. x/2016, înregistrată la instituția sa sub nr. x/02.02.2016, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu privire la contractul de lucrări nr. x/19.06.2015, COD SMIS 48370, cu titlul "Reabilitare termică a 10 blocuri de locuințe în Târgu- Mureș - LOT 1", prin care i s-a aplicat o reducere procentuală în cuantum de 5% din valoarea contractului mai sus- arătat, încheiat între U.A.T. Municipiul Târgu- Mureș și S.C. A..., precum și anularea Deciziei nr. 98/16.03.2016 privind soluționarea contestației formulate de către U.A.T. Târgu- Mureș, precum și restituirea sumei de 3.528.154,55 RON reținute cu titlu de corecție financiară, în baza cererilor de rambursare.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- reclamant Municipiul Târgu Mureș - prin Primar a relevat, pe scurt, situația în fapt în cauză și a criticat sentința recurată pentru nelegalitate, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând, în esență, motive: cu privire la criticile instanței de fond referitor la faptul că nu a respectat principiul transparenței, și, instanța de fond a apreciat că, comisia de evaluare nu putea să solicite clarificări în temeiul art. 72 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006.

În continuare, recurentul- reclamant a reluat, în întregime și identic motivele dezvoltate în cererea de chemare în judecată, concluzionând că nu au fost încălcate niciunul din principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, și nici prevederile O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, nefiind aplicat niciun criteriu discriminatoriu, motiv pentru care nu există nicio abatere care să determine aplicarea unei corecții financiare.

Față de dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, se constată că intimatul- pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE București, căruia i s-a comunicat recursul, a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului, iar, în situația în care se va trece peste această excepție, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 223, coroborat cu art. 411 C. proc. civ., solicitând, totodată, a se proceda la judecarea cauzei și în lipsa părților.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 31 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, la data de 12 noiembrie 2019, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pot. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat; aceasta în condițiile în care, recurentul- reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, integral, aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată, fiind, de fapt, o copiere identică a acesteia, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) sentinței atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în cererea de chemare în judecată.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare identică a motivelor invocate și dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate însă dezlegările punctuale cuprinse în sentință, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acestuia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici împotriva dezlegărilor sentinței de fond, soluția acestei instanțe.

Or, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține. Recurentul- reclamant nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul- pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, aceea a nulității, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. urmând a anula recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul- pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Anulează recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Mureș prin Primar împotriva sentinței nr. 115 din 14 octombrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2019.