ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2019

Ședința publică din data de 22 mai 2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 18 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul Județul Mureș, prin Președintele Consiliului Județean Mureș, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de Autoritate de Management Program Operațional Regional, anularea Notei de neconformitate nr. x/03.11.2014 și a Deciziei nr. 8/09.04.2015 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul acestui minister.

Prin sentința nr. 130 din 14 noiembrie 2016, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Județul Mureș, prin Președintele Consiliului Județean Mureș, împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, prin Nota de neconformitate încheiată la 3.11.2014, autoritatea pârâtă a reținut existența neregulilor prevăzute în Anexa O.G. nr. 66/2011, Partea I, lit. A) raportată la lit. B) - Nereguli în legătură cu documentația de atribuire, pct. 9 - "prin anunțul de participare sau prin documentația de atribuire sunt stabilite criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii", aplicând reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Mureș o reducere procentuală de 5 % din valoarea Contractului de lucrări nr. x/03.02.2010, respectiv, 12.500 RON + 2.375 RON TVA.

A reținut că, în temeiul Contractului de finanțare nr. x/30.09.2012, cod SMIS 14506, întocmit între părțile litigante în cadrul POR 2007-2013 pentru proiectul "Reabilitarea, modernizarea și echiparea ambulatoriului Spitalului Județean de Urgență Tg-Mureș", între Consiliul Județean Mureș și S.C. A. S.R.L. s-a încheiat contractul de lucrări mai sus menționat.

Organul de control a constatat încălcarea legislației privind achizițiile publice, stabilind în fapt că, prin Fișa de date a achiziției, la pct. V.4, autoritatea contractantă a impus cerințe de calificare, pretinzând ofertanților, pentru a demonstra experiența similară, să aibă cel puțin 2 contracte de proiectare (faza PT+DE+CS) finalizate în domeniul construcțiilor civile (…), precum și cel puțin la unul dintre contracte - întocmire caiete de sarcini pentru dotările medicale similare (…), în valoare de minim 300.000 RON.

S-a reținut, în acest context, că impunerea unor cerințe restrictive "în cascadă" este în măsură să restricționeze accesul operatorilor economici la această procedură, din 5 oferte primite doar una fiind considerată conformă.

Tot prin Fișa de date a achiziției, la pct. V.4, autoritatea contractantă a impus, ca o cerință de calificare pentru experții și personalul ofertantului cel puțin 4 ani experiență în proiectare, cerință restrictivă pentru operatorii economici care au personal de specialitate, dar cu mai puțin de 4 ani vechime în domeniu.

Prin Decizia nr. 27/19.01.2016, Ministerul Dezvoltării Regionale și a Administrației Publice s-a respins contestația formulată de UAT județul Mureș împotriva notei de neconformitate ca nefondată.

Curtea de apel a reținut că faptele descrise de autoritatea de control, care au avut drept consecință respingerea unor oferte ca neconforme, au semnificația nerespectării scopului procedurii de atribuire stabilit de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, și anume, promovarea concurenței între operatorii economici, precum și a principiului proporționalității, statuat de art. 2 alin. (2) lit. e) din același act normativ.

Contrar susținerilor reclamantului, curtea a apreciat că, prin cerința descrisă, au fost încălcate dispozițiile art. 178 alin. (2) în coroborare cu art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât criteriile de calificare stabilite pentru a dovedi experiența profesională a ofertanților impun anumite "cerințe minime" (minim 2 contracte de proiectare (faza PT+DE+CS) finalizate în domeniul construcțiilor civile, cel puțin la unul dintre contracte - întocmire caiete de sarcini pentru dotările medicale similare, valoarea contractelor trebuie să fie de minim 300.000 RON) cu nesocotirea principiului proporționalității.

În concluzie, curtea de apel a achiesat la constatările pârâtului, potrivit cărora, contrar scopului procedurii de atribuire, acela de a promova concurența, autoritatea contractantă a restricționat participarea ofertanților care, în demonstrarea experienței similare, ar fi putut prezenta numai un singur contract (și nu două) al cărui valoare să fie peste limita valorică solicitată, în condițiile în care "cerințele minime" impuse nu erau indispensabile executării unor servicii de proiectare privind reabilitarea ambulatoriului Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Județul Mureș, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În esență, recurentul-reclamant a criticat hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, în ceea ce privește pretinsa neregulă constând în aceea că ofertantul declarat câștigător S.C. A. S.R.L. nu îndeplinea cerința impusă de autoritatea contractantă referitoare la experiența similară, în sensul de a avea cel puțin 2 contracte de proiectare (faza PT+DE+CS) finalizate în domeniul construcțiilor civile cu instalațiile aferente (proiectare construcție nouă sau intervenții la construcții existente), respectiv la cel puțin unul din contracte să fi întocmit caiet de sarcini pentru dotări medicale similare cu cele din lista de dotări din documentație de atribuire, recurentul a arătat că, chiar dacă documentația de atribuire se referă la servicii de proiectare, faza PT+DE+CS, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții, pentru o investiție fazele de proiectare sunt: SF sau DALI + PT+DE+CS. Astfel și faza SF se încadrează în servicii de proiectare. Mai mult, prin Fișa de date a achiziției nu s-a exclus posibilitatea ca, în cadrul contractului de proiectare prezentat ca experiență similară, să fie incluse și fazele de SF sau DALI, ci doar să fie și fazele PT+DE+CS.

Conform indicațiilor primite de la ANRMAP, autoritatea contractantă avea dreptul să solicite experiență similară, și nu experiență identică cu serviciile care urmau să se contracteze. Astfel, impunând numai fazele de proiectare PT+DE+CS, cerința ar fi fost considerată restrictivă.

Totodată, deși potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire, totuși, aceste dispoziții legale trebuie interpretate coroborat cu cele ale art. 7 din H.G.R. nr. 925/2006 care definesc criteriile de calificare și selecție.

Astfel, criteriile de calificare și selecție au ca scop demonstrarea potențialului tehnic, financiar și organizatoric al fiecărui participant la procedură, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul și de a rezolva anumite dificultăți legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câștigătoare.

Nici prin prevederile art. 188 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, și nici prin alte reglementări legale în materie, nu este interzis autorităților contractante să solicite ofertanților un număr minim de recomandări pentru dovedirea capacității tehnice și/sau profesionale.

Recurentul a mai susținut că instanța de fond în mod greșit a apreciat că prin cerința privind prezentarea a minimum două contracte s-ar fi încălcat principiul proporționalității.

A invocat recurentul art. 1 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului și a arătat că, în considerarea principiului proporționalității, astfel cum a fost conturat în materia achizițiilor publice prin art. 44 alin. (2), par. 1 și 2 din Directiva 2004/18/CE, prin cerințele minime solicitate nu trebuie să se depășească ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor contractului. Aceste principii au fost transpuse în O.U.G. nr. 34/2006, în art. 2 alin. (2) lit. e) și în) art. 179.

Or, în speță, autoritatea contractantă nu a încălcat, prin cerințele minime pretinse, principiul proporționalității, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Pornind de la experiența și principiile comunitare s-a asimilat principiul proporționalității cu echilibrul dintre cerințele stabilite pentru calificare, criteriul de atribuire a contractelor de achiziție publică și natura și gradul de complexitate a contractului.

A arătat recurentul că, în acest context, autoritatea contractantă a stabilit oferta câștigătoare pe baza criteriului de atribuire precizat în anunțul de participare și în documentația de atribuire, ofertantul îndeplinind toate criteriile de selecție și calificare impuse.

Referitor la abaterea constând în aceea că autoritatea contractantă a restricționat participarea la procedura de achiziție, prin solicitarea ca fiecare specialist din echipa de proiectare să aibă cel puțin 4 ani experiență în proiectare, a susținut că, față de complexitatea proiectului, implicând experiență în mai multe domenii din construcții (arhitectură, rezistență, instalații electrice, instalații sanitare, instalații termice), ofertantul trebuia să aibă experiență în întocmirea unor proiecte la fel de complexe.

De altfel, toate modificările succesive ale O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006, precum și art. 13 din Instrucțiunea nr. 1 din 18.06.2013 a Președintelui ANRMAP, emisă în aplicarea prevederilor art. 188 alin. (2) lit. d) și art. 188 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, permit solicitarea unei experiențe de 5 ani în domeniu. Or, în speță, s-au solicitat doar 4 ani, solicitarea nefiind nici disproporționată, conform definiției cuprinse în art. 9 din HGR nr. 925/2006, și nici ilegală.

Interpretarea instanței din sentința recurată, potrivit căreia dispozițiile art. 13 din Instrucțiuni se referă la experiența generală, iar în speță ar fi vorba de experiența în domeniul specific, reglementată de art. 17 din Instrucțiuni (care nu poate fi mai mare de 3 ani) este vădit neîntemeiată. Astfel, art. 17 face parte din Cap.lll - "Dispoziții în legătura cu cerințele/criteriile de calificare și selecție referitoare la experiența specifică a personalului de conducere, precum și a persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii/lucrări", prin urmare, autoritatea contractantă, prin cerința ca specialiștii din echipa de proiectare să aibă cel puțin 4 ani experiență, s-a încadrat în limita impusă de lege (până la 5 ani).

Din perspectiva prevederilor art. 7 și 8 din H.G.R. nr. 925/2006, fără a limita accesul operatorilor economici la procedura de atribuire, cerințele minime de calificare trebuie stabilite, pe de o parte, în raport de natura și complexitatea contractului, iar pe de altă parte, în vederea asigurării autorității contractante că operatorul economic are capacitatea efectivă de a finaliza contractul.

De asemenea, instanța de fond, în mod greșit a reținut faptul că și prin această cerință s-ar fi încălcat principiul proporționalității. Prevederile art. 44 alin. (2), paragraful 1 și 2 din Directiva 2004/18/CE precizează că "autoritățile contractante pot solicita candidaților și ofertanților să îndeplinească niveluri minime de capacități, în conformitate cu articolele 47 și 48.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În dezvoltarea apărărilor, intimatul a susținut, în esență, că în urma verificării documentației aferente Cererii de rambursare nr. x, aferentă Contractului de finanțare pentru proiectul cod SMIS 14506 "Reabilitarea, modernizarea și echiparea Ambulatoriului Spitalului Clinic de Urgență Târgu Mureș", autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice și, în conformitate cu prevederile art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea Contractului de servicii nr. x/03.02.2010 încheiat între UAT Județul Mureș și S.C A. S.R.L., în legătură cu atribuirea căruia s-au reținut neregulile.

Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, acesta fiind motivat potrivit art. 488 din C. proc. civ., iar pe fond a reiterat principalele susțineri din recurs și din acțiunea introductivă referitoare la legalitatea desfășurării procedurii de achiziție publică în cauză.

Prin rezoluția din 19 octombrie 2018 a completului de judecată învestit cu soluționarea dosarului, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului în Completul de filtru în condițiile art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 13 septembrie 2018 (în sensul că procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal), a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului în ședință publică la data de 22 mai 2019.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

În ședința publică din 22 mai 2019, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actele administrative reprezentate de Nota de neconformitate nr. x/03.11.2014 și Decizia nr. 8/09.04.2015 de soluționare a contestației administrative formulate împotriva acesteia.

Acțiunea sa a fost respinsă, prima instanță apreciind ca fiind temeinice și legale actele administrative contestate, însă recurentul reclamant a exercitat calea de atac legală împotriva acestei soluții.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") invocat de recurent, Înalta Curte constată că este nefondată critica subsumată acestui motiv de recurs, privind greșita reținere de către instanța de fond a încălcării prevederilor legislației incidente în materia achizițiilor publice.

Astfel, reanalizând probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte reține că, în urma verificării documentației aferente Cererii de rambursare nr. x, formulate în temeiul Contractului de finanțare nr. x/30.09.2012, cod SMIS 14506, întocmit între părțile litigante în cadrul POR 2007-2013 pentru proiectul "Reabilitarea, modernizarea și echiparea ambulatoriului Spitalului Județean de Urgență Tg. Mureș", autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice și în conformitate cu prevederile art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea Contractului de servicii nr. x/03.02.2010, încheiat între UAT Județul Mureș și ofertantul câștigător S.C. A. S.R.L.

Din documentația procedurii de atribuire, reiese că recurentul reclamant, în calitate de autoritate contractantă, a optat pentru o procedură de cerere de oferte și pentru criteriul de atribuire "prețul cel mai scăzut".

Înalta Curte împărtășește concluzia instanței de fond în sensul că în mod corect s-a constatat că recurentul reclamant a încălcat prevederile art. 178 alin. (2), art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, restricționând accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de servicii prin impunerea în Fișa de date a achiziției a unor cerințe minime de calificare restrictive.

Astfel, în cadrul Fișei de date a achiziției, Secțiunea V. 4) Capacitatea tehnică și/sau profesională - Informații privind capacitatea tehnică, autoritatea contractantă a stipulat:

"Pentru experiența similară ofertantul va avea cel puțin 2 contracte de proiectare (faza PT + DE + CS) finalizate în domeniul construcțiilor civile cu instalațiile aferente (proiectare construcție nouă sau intervenții la construcții existente), precum și cel puțin unul din contracte - întocmire caiet de sarcini pentru dotările medicale similare din lista de dotări din prezenta documentație de atribuire. Valoarea contractelor prezentate pentru experiență similară trebuie să fie de minim 300.000 RON.(...)"

Prin impunerea acestor cerințe, a adus atingere prevederilor art. 187 din O.U.G. nr. 34/2006, care stipulau dreptul autorității contractante de a solicita doar ca ofertantul să facă dovada capacității sale tehnice și/sau profesionale, prin prezentarea de informații în acest scop, urmând să aprecieze experiența, aptitudinile, eficiența și eficacitatea acestuia în urma analizării informațiilor prezentate pe parcursul procedurii de atribuire.

Sunt irelevante susținerile recurentului reclamant în sensul că faza SF se încadrează în servicii de proiectare și, respectiv, că prin Fișa de date a achiziției nu s-a exclus posibilitatea ca, în cadrul contractului de proiectare prezentat ca experiență similară, să fie incluse și fazele de SF sau DALI, ci s-a prevăzut doar să fie și fazele PT+DE+CS.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că nu etapele de proiectare, ci numărul minim al contractelor care reflectă experiența similară, precum și cerința ca unul dintre contracte să aibă ca obiect dotări medicale similare, conduc la concluzia că autoritatea contractantă a încălcat principiul promovării liberei concurențe.

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 - "Autoritatea contractanta nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

Art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 stipulează faptul că "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalitații atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. în acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele (specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia".

Totodată, art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 - "în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanți lor/candidați lor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar. în cazul în care beneficiarul este un client privat și, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obținerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declarație a operatorului economic;(...)"

Astfel, scopul impunerii unor cerințe de calificare de către operatorii economici participanți la procedură este demonstrarea potențialului tehnic, financiar și organizatoric al acestora, care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza contractul de achiziție publică și capacitatea de a rezolva orice eventuale dificultăți ivite în îndeplinirea acestuia.

Recurentul reclamant a întocmit Nota justificativă nr. x/02.11.2009 privind criteriile de calificare și de atribuire pentru atribuirea contractului de proiectare fazele PT+DE+CS pentru lucrarea "Reabilitarea, modernizarea și echiparea Ambulatoriului Spitalului Clinic de Urgență Târgu Mureș", însă aceasta nu cuprinde o motivare corespunzătoare, concludentă, pentru care demonstrarea experienței similare să fie limitată la îndeplinirea a minim 2 contracte de proiectare (faza PT + DE + CS) finalizate în domeniul construcțiilor civile cu instalațiile aferente (proiectare construcție nouă sau intervenții la construcții existente), precum și cel puțin unul dintre contracte să fi presupus întocmire caiet de sarcini pentru dotările medicale similare din lista de dotări, restricționând astfel participarea la procedura de atribuire a unor potențiali ofertanți care, spre exemplu, ar fi putut prezenta numai un singur contract a cărui valoare să fie însă peste limita minimă solicitată de 300.000 RON.

Tot în cadrul Fișei de date a achiziției, Secțiunea V. 4) Capacitatea tehnică și/sau profesională - Informații privind efectivele medii anuale ale personalului cu care se va realiza proiectul, autoritatea contractantă a solicitat:

"Colectivul cu care se va realiza contractul, trebuie să fie compus din specialiști în domeniul proiectării, construcțiilor civile și instalațiilor aferente. (...)

Experiență în domeniul construcțiilor civile și instalații: din fiecare domeniu în parte (arhitectură, rezistență, instalații electrice, instalații apă-canal, etc.) fiecare specialist din echipa de proiectare trebuie să aibă cel puțin 4 ani experiență în proiectare.(...)"

Este adevărat că art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 - "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare numai la:..c) situația economică și financiară; d) capacitatea tehnică și/sau profesională".

Însă, conform art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, "în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

b) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității;

c) informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru execuția lucrărilor".

Totodată, potrivit art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează sa fie atribuit".

Prin excepție, s-a prevăzut la alin. (2) al art. 8 că, "atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției".

Or, Nota justificativă mai sus menționată nu cuprinde o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii cerințelor minime în discuție, ci doar o enumerare a acestora, care nu este echivalentă unei motivări reale, în sensul art. 8 din H.G. nr. 925/2004.

Prin urmare, prin introducerea suplimentară și nejustificată a condițiilor specifice de vechime într-un anumit domeniu, respectiv cel puțin 4 ani experiență în proiectare, autoritatea contractantă a limitat dreptul potențialilor ofertanți de a participa la procedură.

Nu este întemeiată invocarea de către recurentul reclamant a prevederilor art. 13 din Instrucțiunea Președintelui ANRMAP nr. 1/2013 (care vizează domeniul studiilor solicitate), introducerea cerințelor de vechime atrăgând incidența art. 17 din actul menționat, ("Experiența în domeniul specific aferent activităților din cadrul contractului ce urmează a fi atribuit, prin prisma poziției/atribuțiilor fiecărui expert, solicitată de autoritatea contractantă poate fi de până la 3 ani.").

Potrivit art. 18 alin. d) din aceeași Instrucțiune, "(1) Prin excepție de la prevederile art. 17, autoritatea contractantă poate solicita mai mult de 3 ani experiență specifică atunci când există reglementări specifice in vigoare și/sau atunci când autoritatea contractantă justifică temeinic, la nivelul notei justificative privind criteriile de calificare, complexitatea deosebită a activităților ce urmează a fi derulate în cadrul contractului prin prisma poziției/atribuțiilor respectivului expert."

Prin urmare, în mod corect prima instanță a validat constatarea de către intimatul pârât a restricționării participării la procedura de atribuire cu încălcarea principiilor impuse de art. 2 alin. (1) lit. a) (promovarea concurenței între operatorii economici) și art. 2 alin. (2) lit. e) (principiul proporționalității) din O.U.G. nr. 34/2006.

Principiul proporționalității presupune ca mijloacele folosite să fie corespunzătoare obiectivului legitim urmărit de aceste reguli și nu trebuie să depășească, să meargă mai departe decât este necesar să îl atingă, iar când există o opțiune între măsuri corespunzătoare, în principiu, trebuie să fie aleasă cea mai puțin restrictivă.

Or, impunerea experienței în proiectare de cel puțin 4 ani pentru fiecare specialist de echipa de proiectare nu constituie o garanție pentru realizarea unei documentații de calitate și respectarea termenelor contractuale.

Pe de altă parte, nu pot fi ignorate prevederile exprese ale art. 9 din Contractul de finanțare încheiat între părțile litigante, care impun autorității contractante obligația respectării legislației naționale în domeniul achizițiilor publice, sub sancțiunea neeligibilității cheltuielilor efectuate, aceasta fiind, de altfel, în calitate de beneficiară a finanțării, și singura responsabilă pentru respectarea dispozițiilor legale și contractuale.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Județul Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Județul Mureș, prin Președintele Consiliului Județean Mureș, împotriva sentinței nr. 130 din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2019.