ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5214/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5214/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 31 octombrie 2019
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2139 din 15 iunie 2016, a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 4766 din 30.09.2013 pronunțate de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin și intimatul-intervenient B., în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că în mod greșit Curtea de apel a constatat perimarea cererii sale, întrucât judecata cauzei a fost suspendată până la soluționarea dosarelor nr. x/2012 și nr. y/2012, acestea între timp fiind soluționate, irevocabil, prin decizia nr. 178/R/27.10.2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, respectiv prin decizia nr. 14/19.01.2016 a Curții de Apel Craiova, așa încât nu a fost împlinit termenul de perimare de șase luni prevăzut de C. proc. civ., republicat, și nici cel de un an prevăzut de C. proc. civ. de la 1865.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea recursului declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 4766 din 30.09.2013 pronunțate de Tribunalul Mehedinți.
Curtea de Apel Craiova a constatat perimată cererea de recurs.
Instanța de control judiciar constată că soluția Curții de apel este nelegală, prevederile art. 416 din C. proc. civ. fiind aplicate în mod greșit.
Astfel, a reținut instanța că prin încheierea de ședință din data de 17.09.2014, s-a dispus suspendarea judecății cauzei doar până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2012, dosar soluționat prin decizia nr. 178/R/27.10.2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, moment de la care curge termenul de perimare, termen ce s-a împlinit la data de 27 aprilie 2016.
Într-adevăr, prin dispozitivul încheierii de ședință din data de 17.09.2014, s-a reținut că măsura suspendării judecății a fost dispusă până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2012 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Însă, în programul Ecris figurează următoarea soluție:
"Suspendă cauza, până la soluționarea cauzelor nr. 10417/225/2012*, aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta Tr. Severin și respectiv nr. 9168/225/2012 al Curții de Apel Craiova".
Așadar, dispozițiile cuprinse atât în considerente, cât și în dispozitivul încheierii menționate sunt diferite față de cele existente în evidențele programului Ecris.
Totodată, se constată că încheierea de ședință din data de 17.09.2014 nu a fost comunicată părților, neexistând la dosar o dovadă în acest sens.
Or, această situație nu este imputabilă recurentului.
Prin urmare, nu se poate opune părții excepția de perimare, câtă vreme actul procedural, reprezentat de încheierea de ședință din data de 17.09.2014, nu a fost comunicat părții, aceasta luând cunoștință de soluția pronunțată din programul Ecris.
În fine, susținerile recurentului, în sensul că termenul de perimare nu s-a împlinit în cauză, sunt corecte în raport cu data soluționării dosarului nr. x/2012 (menționat în evidențele Ecris), prin decizia nr. 14/19.01.2016 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, termen care s-ar fi împlinit la data de 10 iulie 2016.
Așa fiind, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, pe care judecata în primă instanță le conferă părților, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 2139 din 15 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Onorariul avocatului din oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.