ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5008/2019

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.01.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns la cererea de despăgubire formulată la data de 01.08.2016.

Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 2068 din 31 mai 2017, Curtea de Apel București a admis cererea reclamantului, a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să soluționeze, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, cererea de despăgubiri înregistrată de reclamant, obligând pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii intimatului-reclamant. A susținut recurentul-pârât că, în cazul Legii nr. 213/2015, lipsa reglementării unui termen de soluționare a petițiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacună legislativă, ci o asumare a unor situații care, obiectiv, fac imposibilă soluționarea tuturor petițiilor ce îi sunt adresate în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Prima instanță s-a raportat numai la data depunerii cererii, omițând faptul că înaintea soluționării aceste cereri avea de soluționat încă 60.025 cereri, singurul criteriu care permite soluționarea cererilor în mod echitabil fiind ordinea înregistrării acestora. La data de 22.08.2019, recurentul-pârât a solicitat a se lua act de faptul că acțiunea a rămas fără obiect, anexând, în dovedire, Decizia FGA nr. 10783/07.11.2017 și Ordinul de Plată nr. x/18.10.2017 cu care s-a achitat intimatului-reclamant suma aprobată.

Apărările intimatului-reclamant Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Ulterior, în raport cu cererea recurentului de constatare a acțiunii ca rămasă fără obiect, a arătat că nu poate fi de acord, pentru că nu i-a fost comunicată în mod legal decizia care a stat la baza stabilirii de către recurent a despăgubirii în cuantum de 41.756 RON.

Decizia instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, acțiunea reclamantului urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect. 5.1. Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unui răspuns cu privire la cererea de despăgubire depusă la data de 01.08.2016. Înalta Curte constată că, la data de 07.11.2017, a fost emisă Decizia nr. 10783 de către Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care, urmare a cererii de plată nr. x/08.09.2016 (27.07.2016 data poștei) formulate de petentul A., s-a admis cererea de plată pentru suma de 41.756 RON și s-a respins cererea de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată și cea acordată. 5.2. Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării recursului, la data de 07.11.2017, recurentul-pârât a răspuns pretențiilor intimatului-reclamant și a procedat la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, Înalta Curte constată că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, restul alegațiilor recurentului neimpunându-se a mai fi analizate. În ceea ce privește punctul de vedere al intimatului-pârât referitor la faptul că nu i-a fost comunicată în mod legal decizia, Înalta Curte apreciază că acest aspect excedează analizei instanței în soluționarea prezentului litigiu. 5.3. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect, urmând a menține dispozițiile privind acordarea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță. PENTRU ACESTE MOTIVE,