ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5449/2019

Ședința publică din data de 08 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, s-a solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 31.07.2017.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1791 din data de 16 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligând pârâtul la soluționarea cererii de plată înregistrate de reclamantă la data de 31.07.2017.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1701 din data de 16 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea acțiunii și obligarea intimatei - reclamante la cheltuieli de judecată.

A susținut în esență recurentul că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 la situația de fapt dedusă judecății.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. formulat întâmpinare la cererea de recurs promovată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând respingerea acesteia, ca nefondată și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - reclamante, în cadrul căruia reia o parte din susținerile formulate în cadrul cererii de recurs.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursurilor de față.

La data de 22 august 2019, recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus o Notă la dosar, în cadrul căreia a arătat că a soluționat cererea de despăgubire formulată de intimata - reclamantă. În acest sens, a atașat Decizia FGA nr. 20261/13.06.2019.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de sentința recurată, de obiectul cererii deduse judecății, precum și de Decizia nr. 20261/13.06.2019, prin care recurentul a soluționat cererea de despăgubire formulată de reclamantă, apreciază ca recursul promovat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței prin care a fost obligat tocmai la soluționarea acestei cereri, este lipsit de interes, motiv pentru care urmează a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză intimata-reclamantă A. a solicitat instanței obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii de soluționare a cererii sale de despăgubire, înregistrată la data de 31.07.2017.

Prin sentința civilă nr. 1792 din 16 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a obligat pârâtul să soluționeze cererea de plată formulată de reclamantă și înregistrată la data de 31.07.2017.

Ulterior, la data de 13.06.2019, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 20261 prin care s-a conformat dispozițiilor date de instanța de fond, soluționând cererea de despăgubire formulată de reclamantă.

În raport cu cele prezentate, se apreciază că emiterea acestei decizii - Decizia nr. 20261/13.06.2019, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri - acțiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În contextul arătat, se constată că, în ceea ce privește prezenta cerere de recurs, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu mai justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, în condițiile în care, prin Decizia nr. 20261/13.06.2019 acesta a soluționat cererea de despăgubire la care a fost obligat prin sentința civilă recurată.

În condițiile în care recurentul a soluționat cererea de despăgubire, la care a fost obligat prin sentința civilă recurată, urmare a admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, este evident că, la acest moment nu există un interes legitim și actual care să stea la baza formulării prezentei cereri de recurs.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța de control judiciar constată că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în speță, recurentul-pârât nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, motiv pentru care cererea sa de recurs va fi respinsă ca atare.

Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1791 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2019.