ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4830/2019

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2019, A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Arad, a solicitat anularea Deciziei nr. 42849/24.04.2018 emisă de A.J.P.I.S. Arad, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, prevăzută de O.U.G. nr. 111/2010, anularea Adresei nr. x J/02.07.2018 emisă de AJPIS Arad, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a indemnizației lunare pentru creșterea copilului, pentru minora B., potrivit art. 15, alin. (1), lit. A) din O.U.G. nr. 111/2010.

Prin sentința nr. 228 din data de 10.04.2019 Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Arad, având ca obiect anularea Deciziei nr. 42849/24.04.2018, emisă de A.J.P.I.S. Arad, anularea Adresei nr. x J/02.07.2018, emisă de A.J.P.I.S. Arad și obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului, în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Arad a reținut că reclamanta a formulat o acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 42849/24.04.2018, emisă de A.J.P.I.S. Arad, anularea Adresei nr. x J/02.07.2018, emisă de A.J.P.I.S. Arad și obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Aceste dispoziții legale reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când calitatea de reclamant aparține unei persoane fizice sau juridice, respectiv instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când calitatea de reclamant aparține unei autorități publice.

Aplicând dispozițiile legale și raționamentul de mai sus la starea de fapt, ce rezultă din economia litigiului pendinte, instanța a reținut că nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, întrucât, calitatea de reclamant aparține unei persoane fizice, respectiv numitei A. și întrucât, reclamanta își are domiciliul în Municipiul Botoșani, situat în raza teritorială a Tribunalului Botoșani, această din urmă instanță fiind competentă teritorial exclusiv să judece prezenta cauză, în baza dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată.

Instanța a reținut că, nu are relevanță în speță indicarea reședinței reclamantei, ca fiind situată în Municipiul Arad, întrucât textul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată face referire expresă la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia, motiv pentru care, se constată că, pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței de contencios administrativ, prezintă relevanță doar domiciliul reclamantei. Cum din copia cărții de identitate a reclamantei, aflată la dosar, rezultă că aceasta are domiciliul în Municipiul Botoșani, fapt confirmat și de avocatul reclamantei, instanța apreciază că nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, competența teritorială exclusivă de soluționare aparținând Tribunalului Botoșani.

Astfel, necompetența Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., procesul fiind de competența teritorială exclusivă a unei alte instanțe, respectiv a Tribunalului Botoșani iar normele care reglementează competența, sunt norme imperative de la care părțile nu pot deroga, nesocotirea acestor norme atrăgând nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.

Prin urmare, instanța competentă teritorial, să soluționeze cererea reclamantei în primă instanță, este Tribunalul Botoșani.

Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată și în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta A., contra pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Arad, în favoarea Tribunalului Botoșani.

Cauza a fost înregistrată la data de 06.05.2019 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 281 din data de 25.06.2019 Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat, în favoarea Tribunalului Arad, soluționarea cauzei formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Arad.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Botoșani a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

După cum a reținut și Tribunalul Arad, aceste dispoziții reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când calitatea de reclamant aparține unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Fiind vorba despre o competență de ordine publică, potrivit art. 129 și 130 noul C. proc. civ., aceasta poate fi invocată și din oficiu, astfel cum s-a întâmplat și în speța de față.

Se opinează însă, că deși incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 nu poate fi negată, dispoziții care se referă la domiciliu, iar nu (și) la reședință, acestea neputând fi interpretate în sensul atribuirii de competență Tribunalului Botoșani, ci ca atribuind competența teritorială exclusivă instanței inițial sesizate - Tribunalul Arad.

Se reține, astfel, că noțiunea de domiciliu la care se referă legea specială trebuie înțeleasă precum noțiunea de domiciliu la care se referă art. 107 C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul…), neexistând niciun argument care să impună o interpretare diferită a unor norme cu o aceeași natură procedurală.

Or, interpretarea noțiunii de domiciliu din procedura civilă s-a realizat în relație cu definiția dată de legiuitor, aceluiași termen, prin C. civ.: domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Reglementarea unei echivalențe între domiciliu și locuința principală confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, iar nu pe aceea de domiciliu ca noțiune juridică, sens pentru care pledează și însuși scopul reglementării în discuție, respectiv în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile. S-a urmărit, practic, stabilirea unei relații între domiciliu, ca element de identificare a persoanei fizice, și posibilitatea exercitării drepturilor/libertăților civile ale acestei persoane, relație care nu dobândește caracter efectiv decât prin luarea în calcul a locului în care persoana se găsește/își exercită drepturile în mod statornic.

Acesta este motivul pentru care C. civ. (art. 91), ca și C. proc. civ., nu absolutizează valoarea datelor înscrise în cartea de identitate, admițând posibilitatea existenței unei situații de fapt contrare și dând întâietate acestei situații de fapt. Astfel, art. 155 C. proc. civ. stabilește că persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor, în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea făcându-se la reședința cunoscută ori la locul ales de ele.

Este de subliniat și faptul că, așa cum scopul regulii generale în materia competenței teritoriale este aceea a protejării intereselor pârâtului, scopul regulii speciale din Legea nr. 554/2004 nu poate fi, în principal, decât acela al protejării intereselor reclamantului, în raportul litigios cu autoritatea/instituția publică. Or, acest deziderat poate fi atins doar dacă domiciliul este asociat cu locuința efectivă a reclamantului, într-o interpretare mai largă a noțiunii analizate.

În speța de față, reclamanta își are domiciliul, potrivit datelor oficiale, în municipiul Botoșani. Cu toate acestea, atât la data sesizării instanței cât și în prezent, reclamanta își avea/are locuința stabilă în municipiul Arad, motiv pentru care se și află într-un raport administrativ cu pârâta AJPIS Arad, iar nu cu vreo autoritate/instituție publică din municipiul/județul Botoșani.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea Deciziei nr. 42849/24.04.2018 emisă de A.J.P.I.S. Arad, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, prevăzută de O.U.G. nr. 111/2010, anularea Adresei nr. x J/02.07.2018 emisă de AJPIS Arad, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a indemnizației lunare pentru creșterea copilului, pentru minora B., potrivit art. 15, alin. (1), lit. A) din O.U.G. nr. 111/2010.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență teritorială privește interpretarea diferită a noțiunii de domiciliu de către instanțele de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Ambele instanțe aflate în conflict de competență au concluzionat că, aceste dispoziții legale reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când calitatea de reclamant aparține unei persoane fizice sau juridice, respectiv instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când calitatea de reclamant aparține unei autorități publice.

Tribunalul Botoșani a reținut interpretarea noțiunii de domiciliu din procedura civilă, în relație cu definiția dată de legiuitor, aceluiași termen, prin C. civ.: domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Reglementarea unei echivalențe între domiciliu și locuința principală confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, iar nu pe aceea de domiciliu ca noțiune juridică, sens pentru care pledează și însuși scopul reglementării în discuție, respectiv în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile. S-a urmărit, practic, stabilirea unei relații între domiciliu, ca element de identificare a persoanei fizice, și posibilitatea exercitării drepturilor/libertăților civile ale acestei persoane, relație care nu dobândește caracter efectiv decât prin luarea în calcul a locului în care persoana se găsește/își exercită drepturile în mod statornic.

Acesta este motivul pentru care C. civ. (art. 91), ca și C. proc. civ., nu absolutizează valoarea datelor înscrise în cartea de identitate, admițând posibilitatea existenței unei situații de fapt contrare și dând întâietate acestei situații de fapt. Astfel, art. 155 C. proc. civ. stabilește că persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor, în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea făcându-se la reședința cunoscută ori la locul ales de ele.

Înalta Curte nu împărtășește opinia Tribunalului Botoșani deoarece, în materia contenciosului administrativ Legea nr. 554/2004 reprezintă norma de drept comun, iar în situația în care această normă nu prevede dispoziții în ceea ce privește o anumită situație, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, Tribunalul Arad a fost sesizat cu cererea de chemare în judecată la data de 18.01.2019, reclamanta înțelegând să se folosească în cadrul susținerii acesteia de înscrisurile depuse la dosar între care se află și copia cărții de identitate din care rezultă că domiciliul acesteia se află în Municipiul Botoșani, județul Botoșani .

Pe de altă parte, chiar și în situația în care s-ar urmări stabilirea unei relații între domiciliu, ca element de identificare a persoanei fizice, și posibilitatea exercitării drepturilor/libertăților civile ale acestei persoane, nu se poate aprecia că reședința indicată de către reclamantă ar reprezenta domiciliul actual al acesteia deoarece, din mențiunile aplicate pe verso cărții de identitate rezultă că la data sesizării instanței de judecată (18.01.2019) viza de reședință aplicată cu caracter temporar era expirată (stabilit reședința de la data de 02.10.2017 până la data de 01.10.2018 în Municipiul Arad, str. x).

Așa fiind, având în vedere că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, actualizată, reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, este instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când calitatea de reclamant aparține unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Cum domiciliul reclamantei se află în Municipiul Botoșani, județul Botoșani, în raza teritorială a Tribunalului Botoșani, rezultă că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Arad, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2019.