ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4777/2019

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 iunie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 09.11.2015 (41572/10.11.2015), privind proiectul cu codul x si titlul "Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-întreprinderi la S.C. A. S.R.L. Coșereni, Județul Ialomița", beneficiar S.C. A. S.R.L., precum și anularea deciziei nr. 48814/29.12.2015 de soluționare a contestației 72/09.12.2015.

Prin sentința civilă nr. 4011 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AFIR, anulând procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 09.11.2015 (41572/10.11.2015), privind proiectul cu codul x și titlul "Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-întreprinderi la S.C. A. S.R.L. Coșereni, Județul Ialomița", beneficiar S.C. A. S.R.L. și decizia nr. 48814/29.12.2015 de soluționare a Contestației 72/09.12.2015.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de intimata-reclamantă, ca fiind neîntemeiată.

A susținut recurenta-pârâtă AFIR că, prin sentința atacată, instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 și nr. 2988/1995, a ignorat probatoriul în cauză, clauzele contractuale, cât și situația de fapt expusă în hotărârea ce formează obiectul căii de atac declarate în cauză.

În acest context, a menționat recurenta-pârâtă AFIR că indicatorii externi/fizici, de structură/juridici, de afaceri/contabili/economici au fost analizați de autoritatea de control pe baza documentelor puse la dispoziție de către intimata beneficiară, documente ce se regăsesc și la dosarul cauzei, fiind făcută trimitere la cauza CJUE C-434/12, pentru aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011.

În privința elementului subiectiv, arată recurenta-pârâtă că existența acestuia poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte. Totodată, existența elementului subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin în cadrul căreia a aplicat beneficiarul pentru a implementa prin finanțare nerambursabilă.

Ca indicatori externi/fizici, au fost identificate și menționate în procesul-verbal contestat legături între solicitantul sprijinului prin FEADR și Societatea B. S.R.L., cu care beneficiarul măsurii a încheiat în perioada 2010-2015 un contract de prestări servicii cu o durată de 10 ani, iar din procesele-verbale de recepție lucrări și din facturile prezentate a rezultat că un procent de 71,98% l-a reprezentat efectuarea de prestări servicii numai către această entitate juridică, care, de altfel, a asigurat amplasamentul proiectului, conform contractului de comodat nr. x/24.11.2009, încheiat pe o durată de 10 ani, pentru folosința gratuită a terenului în suprafață de 9581 mp, teren care figura ca amplasament și pentru proiectul propus de C.. Tot Societatea B. S.R.L. a asigurat sediul social al Societății A. S.R.L., iar prin contracte de comodat încheiate între aceleași părți s-au transmis în folosință gratuită pe o durată de 25 de ani terenul în suprafață de 900 mp, situat în Comuna Coșereni, folosit ca punct de lucru pentru intimata-reclamantă, precum și imobilul compus din atelier mecanic în suprafață de 126 mp și terenul intravilan de 1706 mp, situat în localitatea Bărcănești, pentru o perioadă de 49 de ni, folosit tot ca punct de lucru al intimatei-reclamante.

În cadrul indicatorilor de structură/juridici, a menționat recurenta-pârâtă AFIR că a identificat încheierea de contracte de prestări servicii cu Societatea B. S.R.L., care are ca asociat unic pe numitul D., tatăl lui E., iar un alt beneficiar al lucrărilor prestate de către intimata-reclamantă este II C., entitate juridică ce are ca asociat unic pe numita F., sora lui E.. Toate aceste entități menționate anterior au același sediu social, în comuna Coșereni, județul Ialomița, și puncte de lucru comune, în comuna Bărcănești, județul Ialomița.

În cadrul Societății A. S.R.L., numitul E. are calitatea de asociat unic, iar obiectul de activitate al acestei entități este conform cod CAEN 0161, obiectele secundare fiind cele care au coduri CAEN 0113, 0111, în timp ce Societatea B. S.R.L. și II F. au ca activități înscrise la registrul comerțului cele aferente codurilor CAEN 0111 și 0161.

Indicatorii de afaceri/contabili/economici pe care recurenta-pârâtă AFIR i-a considerat a fi relevanți pentru dovedirea creării de condiții artificiale în cauză au rezultat din analiza contractelor de prestări servicii efectuate de către intimata-reclamantă, care, în proporție de peste 90%, a efectuat aceste lucrări pentru familia sa, iar cofinanțarea proiectului a fost asigurată de Societatea B. S.R.L., conform contractului de împrumut nr. x/15.10.2010, în valoare de 717 000 RON.

În considerarea tuturor acestor indicatori subiectivi, a susținut recurenta-pârâtă AFIR că scopul finanțării, constând în îmbunătățirea vieții economice din mediul rural pentru toți locuitorii, prin posibilitatea oferită tinerilor de a dezvolta o afacere, nu a fost atins.

În ceea ce privește elementele obiective, a susținut recurenta AFIR că prima instanță nu a analizat această condiție necesară pentru a dovedi crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile în cadrul măsurii 312.

În opinia recurentei AFIR, obiectivul general al măsurii 312 nu este îndeplinit, întrucât entitățile juridice între care au fost identificate legături operează în cadrul unui grup economic mai mare, ca urmare a elementelor comune între cele două societăți beneficiare ale finanțării prin FEADR. Pornind de la faptul că obiectivul acestei măsuri era acela de a îmbunătăți activitatea economică și de a crea noi locuri de muncă, arată recurenta-pârâtă că nu s-a realizat o diversificare a serviciilor în mediul rural (obiectivul specific), dată fiind prestarea serviciilor în mod preponderent în favoarea membrilor aceleiași familii.

O altă critică din recurs a vizat reținerile instanței de fond, în sensul "realizării obiectivului privind crearea de noi locuri de muncă, întrucât nu s-a făcut vreo dovadă că posturile ocupate anterior de aceste persoane au dispărut de pe piața muncii". A reliefat recurenta AFIR faptul că, prin memoriul justificat anexat cererii de finanțare, intimata-reclamantă și-a propus să creeze 5 locuri de muncă pentru care se vor angaja în regim permanent salariați, iar conform adresei ITM înregistrate la CRFIR 8 cu nr. x/24.09.2015, a rezultat că salariații au fost preluați de la Societatea B. S.R.L. sau au figurat o perioadă ca angajați la Societatea A. S.R.L. ori la II F., nefiind respectată nici structura forței de muncă propusă prin proiectul pentru care intimata a obținut finanțare nerambursabilă.

În condițiile în care Societatea A. S.R.L. s-a obligat să creeze noi locuri de muncă, nu să preia angajați, iar pentru această condiție proiectul a fost punctat corespunzător, susține recurenta AFIR că a fost încălcat criteriul de selecție S.2, deși o astfel de obligație era expres prevăzută prin fișa tehnică a măsurii 312 din PNDR 2007-2013 - motivația sprijinului:

"Având în vedere numărul mic al micro-întreprinderilor în spațiul rural și nivelul redus al veniturilor obținute din activități non-agricole, se impune necesitatea creării de noi micro-întreprinderi care vor revitaliza economia rurală prin crearea de noi locuri de muncă pentru populația rurală în sectorul non-agricol și creșterea veniturilor acesteia."

O altă critică a recurentei-pârâte AFIR a fost îndreptată împotriva argumentelor avute în vedere de prima instanță, prin care a reținut în hotărârea atacată că, "deși există elemente care creează o suspiciune privind posibila coordonare între societăți, totuși aceste elemente sunt reduse și pot avea explicația existenței doar a unei simple relații comerciale", recurenta arătând că nu pot fi considerate simple coincidențe sau simple relații comerciale, neputând fi ignorată dependența beneficiarului A. S.R.L. de celelalte două entități cu care se afla în legătură, ceea ce reprezintă un avantaj economic nejustificat, situație interzisă de art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Având în vedere toate elementele anterior expuse în cadrul recursului declarat în cauză, a concluzionat recurenta AFIR că au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, fiind evidentă fracționarea artificială a investiției, iar entitățile juridice implicate în aceste activități acționează pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

Un ultim aspect reliefat de recurenta-pârâtă AFIR a fost acela al obligației sale cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale, obligație ce reiese din aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, precum și ale art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta AFIR împotriva sentinței civile nr. 4011/13.12.2015 a Curții de Apel București și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul motivelor de fapt ale întâmpinării sale, a arătat intimata-reclamantă că nu pot fi identificate critici care să fie subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar în combaterea criticilor a susținut că, la momentul accesării finanțării, chiar recurenta AFIR a recunoscut că au fost respectate criteriile de eligibilitate, astfel că, în condițiile în care proiectul nu a fost modificat, nu se poate reține la acest moment că nu mai sunt îndeplinite aceleași condiții evaluate în anul 2010. Făcând intimata-reclamantă trimitere la jurisprudența CJUE în această materie (hotărârea pronunțată în cauza C-434/12 Slancheva Sila), a susținut aceasta că existența elementului subiectiv nu trebuie să se bazeze pe indicii, ci pe dovezi concrete privind coordonarea deliberată între cele trei entități cu scopul de a beneficia de fonduri nerambursabile peste limita legală, iar în privința elementului obiectiv, se arată că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR a fost atinsă, proiectul de investiție fiind unul autonom, respectând obiectivele măsurii accesate.

În opinia intimatei-reclamante, prima instanță a apreciat corect că legătura de rudenie între asociatul A. S.R.L., E. și asociatul B. S.R.L., D., nu reprezintă o dovadă a coordonării deliberate pentru crearea de condiții artificiale în vederea obținerii unui avantaj nejustificat, întrucât legislația europeană și cea națională nu interzic ca membrii aceleiași familii să aibă relații comerciale, iar utilizarea spațiului pus la dispoziție de către Societatea B. S.R.L. a fost adusă la cunoștința reprezentanților AFIR, care au efectuat vizite în teren la acest imobil. A mai susținut intimata-reclamantă că își desfășoară activitatea într-un spațiu bine delimitat, la fel ca celelalte două entități, fiind permisă funcționarea lor la același sediu, conform art. 17 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, "dacă imobilul, prin structura și suprafața sa utilă, permite funcționarea mai multor societăți în încăperi distincte sau în spații distinct partajate".

În referire la obiectivul masării 312, respectiv "îmbunătățirea vieții economice din mediul rural", a arătat intimata-reclamantă că serviciile pe care aceasta le-a prestat s-au răsfrânt asupra întregii comunități rurale, deoarece atât Societatea B. S.R.L., cât și II F., au lucrat suprafețe de terenuri agricole luate în arendă de la persoane fizice din comunele Coșereni, Bărcănești, Borănești și municipiul Urziceni, după cum rezultă din adeverințele eliberate de unitățile administrativ-teritoriale enumerate.

În referire la condiția privind crearea de noi locuri de muncă, a susținut intimata-reclamantă că recurenta AFIR se contrazice față de aspectele reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/10.11.2015, în care se menționează că "echipa de control a constatat că beneficiarul A. S.R.L. a creat cele 5 locuri de muncă și a făcut dovada cofinanțării proiectului în procent de 30%", iar contractele de muncă și extrasele Revisal confirmă faptul că societatea a avut în permanență 5 angajați pe perioadă nedeterminată, cu normă de muncă de 8 ore/zi.

În referire la cea de-a treia critică a recurentei-pârâte, a susținut intimata-reclamantă că niciunul dintre criteriile subiective menționate de către AFIR nu prezintă indicatori de fraudă, așa cum sunt definiți de H.G. nr. 875/2011, Anexa 1, fiind necesar, conform notei directoare pentru auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană, să se demonstreze coordonarea deliberată pentru crearea de condiții artificiale, în urma analizării indicatorilor care compun atât elementul subiectiv, cât și elementul obiectiv al încălcării regulilor de acordare a sprijinului nerambursabil în cadrul măsurii 312.

A solicitat intimata-reclamantă să se rețină că achiziția de utilaje agricole reprezintă o cheltuială eligibilă, potrivit Ghidului solicitantului pentru această măsură de sprijin financiar, iar efectuarea lucrărilor în proporție de 87,47% pentru Societatea B. S.R.L. nu reprezintă un motiv de aplicare a vreunei sancțiuni, câtă vreme acest aspect nu a fost prevăzut ca fiind o încălcare a condițiilor de eligibilitate prevăzute în respectivul ghid, avut în vedere la încheierea contractului de finanțare nr. x/11.06.2010

O a patra critică a recursului declarat de pârâta AFIR a fost combătută de către intimata-reclamantă în sensul că respectiva entitate juridică este una autonomă din punct de vedere funcțional, după cum reiese din documentele sale contabile din perioada 2010-2015, având achitate la zi toate obligațiile datorate bugetului de stat, iar în referire la obligația AFIR de a recupera sumele acordate beneficiarilor care nu au respectat condițiile finanțării, a făcut trimitere intimata A. S.R.L. la prevederile art. 3 din anexa 1 la contractul de finanțare, prin care se obliga să nu modifice substanțial proiectul pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de autoritatea contractantă. Apreciind beneficiarul finanțării că a respectat această clauză, a invocat încălcarea, de către recurenta AFIR, a prevederilor art. 8 pct. 3 din anexa 1 a aceluiași contract, privind conduita de urmat în ipoteza identificării vreuneia dintre situațiile prevăzute în acest articol (obiectivele finanțate nu sunt utilizate conform scopului rezultat din cererea de finanțare sau sunt închiriate; proiectului i se aduc modificări substanțiale; nerespectarea obligațiilor statuate prin contract), ipoteze ce nu au fost semnalate. În acest context, susține intimata-reclamantă că este subiectul unui abuz de drept ca urmare a culpei AFIR în respectarea propriilor obligații contractate, în condițiile în care nu a intervenit niciun element de noutate pe parcursul derulării proiectului, nefiind schimbate cerințele de eligibilitate de la momentul acordării finanțării, iar obligația prevăzută în sarcina AFIR prin dispozițiile art. 5 din Norma metodologică din 31/08/2011 de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 nu a fost îndeplinită de această instituție publică. Prin urmare, a solicitat intimata-reclamantă să se facă aplicarea, în cauză, a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, potrivit cărora "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

Pentru aceste argumente, a susținut intimata-reclamantă nelegalitatea actelor contestate, pentru încălcarea principiilor consacrate de Regulamentul (UE) nr. 65/2011, potrivit cărora nu se aplică nicio sancțiune sau reducere în cazul în care beneficiarul poate demonstra că nu se află în culpă pentru includerea sumei neeligibile, făcând trimitere, totodată, la dispozițiile art. 23 alin. (3) din același regulament.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt arătate, a temeiului de casare invocat, precum și a probelor administrate în cauză, Înalta Curte reține caracterul său fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii și anulare a actelor administrativ-fiscale contestate, a fost recurată de către intimata-pârâtă AFIR, motivul de casare considerat de aceasta a fi incident fiind cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., referitor la "încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

A susținut recurenta AFIR că judecătorul fondului a concluzionat în mod eronat că nu s-a probat existența unor condiții artificiale în obținerea și utilizarea fondurilor europene de către intimata reclamantă S.C. A. S.R.L., în vederea derulării proiectului "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", întrucât elementele identificate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 10.11.2015 nu demonstrează existența unei înțelegeri frauduloase pentru accesarea fondurilor europene, nefiind răsturnată, în cauză, prezumția de bună credință de care se bucură beneficiarul finanțării.

În dezacord cu judecătorul fondului, reține Înalta Curte că actele administrative fiscale contestate se bucură de prezumția de legalitate, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză, recursul fiind, astfel, fondat.

În fapt, între Societatea A. S.R.L. și autoritatea contractantă APDRP (în prezent AFIR) s-a încheiat contractul cadru de finanțare nr. x/11.06.2010 pentru proiectul "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi la S.C. A. S.R.L. Coșereni, județul Ialomița", iar în urma verificării documentelor în controlul ex-post s-a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.11.2015, în cuprinsul căruia s-a reținut că, date fiind relațiile de familie între asociații unităților economice S.C. B. S.R.L., Întreprinderea individuală C. și intimata reclamantă, precum și relațiile de afaceri din cadrul acestor entități juridice, se constată crearea de condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312, iar utilajele achiziționate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populația rurală, fiind destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii și a firmelor deținute de către aceștia.

Indicatorii fizici, funcționali și economici ce au fost identificați cu ocazia controlului ex-post, menționați, de altfel, în cuprinsul sentinței atacate, au condus la suspiciunea de creare de condiții artificiale, concluzie nevalidată de judecătorul fondului, care a reținut că AFIR nu a dovedit elementele subiective și obiective necesare constatării existenței unor asemenea condiții.

Contrar soluției primei instanțe, Înalta Curte reține caracterul legal al actelor administrativ-fiscale întocmite în cauză de recurenta-pârâtă AFIR, prin care s-a constatat existența neregulilor în derularea proiectului propus de intimata-reclamantă A. S.R.L., finanțat din fonduri europene nerambursabile, fiind dispusă în sarcina beneficiarului restituirea sumelor alocate în cadrul Măsurii 312.

Primordial, reține Înalta Curte că, potrivit Ghidului Solicitantului din cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală-PNDR-Axa 3-Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, măsura 3.1.2. "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", în versiunea 04 din iunie 2010, în cadrul capitolului 2.1, s-a prevăzut că beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, în sensul prevederilor Legii 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, trebuie să fie întreprinderi autonome sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenți economici) care se vor angaja ca până la data semnării contractului de finanțare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată și să funcționeze ca microîntreprindere.

În verificarea documentară a proiectului " Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", a reținut autoritatea contractantă AFIR că nu au fost menținute condițiile de eligibilitate ce au fost declarate la momentul încheierii contractului de finanțare dintre părțile litigante.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din acest contract (înregistrat sub nr. x/11.06.2010), "beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani, de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul."

Modificările substanțiale survenite în derularea proiectului implementat cu finanțare europeană nerambursabilă au fost reținute de către echipa de control din cadrul AFIR ca urmare a identificării legăturilor existente între intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. și entitățile juridice S.C. B. S.R.L. și Întreprinderea Individuală C..

Cu ocazia controlului ex-post ce a condus la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 10.11.2015, s-a reținut existența următoarelor legături în cadrul grupului de firme compus din Societatea A. S.R.L., Societatea B. S.R.L. și Întreprinderea Individuală C.:

- principalii clienți ai S.C. A. S.R.L. sunt S.C. B. S.R.L. și C. Întreprindere Individuală (pentru aceștia au fost prestate servicii pe o suprafață de 5646 ha, ceea ce reprezintă 92,25% din totalul lucrărilor efectuate;

- cofinanțarea proiectului a fost asigurată de S.C. B. S.R.L., conform contractului de împrumut nr. x/15.10.2010 în valoare de 717 000 ron, încheiat între cele două părți, deși, conform declarației pe propria răspundere, beneficiarul s-a angajat să asigure cofinanțarea proiectului din împrumuturi bancare în sumă de 223 002 ron;

- amplasamentul proiectului a fost asigurat de S.C. B. S.R.L., conform contractului de comodat autentificat sub nr. x/24.11.2009 la BNP G., încheiat între S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., pentru folosința gratuită a terenului în suprafață de 9581 mp, situat în intravilanul comunei Coșereni, județul Ialomița, pentru o perioadă de 10 ani;

- sediul social a fost asigurat de S.C. B. S.R.L., conform contractului de comodat încheiat la data de 18.11.2009;

- aceeași persoană juridică, S.C. B. S.R.L., a pus la dispoziția beneficiarului A. S.R.L., spre folosință gratuită, și alte bunuri imobile necesare funcționării sale la punctului de lucru situat în localitatea Bărcănești, strada x nr. 11, județul Ialomița;

- nu a fost respectată structura forței de muncă propusă prin memoriul justificativ, respectiv un administrator, un mecanic întreținere, un magazioner și 2 paznici, astfel că, la data controlului (17.09.2015), au fost identificate persoane angajate ca administrator-1, mecanic agricol-1 și paznic-3;

- s-a constatat o migrație a persoanelor angajate între S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și II C., conform situațiilor transmise de ITM Ialomița.

Chiar dacă, în aparență, cele trei entități juridice sunt separate, interdependențele existente între acestea, reliefate anterior, conduc la concluzia că ele au profitat de avantaje nejustificate, prin crearea de condiții artificiale, beneficiind astfel de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, în scopul maximizării profitului în cadrul grupului de firme aparținând membrilor aceleiași familii.

Este real că, potrivit jurisprudenței CJUE, materializată prin hotărârea din 12.09.2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, " […] proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia."

Contrar soluției pronunțate de prima instanță, Înalta Curte reține că ambele elemente la care face referire instanța europeană sunt întrunite în cauză.

Potrivit prevederilor inserate la pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural", Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general, ce vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312), a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi; precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de micro-întreprinderi; dezvoltarea celor existente în sectorul agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei-reclamante, are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic.

În condițiile reținerii, de către instanța de control judiciar, a existenței unor legături menite să direcționeze întreg profitul obținut în urma exercitării activităților pentru care s-a obținut finanțare nerambursabilă către entitățile juridice înființate de membrii aceleiași familii, este evident că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece nu s-au finanțat proiecte independente, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcționează, ci, în realitate, s-a finanțat o singură entitate (familie), a cărei activitate profită doar acesteia.

Această concluzie rezidă și din faptul că achiziționarea de utilaje de către intimata-reclamantă prin accesarea sprijinului financiar nerambursabil în procent de 70% din valoarea proiectului a fost destinată efectuării de lucrări agricole nu către terți, ci către unități economice aparținând familiei, astfel cum se observă din procesele-verbale de recepție a lucrărilor efectuate în perioada 2011-2014, în care beneficiarul finanțării a efectuat lucrări în proporție covârșitoare de 74,32% pentru Societatea B. și de 17,93%pentru II C..

În aceste condiții, se poate reține că utilajele achiziționate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populația rurală, deoarece acestea au fost destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii și a firmelor deținute de către aceștia.

În ceea ce privește existența elementului subiectiv, acesta presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, ce contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Reperul jurisprudențial în analiza acestui element este cel oferit de hotărârea CJUE pronunțată la data de 12.09.2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, în care se arată, la paragrafele 40, 41 și 43 că:

"40. […]fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland-Stärke, citată anterior, punctul 58).

Raportat la cele două elemente, COMISIA EUROPEANĂ - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, cuprinsul căreia se statuează:"în ceea ce privește elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanțării FEADR nu pot fi îndeplinite. Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal si real al cererii de finanțare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice si prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal."

În cauză, astfel cum s-a evidențiat anterior, au fost identificați indicatorii care probează existența elementului subiectiv al creării de condiții artificiale pentru obținerea finanțării.

În acest sens, reține Înalta Curte că intimata-reclamantă are același sediu cu cel al altor firme din același grup familial, deținut în baza unui contract de comodat încheiat cu același comodant, la rândul său beneficiar al unei finanțări nerambursabile pentru o activitate adiacentă celei a Societății A. S.R.L., iar conducerea entităților juridice este asigurată de persoane aflate în legături de rudenie. De asemenea, activitatea realizată de intimata-reclamantă în anii 2010-2015 a fost prestată preponderent către celelalte societăți deținute de H..

Concluzionând, nu doar existența relațiilor de familie în cadrul grupului de firme compus din cele 3 entități juridice a fost de natură a reține îndeplinirea elementului subiectiv al creării de condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului nerambursabil, ci maniera deliberată a membrilor H. de a acționa în conducerea fiecărei firme, de natură a deturna autonomia de voință a fiecăreia dintre societățile implicate de la scopul urmărit prin accesarea sprijinului nerambursabil, acela de a dezvolta economia rurală prin prestarea serviciilor către cât mai multe persoane fizice și/sau juridice din zona în care se implementează proiectul, obiectivul vizat de recurenta-reclamantă fiind contrar celui pretins prin cererea de finanțare.

Așadar, reține instanța de control judiciar că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: "fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin urmare, este fondat recursul declarat de pârâta AFIR, fiind probată, în cauză, existența elementelor care au stat la baza emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/10.11.2015 și a Deciziei nr. 72/09.12.2015, fapt de natură a reține caracterul legal al respectivelor acte administrativ-fiscale contestate în dosarul de față.

Pentru aceste considerente, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile ar. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta AFIR împotriva sentinței civile nr. 4011 din 13 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și, în rejudecare, va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 4011 din 13 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2019.