ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4621/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23 mai 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de petentul A., în cadrul recursului formulat de Primarul Comunei Sândominic împotriva sentinței nr. 1656/27.11.2018 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018, și a dispus amânarea cauzei pentru continuarea judecății asupra recursului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 alin. (1) din C. proc. civ. în ceea ce privește existența unui interes propriu al terțului intervenient, calitatea de cetățean nu îi conferă acestuia reprezentativitate în numele comunității.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., invocând, în cererea completatoare, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, contrar celor reținute de prima instanță, că cererea de intervenție accesorie formulată este admisibilă.

Astfel, a arătat că interesul său este în mod evident născut și actual, pentru că, în calitate de cetățean al comunei, are dreptul să locuiască într-o ambianță vizuală care îi reflectă și identitatea etnică, respectiv clădirile publice să fie inscripționate și în limba sa maternă.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

3.1. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3.2 Intimatul-reclamant Primarul Comunei Sândominic, prin apărările formulate, a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii în principiu a cererii de intervenție.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) și art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

Prin încheierea care formează obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de petentul A..

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. (...)".

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că recursul împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție se poate exercita numai dacă această hotărâre este pronunțată în apel.

Or, în cauză, recursul privește o încheiere de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de intervenție pronunțată de o instanță de recurs, hotărâre care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este definitivă, nefiind menționată la alin. (4) al art. 64 din același Cod, printre încheierile care pot fi atacate cu recurs.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, aceasta nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de petentul A. împotriva

Încheierii din 23 mai 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.