ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4447/2019

Ședința publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra cererii de chemare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, petentul A. a chemat în judecată pe intimatul Biroul Electoral Central, solicitând instanței: să constate că prin dispozitivul Hotărârii nr. 21 din 25.09.2019 a Curții Constituționale a României publicată în Monitorul Oficial nr. 787 din 27.09.2019 a fost admisă în totalitate și definitiv contestația împotriva respingerii înregistrării candidaturii partidului la alegerile prezidențiale din 2019; să anuleze Decizia Biroului Electoral Central nr. 28/D/26.09.2019, deoarece este emisă în afara termenelor stabilite de lege și Decizia BEC nr. l/D/01.09.2019; să oblige Biroul Electoral Central să adauge pe buletinul de vot candidatul partidului, pe domnul B. împreună cu semnul electoral comunicat BEC pentru alegerile prezidențiale din 10.11.2019.

În ceea ce privește starea de fapt, petentul a arătat că, la data de 21.09.2019 A. a depus la Biroul Electoral Central propunerea de candidatură și semnul electoral pentru înscrierea candidatului la alegerile prezidențiale din 10.11.2019 însoțită de argumentația constituțională privind legalitatea numărului de semnături de susținere depuse.

La data de 23.09.2019 pe pagina web a BEC a apărut Decizia/Comunicarea conform căreia candidatura a fost respinsă, fără a se analiza și respinge argumentat susținerile petentului referitoare la incidența considerentelor deciziilor CCR emise după 2015 în materie electorală, considerente care includeau faptul că recomandările cuprinse în Liniile directoare din Codul bunelor practici în materie electorală - adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002) reprezintă repere constituționale în materie electorală ce au stat la baza argumentării deciziilor adoptate.

Aceste considerente stabileau, cu autoritate de lucru judecat, faptul ca, legea electorală, indiferent de tipul alegerilor, nu poate solicita semnături de susținere a candidaturii de la mai mult de 1% dintre alegători.

La data de 24.09.2019, petentul a formulat contestație la Curtea Constituțională.

Prin Hotărârea nr. 21 din 25.09.2019 Curtea Constituțională a României a admis, în totalitate și definitiv, contestația împotriva Deciziei Biroului Electoral Central de respingere a înregistrării candidaturii partidului, chiar dacă, în considerentele hotărârii anterior menționate nu a analizat toate motivele contestației și toate aspectele semnalate.

A precizat petentul că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, refuzul de a analiza motivele contestațiilor sau analizarea lor superficială constituie o încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 la CEDO care prevede dreptul la alegeri libere.

Astfel, CEDO a pronunțat mai multe condamnări ale statelor în această materie, petentul menționând, cu titlu de exemplu, Cauza Davydov și alții împotriva Rusiei - 75947/11, Cauza NAMAT ALIYEV v. AZERBAIJAN - 18705/06 și Cauza TAHIROV contra. AZERBAIJAN - 31953/11.

Petentul a arătat că la data de 26.09.2019, Biroul Electoral Central, prin Decizia nr. 28/D din 26.09.2019 a sfidat dispozitivul hotărârii Curții Constituționale nr. 21/25.09.2019 prin care a fost admisă în totalitate și definitiv contestația împotriva Deciziei (Comunicării) BEC nr. x/2019 din 22.09.2019, contestație prin care a solicitat constatarea îndeplinirii condițiilor legale pentru înregistrarea propunerii de candidatură și înregistrarea acesteia și a semnului electoral și anularea Deciziei (Comunicării) BEC nr. x/2019 din 22.09.2019.

A susținut petentul că în corpusul Deciziei BEC nr. 28/D din 26.09.2019 nu este specificat faptul că aceasta poate fi contestată la CCR în termen de 24 de ore, conform Legii nr. 370/2004, nefiind nici comunicată părților interesate așa cum prevede Legea nr. 370/2004 la art. 17 alin. (3).

A susținut, de asemenea, că în Decizia nr. 28/D se arată atât data depunerii candidaturii - 21 septembrie 2019 cât și data Deciziei - 26 septembrie 2019, orele 18:00, între acestea fiind un termen mult mai mare de 48 de ore, termen stabilit în mod expres Legea nr. 370/2004 la art. 29 alin (2).

Conform art. 2545 (2) din C. civ., "neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condițiile legii, a săvârșirii lor.", iar potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Petentul a arătat că Biroul Electoral Central nu a emis o Decizie înăuntrul termenului maxim de 48 de ore prevăzut de Legea nr. 370/2004.

Mai mult, Decizia nr. 28/D/26.09.2019 nu a fost emisă în temeiul Hotărârii Curții Constituționale nr. 21 din 25.09.2019.

Cu toate acestea, petentul a formulat contestație și împotriva Deciziei nr. 28/D/26.09.2019, iar la data de 27.09.2019, orele 18:00, Biroul Electoral Central a emis și comunicat Procesul-Verbal nr. x/27.09.2019 privind candidaturile definitive, încălcând art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 370/2004, deoarece candidaturile nu au rămas definitive din moment ce în Monitorul Oficial al României nu a fost publicată hotărârea CCR privind contestația formulată împotriva Deciziei BEC nr. 28/D/26.09.2019.

În continuare, petentul a prezentat argumente privind legalitatea candidaturii depuse în fața Biroului Electoral Central și Curții Constituționale, respectiv răsturnarea de către CCR a prezumției de constituționalitate a obligativității depunerii unui număr de 200.000 de semnături de susținere.

În drept, a invocat dispozițiile art. 31 alin. (1)-(3), art. 68 din Legea nr. 370/2004, considerentele Deciziilor CCR nr. 392/2017, nr. 471/2013, nr. 360/2016, nr. 289/2016, nr. 290/2016, nr. 763/2017, jurisprudența CEDO invocată, art. 6 din CEDO, dispozitivul Hotărârii CCR nr. 21 din 25.09.2019, art. 16, 27, 73 alin. (3) lit. a) din Constituția României, art. 2545 (2) din C. civ., art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta cerere este inadmisibilă.

Înalta Curte reține că art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, invocat de petent, garantează respectul dreptului la un proces echitabil, drept de o importanță considerabilă într-o societate democratică și într-un stat de drept, apreciat, în același timp, ca o garanție a exercitării celorlalte drepturi fundamentale. Alin. 1 al art. 6 din Convenția europeană cuprinde garanțiile generale ale acestui drept: accesul la un tribunal prevăzut de lege, independent și imparțial, soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, publicitatea procedurii. Instanța la care se referă art. 6 parag. 1 este o formațiune jurisdicțională, care este stabilită prin lege, care are plenitudine de jurisdicție, atât în fapt, cât și în drept, care se bucură de independență și imparțialitate (ea și membrii ce o compun), în fața căreia se desfășoară o procedură jurisdicțională echitabilă, cu garanții de contradictorialitate, publicitate, drept la apărare și termen rezonabil, care are puterea de a tranșa ea însăși litigiul (iar nu doar de a emite un aviz), printr-o hotărâre care, odată intrată în puterea lucrului judecat, se bucură de stabilitate, obligativitate și de garantarea executării sale. Orice organ care satisface aceste caractere este calificat drept o "instanță" în sensul art. 6 din Convenție, chiar dacă, în dreptul intern, nu este o instanță judecătorească, aparținând puterii judiciare.

Petentul A. a uzat de procedura specială prevăzută de Legea nr. 370/2004, care se desfășoară în fața Curții Constituționale, formulând contestație împotriva neînregistrării candidaturii sale și a semnului său electoral la alegerile pentru Președintele României, comunicată de către Biroului Electoral Central cu nr. x/2019 din 22.09.2019.

Prin Hotărârea nr. 21 din 25.09.2019 Curtea Constituțională a României a admis contestația formulată de A. și a obligat Biroul Electoral Central să emită, potrivit legii, o decizie cu privire la candidatura domnului B. la alegerile pentru Președintele României din anul 2019, hotărârea fiind emisă în temeiul art. 146 lit. f) din Constituție, al art. 11 alin. (1) lit. B).a), al art. 37 și 38 din Legea nr. 47/1992, precum și al art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004, fiind definitivă.

La data de 26.09.2019, Biroul Electoral Central a emis Decizia nr. 28/D prin care a respins înregistrarea candidaturii domnului B. și a semnului său electoral la alegerile pentru Președintele României din anul 2019.

Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a solicitat anularea Deciziei BEC nr. 28/D/26.09.2019 și obligarea Biroul Electoral Central să adauge pe buletinul de vot candidatul partidului, pe domnul B. împreună cu semnul electoral.

Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind sesizată cu soluționarea cererii de față, va examina cu prioritate chestiunile competenței și admisibilității acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 370/2004, republicată, pentru alegerea Președintelui, invocate ca temei de drept al cererii:

"1) În cel mult 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut la art. 29 alin. (2), respectiv la art. 30 alin. (6), candidații, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice, alianțele electorale și alegătorii pot contesta înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale, după caz. Contestațiile se fac în scris și se depun la Curtea Constituțională.

(2) Curtea Constituțională soluționează contestațiile în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Hotărârile sunt definitive, se comunică de îndată Biroului Electoral Central și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) În cel mult 24 de ore de la expirarea termenului de soluționare a contestațiilor prevăzut la alin. (2), Biroul Electoral Central aduce la cunoștința publică, prin afișare pe pagina proprie de internet și prin intermediul mass-mediei, candidaturile și semnele electorale definitive, în ordinea în care au fost depuse. În același termen, Biroul Electoral Central comunică birourilor electorale județene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București și biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate, candidaturile și semnele electorale definitive, în ordinea în care au fost depuse, acestea având obligația de a le afișa de îndată la sediul lor."

De asemenea, potrivit pct. 41 din H.G. nr. 630/2019 din 27 august 2019 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2019, soluționarea contestațiilor privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale, după caz, se face în cel mult două zile de la înregistrarea contestației, cel mai târziu la data de 26.09.2019, de Curtea Constituțională, prin hotărâri definitive, ce se comunică de îndată Biroului Electoral Central și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, în ceea ce privește Decizia BEC nr. 28/D/26.09.2019, se constată că legea prevede o procedură specială care se desfășoară în fața Curții Constituționale, neexistând dispoziții care să prevadă posibilitatea contestării deciziei în fața instanței de judecată.

Dacă ar fi existat o astfel de posibilitate, aceasta ar fi fost indicată expres de către legiuitor, așa cum a făcut-o în alte situații (art. 6 alin. (4) și (5), art. 25 când competența de soluționare a contestației aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 47 alin. (12) când competența de soluționare a contestației aparține Curții de Apel București).

Petentul a invocat ca temei de drept al cererii și dispozițiile art. 68 din Legea nr. 370/2004 potrivit cărora "(1) Judecarea de către instanțe a cererilor prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului."

Însă, în ansamblul Legii nr. 370/2004 se regăsesc dispoziții legale referitoare la judecarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție exclusiv a contestațiilor formulate împotriva Deciziei Biroului Electoral Central de admitere a protocolului de constituire a alianței electorale de orice persoană fizică sau juridică interesată, respectiv împotriva Deciziei Biroului Electoral Central de respingere a protocolului de constituire a alianței electorale de semnatarii protocolului - art. 6 alin. (4) și (5), precum și contestațiilor formulate împotriva modului de formare și componența Biroului Electoral Central - art. 25.

Prin urmare, în materie electorală, condițiile pentru exercitarea dreptului de acces la justiție sunt prevăzute limitativ de Legea nr. 370/2004, iar prezentul demers judiciar, exercitat de petentul A. nu este reglementat de lege.

Cu privire la cererea ce face obiectul prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere principiul consacrat de art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

În ceea ce privește teza de la pct. 4 al art. 97 C. proc. civ., potrivit căreia "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:4.orice alte cereri date prin lege în competența sa", se constată că nu există în conținutul Legii nr. 370/2004 un text care să prevadă expres competența Înaltei Curți în soluționarea unei cereri de natura celei cu care a fost învestită.

Este incontestabil că Înalta Curte de Casație și Justiție are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce la plenitudine de competență, în absența unei norme de competență în acest sens.

Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit competenței sale".

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în judecarea oricăror cereri, indiferent de obiectul acestora, ar însemna în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege").

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va da prioritate finelui de neprimire, respingând cererea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2019.