ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4125/2019

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba iulia la data de 30.09.2016 reclamantul Județul Sibiu, prin Consiliul Județean Sibiu, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar Pentru Promovarea Societății Informaționale anularea adresei (deciziei nr. x/17.08.2016) emisă de pârât în cadrul Proiectului "E - Registru. Realizarea și implementarea unui sistem informatic integrat la nivelul Consiliului Județean Sibiu și a UAT- urilor partenere pentru gestionarea Registrului agricol în format electronic" - SMIS 48354 - prin care s-a stabilit aplicarea unei corecții financiare în procent de 25% din valoarea contractului de furnizare nr. 15.500/29.10.2014 încheiat între Județul Sibiu și Asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. - S.C. C. S.R.L. - S.C. D. S.R.L., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru dovedită prin chitanța depusă la dosar.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 18 din 3 februarie 2017 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Județul Sibiu, prin Consiliul Judetean Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză se solicită anularea adresei nr. x/2016 pe care reclamantul o califică drept decizie si a notificării nr. x/2016 prin care a fost propusă spre aplicare o corecție financiara de 25% din valoarea contractului. Prin notificarea emisă, pârâtul a constatat anumite nereguli în desfășurarea contractului, fiind înștiințat reclamantul în acest sens, fără ca actul să producă efecte juridice, în sensul O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum se menționează în finalul actului, fiind menționat că înscrisul nu constituie proces-verbal/notă de constatare a neregulilor . Cum nu a fost emis un proces-verbal sau notă de constatare, s-a apreciat că notificarea contestată nu întrunește elementele unui act juridic administrativ, nefiind producător de efecte juridice, ci poate fi apreciată drept operațiune administrativă premergătoare și pregătitoare pentru emiterea actului administrativ de aplicare a corecției respective. Din continutul actelor atacate reiese că pârâtul propune și nu stabilește corecția financiară, precum și din indicațiile oferite reclamantului, în sensul că împotriva raportului de control se pot depune observații/comentarii în termen de 15 zile calendaristice de la comunicare și nu termenul de 30 de zile prevăzut de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011 pentru exercitarea contestației administrative privită ca o cale administrativă de atac împotriva unui act administrativ vătămător în drepturile sau interesele legitime ale reclamantului.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Județul Sibiu, prin Consiliul Județean Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța, în mod nelegal, a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, pe motiv că notificările contestate nu sunt acte administrative deși, prin notificarea nr. x/2016 se consemnează faptul că "față de cele prezentate se aplică o corecție financiară de 25% din valoarea contractului de achiziție nr. x/29.10.2014", iar denumirea notificării nr. x/2016 este chiar "Notificare cu privire la menținerea corecției financiare de 25% aplicată la valoarea contractului nr. x/29.10.2014". A mai apreciat recurentul că actele contestate sunt acte administrative emise în cadrul activității de prevenire a neregulilor reglementată de Capitolul II al O.U.G. nr. 66/2011 și ele produc toate efectele juridice aferente, câtă vreme în cuprinsul acestora se vorbește despre măsura aplicării corecției, iar nu despre propunerea de aplicare a corecției financiare. Mai mult decât atât, notificarea este singurul act prin care autoritatea contractantă a fost înștiințată cu privire la măsura aplicării corecției, iar aceasta a produs efectele unui veritabil act administrativ, în sensul că valoarea corecției financiare de 25% a fost refuzată de la rambursare, autoritatea contractantă fiind în mod evident prejudiciată.

Apărările formulate de intimat Intimatul-pârât Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Soluția de inadmisibilitate a acțiunii promovate în cauză a fost întemeiată pe constatarea că, în speță, nu a fost emis un proces-verbal, ci numai proiectul acestui act, privit ca intenție a organului de control în sensul aplicării unei corecții reclamantului, apreciindu-se că actul atacat nu este un act administrativ astfel cum este definit de Legea nr. 554/2004 și, ca atare, nu poate fi contestat în fața instanței de contencios administrativ. Într-adevăr, O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21: "(13) Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. (14) Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. (15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. … (19) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. (20) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe. (21) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente: denumirea autorității emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația, mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15)." În mod evident, notificarea nr. x din 30.03.2016, deși emisă în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie proces-verbal de constatare și, prin urmare, un act administrativ - titlu de creanță producător de efecte juridice în sensul legii contenciosului administrativ, întrucât prin acest document s-a stabilit debitorul și a fost aplicată o corecție financiară de 25% din valoarea contractului încheiat între reclamantul Județul Sibiu în calitate de achizitor și Asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. - S.C. C. S.R.L. - S.C. D. S.R.L. în calitate de furnizor. Mai mult decât atât, suma aferentă corecției financiare de 25% a fost reținută de către Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale . Drept urmare, un astfel de act poate și a fost supus contestației administrative. Astfel, punctul de vedere înregistrat sub nr. x/19.04.2016 formulat de reclamant la Notificarea nr. x/30.03.2016 emisă de pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională poate fi asimilat contestației administrative. De asemenea, prin notificarea nr. x/17.08.2016 privind soluționarea contestației (punct de vedere) chiar intimatul-pârât reține că reclamantul a formulat în fapt o contestație/plângere prealabilă împotriva actului administrativ contestat în cauză, hotărând respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca legală a măsurii de aplicare a corecției financiare . În acest context, deși autoritatea pârâtă nu a întocmit un proces-verbal propriu-zis de constatare nereguli și de stabilire creanțe bugetare, apare evident că reducerea procentuală de 25%, aplicată urmare verificărilor efectuate, a fost menținută de organele administrative după cum rezultă din chiar decizia de soluționare a contestației. A considera inadmisibil demersul judiciar al recurentului-reclamant numai pentru că autoritatea publică nu și-a intitulat corect actul emis, deși ulterior a emis notificare de menținere a sancțiunii aplicate, reprezintă o îngrădire a dreptului de acces la justiție al părții și, implicit, a posibilității acesteia de a formula critici față de corecția financiară stabilită, ceea ce contravine art. 6 din C.E.D.O. Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentința recurată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță, în vederea soluționării fondului litigiului, urmând ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să aibă în vedere toate apărările și susținerile părților. PENTRU ACESTE MOTIVE,