ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2019

HOTĂRÂRE

18.09.2019

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra prezentei cereri;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 03 mai 2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Public, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, prin procuror șef adjunct B..

În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată pe parcursul judecării cauzei, reclamantul a susținut că reprezentantul pârâtului a fost indus în eroare, la momentul semnării comunicărilor anexate cererii de chemare în judecată și că a fost determinat să amâne audierea reclamantului, în calitate de persoană vătămată, în contradictoriu cu directorul Societății C. S.A. Ploiești, D..

Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1, art. 8 și art. 13 din Legea nr. 554/2004, reclamantul anexând următoarele înscrisuri, în copie: comunicarea nr. 717/VIII/2018, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție la data de 27.02.2019 în lucrarea cu nr. 399/VIII/2018; adresa emisă de Societatea C. S.A. sub nr. x din 11.05.2018, ca răspuns la Notificarea nr. x din 13.04.2018; adresa emisă de Ministerul Justiției sub nr. x din 29.01.2019; plan topografic.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 septembrie, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 97 din C. proc. civ., competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Potrivit art. 21 și art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă: recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel; recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de această secție, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale; cererile de strămutare; conflictele de competență; orice alte cereri prevăzute de lege.

Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție deține o competență legală circumscrisă, majoritar, soluționării căii de atac a recursului, neputând poate fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Prin cererea dedusă judecății reclamantul A. a contestat o serie de comunicări și răspunsuri, emise de autorități publice centrale (Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției), în legătură cu sesizările formulate de reclamant. Din conținutul cererii de chemare în judecată, precum și a precizărilor și adreselor depuse ulterior de reclamant, nu rezultă incidența vreunui caz, din cele prevăzute de legea specială, în care competența de soluționare să revină în primă instanță Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, față de temeiul de drept invocat, în speță art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și având în vedere calitatea de autoritate publică centrală a emitentului adreselor atacate, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Dată

Tip

Sursă

21/09/2015

Cerere de chemare în judecată