ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.02.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 879/2022

HOTĂRÂRE
16.02.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 879/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 3 septembrie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a solicitat:

- anularea în parte a deciziei nr. 61/06.06.2018 emise de pârât;

- obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de salarizare prin care să stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantului, ca urmare a acordării sumei compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6)

1

din Legea nr. 153/2017.

Prin sentința civilă nr. 1797 din 22 mai 2019, Curtea de Apel București:

(i) a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca rămase fără obiect;

(ii) a admis acțiunea modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești;

(iii) a anulat în parte decizia nr. 61/06.06.2018 emisă de pârât, în ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada 01.05.2018 - 14.05.2018;

(iv) a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada 01.05.2018 - 14.05.2018, la nivelul celor din februarie 2018, ca urmare a acordării sumei compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6)

1

din Legea nr. 153/2017.

Împotriva hotărârii menționate la punctul I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Motivarea recursului nu cuprinde argumente referitoare la sentința atacată, respectiv critici efective la adresa soluției instanței de fond și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta, pârâtul menționând succint că soluția primei instanțe este consecința aplicării greșite a normelor de drept material având ca obiect de reglementare salarizarea specialiștilor IT. Or, o astfel de critică generică, fără prezentarea unor contraargumente la considerentele sentinței atacate, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerința motivării recursului.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece pârâtul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței civile nr. 1797 din data de 22 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-02-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 683/2023
Ședința publică din data de 9 februarie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 7 mai 20
ÎCCJ 2021-02-25
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2021
Ședința publică din data de 25 februarie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Ap
ÎCCJ 2021-04-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2592/2021
Ședința publică din data de 21 aprilie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curți
ÎCCJ 2021-02-12
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2021
declinat prin sentința civilă nr. 782/22.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, a anulat în parte Ordinul nr. 1490/C/2017 și, pe cale d consecință, a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea unui ordin producător de efecte
ÎCCJ 2024-03-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1792/2024
Ședința publică din data de 28 martie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții d
Sursă