ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2019

Ședința publică din data de 17 septembrie 2019 Asupra acțiunii de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A. a formulat plângere împotriva Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Giugiu și Judecătorul de Supraveghere din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Giurgiu pentru încălcarea de către aceste autorități a drepturilor recunoscute în Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În motivarea cererii, petentul a arătat că i-au fost îngrădite numeroase drepturi și încălcate diferite libertăți.

Astfel a menționat că i-a fost încălcat dreptul la muncă în timpul detenției prin întocmire de rapoarte de incident și aplicare de sancțiuni cu caracter administrativ și dreptul de contestare a Hotărârilor Comisiei de disciplină. Totodată, i-a fost schimbată calitatea procesuală și nu a fost respectat termenul în procedura prevăzută la art. 104 din Lege nr. 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție La data de 23 iulie 2019 intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția nulității cererii de chemare în judecată, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 148 și 196 C. proc.

civ. și excepția lipsei calității sale procesuale. În subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că pretențiile petentului sunt neîntemeiate. În susținerea întâmpinării, intimata a depus înscrisuri. Intimatul Penitenciarul Giurgiu a depus la data de 10 august 2019 întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și excepția nulității cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art. 148 și 196 C. proc. civ. În subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând un set de înscrisuri în dovedire. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată pe cale de întâmpinare de intimații Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Giurgiu, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc.

civ., republicat, prin raportare la obiectul cererii și la dispozițiile legale procedurale incidente, apreciază că este întemeiată și o va admite pentru argumentele în continuare prezentate. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Verificându-și competența de soluționare a cazei, Inalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc.

civ., republicat: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Totodată, potrivit art. 111 C. proc. civ. "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului." În raport de aceste prevederi legale, se reține că acțiunea dedusă judecății de către petentul A., nu face parte dintre cererile care sunt în competența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în primă instanță, astfel că va admite excepția necompetenței materiale și va declina soluționarea cauzei prin care se solicită anularea unor acte judiciare, în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., republicat, va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va declina acțiunea formulată de petentul A., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a plângerii formulată de petentul A., în favoarea Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.