ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3946/2019

Ședința publică din data de 13 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 16.06.2015 sub nr. x/2015, contestatoarea A. S.R.L. a chemat în judecată pe intimatul MADR - AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ solicitând anularea Deciziei nr. 16165/28.05.5015 a MADR-APlA și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 25.03.2015.

A solicitat, de asemenea, să se dispună anularea actelor atacate și a măsurilor dispuse, în sensul înlăturării din sarcina reclamantei a obligației plății creanței bugetare, în sumă de 20.246,40 Euro, echivalentul a 89.246.40 RON.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Decizia nr. 571/2016 din 23 decembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul MADR - AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, contestatoarea S.C. A. S.R.L. Vânju Mare, criticând hotărârea atacată ca nelegală, potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

Acțiunea a fost apreciată ca neîntemeiata, întrucât actele atacate ar fi corecte (în cuprinsul procesului-verbal de constatare și de stabilire a neregulilor, concluzia nerealizării planului propus pleacă de la premisa existenței unor neconcordanțe, urmare a celor două verificări pe teren, realizate de către APIA -Centrul Județean Mehedinți), fiind susținută ca o concluzie evidentă recepția necorespunzătoare a măsurii, astfel încât autorizarea la plată a fost făcută fără constatarea situației reale din teren.

Se invocă inopozabilitatea raportului de audit al Curții de Conturi dar și faptul că actele atacate pornesc de la preluarea integrală a acestui raport, fără ca pârâții să identifice în mod direct, prin măsurători noi, propriile constatări.

Inspectorii din cadrul APIA București reiau în acest act de control analiza A.A.- CCR, redând textual concluziile acestei analize în sensul că s-ar fi constatat neconcordante rezultate ca urmare a verificărilor pe teren efectuate de APIA Mehedinți în datele de 01.04.2013 și respectiv 07.10.2014, adică măsurătorile efectuate cu ocazia acestor două verificări nu au fost efectuate ca și recepție corespunzătoare; mai mult, autorizarea la plată s-ar fi efectuat fără constatarea situației reale din teren, încălcându-se astfel dispozițiile O.M.A.D.R. nr. 247/2008 - mai precis, sprijinul solicitat a fost autorizat la plată fără a se verifica concordanța dintre datele din planul individual, și cele obținute pe teren.

Obligarea la restituirea sumei de 20.246,40 euro (cheltuială neeligibilă) nu are loc în baza unei constatări proprii a APIA ci, în baza unei analize făcută printr-un raport al A.A.- CCR, întocmit în 2014 care nu i-a fost comunicat și nu îi este opozabil.

Acest raport de audit al A.A.- CCR s-a întocmit în baza unor verificări de documente, auditorii neefectuând propriile măsurători în teren și neputând să indice folosința unor mijloace tehnice actuale de identificare a blocurilor fizice și a suprafețelor lucrate, suprafețe care au fost propuse.

Cu privire la aceste aspecte, instanța le apreciază ca relevante și pornește de la concluzia că nici raportul de expertiză efectuat în cauză nu rezolvă întocmai starea de fapt, expertul răspunzând în sensul că nu poate face corelare întrucât nu poate efectua alte măsurători și ca atare nu identifică așa zisele necorelări în blocurile fizice.

Din această concluzie a raportului de expertiză se desprinde concluzia că nu se pot indica cu exactitate suprafețele recepționate decât numai cu ajutorul schițelor cadastrale, lucru care nu s-a făcut nici de pârâte nici de Curtea de Conturi, motiv pentru care actele întocmite cuprind constatări contrarii, fără sprijin obiectiv și fără echivoc în susținerea lor, generând confuzie asupra stării de fapt și de drept, creând un dubiu ce profită reclamantei.

Procesele-verbale de măsurătoare cu GPS-ul nr. 1788/01.04.2013 și respectiv nr. 14653/07.10.2014, au stabilit că în urma măsurătorilor s-a realizat suprafața de 45 ha propusă, neexistând niciun dubiu cu privire la solicitarea de sprijin.

Mai mult de atât, cu ocazia încheierii raportului de audit nu a avut loc o măsurătoare a suprafețelor propuse spre realizare, ci s-a procedat la solicitarea de la Primăria Vânju Mare date din care să rezulte corespondența datelor cadastrale (tarla, parcelă) cu blocurile fizice.

Or, din adresa înaintată de Primărie către Curtea de Conturi au rezultat aceste neconcordanțe, ceea ce nu înseamnă că aceste date sunt corecte, atâta timp cât planul cadastral general la nivel de localitate nu este finalizat, respectiv recepționat la cartea funciară și la O.C.P.I.

Același expert conchide că nu există diferență între blocurile fizice existente, la nivel scriptic, în evidența Primăriei, față de blocurile fizice existente în evidența APIA Mehedinți. Or, câtă vreme prin procesul-verbal din 2014 se constată realitatea existentei blocurilor fizice, este evident că raportul de audit nu avea cum să constate o altă stare de fapt, întrucât fizic corelări, fără existența cadastrului la nivel de comună, nu se pot face.

Mai mult S.C A. S.R.L nu a solicitat suprafețe pentru plantarea vitei de vie in blocul fizic 744, măsurătoarea cu GPS efectuată de APIA C.J. Mehedinți a determinat cu exactitate blocul fizic și suprafața plantată efectiv - 3,13 ha - amplasată în blocul fizic 741 compusă din parcelele 0,80 si 2,33 este amplasata corect.

Diferența de 0,61 ha pe care Curtea de Conturi o consideră nerealizată nu se afla amplasată în blocul fizic 744 cum precizează eronat Primăria Vânju Mare din P69 și P70 din x, S.C. A. S.R.L. deține suprafețe de viță de vie în blocul fizic 744, însă nu este înființată prin programul de Reconversie/Restructurare.

În ceea ce privește blocul fizic 745, S.C. A. S.R.L. nu a solicitat suprafețe prin plantare în acest bloc fizic, astfel că suprafața de 0,49 ha este identificată corect de inspectorii APIA în blocul fizic 1122 T22/1 P140/1 și în acest caz exista o confuzie din partea Primăriei Vânju Mare care identifică eronat această parcelă în blocul fizic 745 (schița cadastrală nu a fost verificată).

Societatea deține vie bătrână în blocul fizic 745 dar nu este înființată prin reconversie, iar în blocul fizic 410 s-a propus de societate o suprafață de 9,4288 ha și nu în blocul fizic 732.

Suprafața confirmată ca plantată de APIA Mehedinți este de 8,86 ha. Primăria Vânju Mare a amplasat în mod eronat P16 din T34/1 în blocul fizic 449 în acel bloc fizic fiind amplasate în realitate P9/1, P10, P10/1, P11.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Față de prima critică, privind inopozabilitatea constatărilor Autorității de Audit a Curții de Conturi, arată că Autoritatea de Audit este singura autoritate națională competentă să efectueze audit public extern, în conformitate cu legislația comunitară și națională, asupra fondurilor menționate; poate efectua audit public extern și asupra altor categorii de fonduri (Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi, art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011,

Față de celelalte critici arată că Autoritatea de Audit a Curții de Conturi a constatat că solicitantul nu a îndeplinit condițiile legale pentru a beneficia de sprijin financiar din fonduri comunitare și a încasat sume necuvenite în cadrul Cererii de sprijin nr. x/14.09.2011 - pentru restructurarea/reconversia plantațiilor viticole - Campania viticolă 2011-2012, date fiind prevederile Ordinului M.A.D.R. nr. 247/2008, cu modificările și completările ulterioare, valabile la data finalizării măsurii, unde la capitolul V - Acordarea sprijinului financiar din fonduri comunitare, subpunctul 7.5.2.

În urma remăsurării terenului, ținând cont totodată și de informațiile primite de la Primăria Vânju Mare, reprezentanții Autorității de Audit au ajuns la concluzia că din totalul suprafeței de 45 ha, pentru suprafața de 2,22 ha s-a solicitat acordarea unui sprijin financiar necuvenit.

În fapt, prin compararea rezultatelor obținute în teren la a doua măsurătoare cu datele conținute de planul individual aprobat, nr. 1255/10.06.2011, cu modificarea aprobată prin Hotărârea nr. 1985/18.09.2012, s-a constatat realizarea unei suprafețe de 42,78 ha.

Identificarea unor suprafețe mai mari sau în alte blocuri fizice decât cele în care sunt amplasate suprafețele propuse pentru plantare cu viță de vie, conform planului individual aprobat și documentelor doveditoare ale dreptului de utilizare, nu poate fi luată în considerare în condițiile în care beneficiarul a înființat și alte plantații viticole cu finanțare din fonduri FEGA.

Astfel, echipa de control din cadrul Direcției Măsuri de Piață, în baza împuternicirii nr. 1022/23.03.2015, emisă de Directorul General al A.P.I.A., a procedat la punerea în aplicare a constatărilor și concluziilor Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi a României (AACCR), așa cum s-a menționat în nota de fundamentare nr. x/23.03.2015 emisă de Direcția Măsuri de Piață.

În urma constatărilor efectuate s-a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/25.03.2015, act contestat prin această acțiune de către recurenta-reclamantă.

Având în vedere faptul că raportul de expertiză depus în cauză este lipsit de obiectivitate, întrucât nu s-a răspuns obiectivelor stabilite, expertul realizând practic o înșiruire de tarlale și parcele fără a efectua o identificare clară a suprafețelor de teren, Curtea de Apel Craiova în mod corect a cenzurat concluziile raportului de expertiză judiciară.

II. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 28 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 13 septembrie 2019.

III. Soluția instanței de recurs

Prin decizia de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/28.05.2015, a fost respinsă contestația formulată de către contestatoarea reclamantă, constatându-se că aceasta are un debit în sumă de 89.215,76 RON, la care se adaugă accesorii; reclamanta a formulat contestația împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit în 25.03.2015 și înregistrat sub nr. x/06.04.2015.

În sprijinul acestei soluții, se indică prin considerentele deciziei contestate, constatările realizate de către Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României privind identificarea unor suprafețe mai mari, sau în alte blocuri fizice decât cele prevăzute și aprobate prin planul individual 1255/30.07.2010, identificare realizată prin procesul-verbal de control GPS 14653/07.10.2014, în condițiile în care reclamanta beneficiază și alte plantații viticole cu finanțare FEGA, suprafețe ce însumează 2,22 ha.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/06.04.2015 se rețin constatările de fapt ale auditorilor din cadrul AACCR (Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României), privitoare la faptul că reclamanta a formulat cerere de sprijin pentru restructurarea/reconversia plantațiilor viticole, campania 2011-2013, cu nr. x/14.09.2011, în vederea "proiectării, pregătirii terenului, plantării și instalării de tutori", fără a realiza suprafețele de teren propuse spre reconversie, conform cererii de sprijin mai sus menționate și Hotărârii 1985/18.09.2012 de modificarea a planului individual (inițial).

Astfel cum se preiau constatările de fapt ale activității de audit, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și de stabilire a neregulilor, concluzia nerealizării planului propus pleacă de la premisa existenței unor neconcordanțe, urmare a celor două verificări pe teren, realizate de către APIA - Centrul Județean Mehedinți, fiind susținută ca o concluzie evidentă recepția necorespunzătoare a măsurii, astfel încât autorizarea la plată a fost făcută fără constatarea situației reale din teren.

În condițiile în care reclamanta contestă constatările preluate din raportul de audit, dând relevanță primului proces de măsurătoare cu GPS-ul, Curtea a reținut că, în privința blocurilor fizice enumerate în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a neregulilor și de recuperare a creanțelor bugetare, există inadvertențe în conținutul celor două procese-verbale.

Mai mult chiar, între procesul-verbal de măsurătoare nr. x/2013 și constatările expertului judiciar există inadvertențe, menționându-se că suprafețele incluse în procesul-verbal 1788/2013 nu corespund cu suprafețele de teren deținute de către reclamantă .

Prin concluziile raportului de expertiză judiciară se indică și existența unor probleme de identificare a blocurilor fizice, inclusiv în anexa adresei x/2014, dar nu există diferențe între hărțile pe care figurează limitele blocurilor fizice, aflate la APIA Mehedinți și cele aflate la Primăria Vânju Mare.

Expertul judiciar nu își extinde concluziile și asupra anexelor cererii de acordare a sprijinului financiar, atât timp cât indică faptul că a analizat doar suprafețele de teren, fără a se raporta la amplasamentul blocurilor fizice.

În raport de această stare de fapt, reclamanta prezintă susțineri, în ceea ce privește opozabilitatea raportului de audit, întocmit în temeiul unor procese-verbale ale căror limite sunt indicate și de către expertul judiciar, dar fără a exista dovezi asupra veridicității anexelor cererii de sprijin depuse de către reclamantă.

Curtea a reținut că, între suprafețele ce au făcut obiectul anexei cererii de sprijin modificate și cele avute în vedere la formularea cosntatărilor echipe de audit există diferențe, iar probele administrate în speță nu sunt de natură să nască alte concluzii privind situația de fapt.

În aceste condiții și indiferent de faptul că reclamanta înțelege să conteste temeinicia deciziei de soluționare a contestației, precum și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prin prisma preluării constatărilor echipei de audit fără verificări personale, respectiv prin prisma formării acestor constatări pe baza unor verificări scriptice, nu a fost dovedită o altă stare de fapt față de aceea avută în vedere la constatarea neregulilor.

Un prim motiv de nelegalitate este reprezentat, în opinia recurentei, de împrejurarea că actele atacate au la bază raportul de audit al Curții de Conturi, care nu a fost comunicat către societate; și, mai mult, procesul-verbal de constatarea neregulilor și de stabilire a creanțelor și decizia de soluționare a contestației nu are la bază măsurători care să stea la baza celor constatate.

În primul rând, este de remarcat că raportul de audit care a stat la baza emiterii actului de control procesul-verbal de constatarea neregulilor și de stabilire a creanțelor din 25.03.2015, este circumscris noțiunii de constatări cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare, la care face referire art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene având obligația să înregistreze și să transmită, în scopul investigării, structurilor de control organizate în acest scop în cadrul autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, toate constatările de această natură.

În aceste condiții nu se poate susține, cu suficient temei, inopozabilitatea raportului de audit față de recurentă, în condițiile în care acest înscris este actul declanșator al activității de control, urmând ca legalitatea sa să fie apreciată de către instanța de judecată.

În ceea ce privește argumentul recurentei privind necesitatea ca organele de control să efectueze noi măsurători cu ocazia controlului, Înalta Curte apreciază că aceste demersuri nu erau necesare, în condițiile în care verificările efectuate de A.A.- CCR au fost făcute prin prisma competențelor ce le revin în acest sens, potrivit pct. 489 lit. b) din Hotărârea nr. 155/2004 a Plenului Curții de Conturi și, respectiv art. 21 alin. (3) raportat la alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011; și, mai mult, potrivit art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, "autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația (..) implementării corespunzătoare și la timp a recomandărilor formulate de organismele de control și audit intern și extern, naționale și europene".

Pe de altă parte, măsurătorile efectuate în anul 2014, concretizate prin procesul-verbal nr. x/7.10.2014 au fost dispuse tocmai în timpul verificărilor efectuate de A.A.- CCR în cadrul cererii de sprijin nr. x/14.09.2011 depusă de reclamanta-recurentă.

Aceste constatări, rezultate din măsurătorile care au relevat că pentru suprafața de 2,22 ha. a fost acordat un sprijin financiar necuvenit, coroborate cu informațiile cuprinse în adresa nr. x/19.12.2014 emisă de Primăria or. Vânju Mare, au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatarea neregulilor și de stabilire a creanțelor din 25.03.2015.

Așa fiind, nu poate fi imputat semnatarilor procesului-verbal de constatarea neregulilor și de stabilire a creanțelor, lipsa propriilor verificări sau o nelegalitate a acestuia întemeiată pe acest motiv, atâta timp cât constatările A.A.- CCR și probatoriul administrat de această entitate erau suficiente pentru emiterea procesului-verbal.

În ceea ce privește susținerile recurentei, potrivit cărora judecătorul fondului ar fi apreciat eronat materialul probator al cauzei, prin prisma neconcordanțelor existente din cuprinsul actelor contestate, Înalta Curte apreciază că nici acest motiv de nelegalitate al hotărârii atacate nu este întemeiat. Aceasta întrucât, în considerarea rolului activ, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice în vederea clarificării necorelațiilor existente în concluziile măsurătorilor din anii 2013 și 2014.

Nu este întemeiat nici argumentul privind culpa organelor de control din cadrul A.P.I.A. Mehedinți, cu privire la concluziile rezultate din cele două măsurători, efectuate de aceasta și la emiterea procesului-verbal de constatarea neregulilor și de stabilire a creanțelor din 25.03.2015, bazat pe constatările A.A.- CCR

Sub acest aspect, este de reținut, după cum s-a arătat în precedent, că această din urmă autoritate are atribuții tocmai cu privire la verificarea modului în care au fost implementate recomandările se face pe teren, dacă este cazul, după un interval de timp stabilit de la caz la caz, în funcție de natura activității și recomandările cuprinse în raportul de audit, iar rezultatele acestor verificări se consemnează de către echipa de audit într-un raport de urmărire a modului de implementare a recomandărilor (follow-up), după cum prevede pct. 521 din Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi.

Revenind la expertiza tehnică efectuată în cauză, recurenta susține că prima instanță ar fi nesocotit concluziile acesteia, referitoare la faptul că nu se pot indica suprafețele recepționate decât numai cu ajutorul schițelor cadastrale; însă Înalta Curte apreciază că nici acest motiv nu este întemeiat întrucât, pe de o parte, judecătorul fondului a justificat motivul pentru care a înlăturat concluziile expertului tehnic și, pe de altă parte în raportul de expertiză se constată că cel de-al doilea raport de expertiză nu corespunde întru-totul cu realitatea, însă se apropie de adevăr, în urma încercării expertului de a corela suprafețele de teren înscrise în actele de proprietate prin tarla și parcelă (pag. 167, vol. I, dosar fond).

Susținerile recurentei că suprafețele recepționate nu pot fi identificate decât numai cu ajutorul schițelor cadastrale, preiau concluzia expertului precum că cea mai bună identificare a blocurilor fizice se poate realiza "cu ajutorul schițelor cadastrale, prin introducerea coordonatelor acestora sau prin importarea directă a acestor poligoane în sistemul informatic." (pag. 168, vol. I, dosar fond).

Însă această metodă de identificare nu a putut fi utilizată de către expertul tehnic, întrucât, după cum reiese din răspunsul acestuia la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (pag. 185, vol. I, dosar fond), în anexele cererii de subvenție nu a regăsit corelarea tarlalelor și a parcelelor suprafețelor de teren propuse cu blocurile fizice.

Pe de altă parte, nu pot fi nesocotite constatările instanței de fond, potrivit cărora suprafețele rezultate din procesul-verbal de măsurători nr. x/7.10.2014 cuprinse în tarlaua x/1, se regăsesc în anexele cererii de sprijin a reclamantei recurente.

De altfel, aceeași corespondență se regăsește între suprafețele din tarlaua x/1, așa cum este cuprinsă în memoriul justificativ și cele din adresa Primăriei Vânju Mare către A.A.- CCR, cu referire la cele 15 parcele: 13-16, 19-25, 69, 70, 127 și 270.

Pe de altă parte, deși recurenta susține că nu a solicitat suprafețe pentru plantare în blocul fizic 744, potrivit măsurătorilor efectuate de A.P.I.A.-C.J. Mehedinți în anul 2014, s-a constatat că aceasta a propus în acest bloc fizic, suprafața de 0,80 ha., însă după cum rezultă din concluziile măsurătorilor din 2014, în acest bloc fizic - 744 - nu a fost identificată suprafața de 0,80 Ha., propusă de recurentă, fiind indicată eronat o suprafață de 0,80 ha., care face însă parte din alt bloc fizic-741.

Diferența de 0,61 ha., la care face referire recurenta că nu s-ar afla în blocul fizic 744, este de fapt cuprinsă în suprafața în privința căreia s-a solicitat Primăriei or. Vânju Mare de către A.A.- CCR efectuarea corespondenței datelor cadastrale cu blocurile fizice, prin adresa nr. x/16.12.2014, în anexa adresei fiind identificată la pozițiile 30, 31 .

Situația este identică și în cazul blocului fizic 745, în care s-a propus înființarea unei plantații de 0,45 ha., însă potrivit măsurătorilor, nu a fost identificată suprafața de teren de 0,45 ha.; și față de aceste neconcordanțe s-a solicitat Primăriei efectuarea corespondenței între datele cadastrale (tarla, parcelă) și blocurile fizice, potrivit adresei precitate, în anexa adresei fiind identificată la poziția 5 .

Referitor la suprafețele de teren situate în blocurile fizice 410 și 449, constatările A.A.- CCR sunt aceleași, după cum rezultă din aceleași înscrisuri, astfel că o corelare prin intermediul altor elemente nu mai este posibilă, după cum a susținut, de altfel, și expertul tehnic .

De altfel, recurenta nu a fost în măsură să justifice o altă stare de fapt, contrară celei reținute de intimată, astfel că în aceste condiții, susținerile acesteia sunt nefondate, neputând să conducă la o altă concluzie decât cea a primei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat în cauză, păstrând hotărârea atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta- contestatoare A. S.R.L. Vânju Mare împotriva Deciziei nr. 571/2016 din 23 decembrie 2016, a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 septembrie 2019.