ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3586/2019

Ședința publică din data de 25 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 5.10.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., cu sediul în Grecia și cu domiciliu procesual ales conform art. 158 C. proc. civ. în București, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, ca unitate a administrației fiscale care a emis Decizia de impunere nr. x/28.06.2017 și Decizia privind modificarea bazei de impozitare nr. x/28.06.2017, precum și pe pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu sediul în București, ca unitate a administrației fiscale care a emis Decizia nr. 156/28.03.2018 de respingere a contestației administrative, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. x/28.06.2017 privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale, emisă de pârâta A.J.F.P. - Sibiu prin care s-a stabilit în sarcina antecesoarei reclamantei, B. S.A. - Copșa Mică, o bază suplimentară impozabilă pentru perioada 22.07.2015 - 31.12.2016, în sumă totală de 6.561.619 RON, reprezentând: venituri neimpozabile în valoare de 745.324 RON, cheltuieli cu amortizarea nedeductibile în valoare de 631.095 RON și elemente similare veniturilor impozabile (rezerve din reevaluare) în sumă de 2.850.355 RON, aferente echipamentelor tehnologice și imobilelor puse la dispoziția C. S.A. (denumită în continuare "C.") în baza contractului de comodat nr. x/03.05.2016; cheltuieli în sumă de 361.464 RON, cu dobânzile și respectiv, cu pierderea netă din diferențe de curs valutar aferente împrumutului primit de la o persoană afiliată din Grecia; cheltuieli, în sumă de 1.244 RON, cu amortizarea unor mijloace fixe ce nu au fost folosite în perioada ianuarie - aprilie 2016, respectiv cantina, căminul de băieți și căminul de nefamiliști, precum și elementele similare veniturilor (rezerva din reevaluare) aferente acestora în valoare de 36.928 RON; cheltuieli cu serviciile în sumă de 210.795 RON reprezentând servicii de întreținere a echipamentelor tehnologice, chirie butelii gaz, prestații declarații vamale, servicii de transport marfă, consultanță și curierat; elemente similare veniturilor (rezerve din reevaluare) în sumă de 2.924.125 RON și cheltuieli nedeductibile, în sumă de 290.937 RON, cu combustibili, reparații auto, piese de schimb, asigurări, protocol, TVA, amenzi, penalități, sponsorizări, cheltuieli sociale.

- anularea Deciziei nr. x/28.06.2017 privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, emisă de pârâta A.J.F.P. Sibiu, prin care organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina antecesoarei reclamantei, B. S.A. - Copșa Mică, pentru perioada 01.03.2016 - 31.12.2016, TVA suplimentar în sumă totală de 5.906.484 RON, reprezentând: ajustarea în favoarea statului a TVA dedus în valoare de 637.177 RON aferentă unor bunuri mobile și imobile puse la dispoziția S.C. C. cu titlu gratuit; ajustarea în favoarea statului a TVA dedus în valoare de 5.256.659 RON aferentă bunurilor mobile nelivrate ca urmare a încetării activității economice de producție; respingerea dreptului de deducere a TVA în valoare de 12.648 RON aferentă unor servicii de întreținere a echipamentelor tehnologice, chirie butelii gaz, prestații declarații vamale, servicii de transport marfă, consultanță și curierat care nu sunt efectuate în scopul desfășurării activității economice.

- anularea Deciziei nr. 156/28.03.2018 de soluționare a contestației emisă de pârâta D.G.S.C. și comunicată la data de 03.04.2018 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de antecesoarea reclamantei, B. S.A. - Copșa Mică, împotriva Deciziilor nr. x/28.06.2017 și nr. x/28.06.2017.

Prin sentința nr. 7 din data de 22 ianuarie 2019 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la data de 5.10.2018, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.

Cum reclamanta contestă legalitatea unor acte administrativ fiscale emise de organele fiscale din România, acestea din urmă sunt competente să se pronunțe în cauză, iar din punct de vedere material, instanța competentă este curtea de apel, prin raportare la cuantumul obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabilului B. S.A. - Copșa Mică, peste valoarea prag de 3 milioane RON stabilită prin art. 10 alin. (1) anterior menționat.

Referitor la competenta teritorială a Curții de Apei Alba-Iulia, instanța a apreciat că nu este competentă să soluționeze cauza și, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și sediul procesual ales pe teritoriul României al reclamantei - persoană juridică cu sediul în Grecia, a reținut competența secției de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 118 din data de 17 aprilie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale absolute, a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contecios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contecios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că stabilirea competenței teritoriale absolute nu se poate face în raport de domiciliul/sediul procesual ales, întrucât s-ar eluda norma de ordine publică instituită la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018.

De asemenea, față de particularitatea cererii de chemare în judecată, formulată de o societatea cu sediul în străinătate, s-a reținut imposibilitatea de aplicare a criteriului prevăzut de norma specială, derogatorie, instituită de art. 10 alin. (3) teza I, astfel încât devin incidente dispozițiile de drept comun aplicabile în situația în care o autoritate publică are calitatea de pârât - art. 111 din C. proc. civ., completate cu cele ale art. 112 alin. (1) teza I din același cod.

Cum în cauză sediul unuia dintre pârâți - Administrația Județeană Finanțelor Publice Sibiu - este în raza teritorială a Curții de Apel Alba Iulia, această instanță este competentă să judece în primă instanță prezenta cerere de chemare în judecată.

Nu în ultimul rând, s-a constatat competența Curții de Apel Alba Iulia și prin raportare la sediul fiscal al debitorului inițial - B. S.A. Copșa Mică jud. Sibiu - persoană juridică absorbită ulterior de societatea persoană juridică străină reclamantă, raportul de inspecție fiscală, deciziile de impunere și decizia de soluționare a contestației fiind emise pe numele contribuabilului menționat cu sediul fiscal în raza Curții de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin demersul judiciar inițiat, reclamanta S.C. A. S.A. a supus controlului de legalitate acte administrativ-fiscale (decizie de impunere, decizie privind modificarea bazei de impozitare, decizie privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare, decizie de respingere a contestației administrative) emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor pe numele debitoarei B. S.A. Copșa Mică jud. Sibiu.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, în privința debitoarei menționate au operat succesiv o fuziune transfrontalieră (între B. - societate absorbită și D. S.A. - societate absorbantă) și o fuziune prin absorbție (D. S.A. fiind absorbită de A. S.A. - reclamanta din prezenta cauză).

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

În materia contenciosului administrativ fiscal dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (forma modificată prin Legea nr. 212/2018 în vigoare la data formulării acțiunii) reglementează competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul/sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Elementul particular al prezentei cereri de chemare în judecată formulată de o societate străină cu sediul pe teritoriul unui alt stat, dar cu sediu procesual ales în România astfel cum impun dispozițiile art. 156 C. proc. civ., face imposibil de aplicat norma specială de competență instituită prin art. 10 alin. (3) anterior menționat, jurisprudența constantă statuând fără echivoc faptul că alegerea unui sediu procesual nu are ca efect modificarea competenței teritoriale exclusive.

În acest context, față de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în acord cu opinia exprimată de Curtea de Apel București, Înalta Curte reține că devin incidente dispozițiile de drept comun - art. 111 C. proc. civ., completate cu cele ale art. 112 alin. (1) teza I din același cod, astfel încât instanța competentă din punct de vedere teritorial va fi determinată prin raportare la sediul uneia dintre autoritățile pârâte.

Cum societatea reclamantă a ales să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, instanță în a cărei rază teritorială își are sediul A.J.F.P. Sibiu - emitenta actelor administrativ fiscale contestate, aceasta este competentă teritorial să soluționeze acțiunea dedusă judecății, un argument suplimentar în acest sens fiind și împrejurarea că sediul fiscal al B. S.A., debitorul persoană juridică absorbit ulterior de societatea persoană juridică străină reclamantă, este în Copșa Mică jud. Sibiu, localitate aflată tot în raza teritorială a Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2019.