ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3281/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Galati, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11.10.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Focșani, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați-AJFP Vrancea, a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 29551/04.08.2016 emisă de pârâtă, suspendarea executarii acestei decizii, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 60 din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., a fost anulată Decizia nr. 100 din 10.10.2016 și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 29551/04.08.2016, fiind exonerată reclamanta de la plata sumei de 1.746.071 RON.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că instituția recurentă nu a depus la dosar înscrisuri în apărare, în condițiile în care documentația care a stat la baza actelor administrativ-fiscale contestate a fost înaintată instanței prin adresa nr. x/25.01.2017.

S-a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015, apreciindu-se că hotărârea instanței de fond este insuficient motivată, având în vedere că instanța s-a raportat strict la raporturile de muncă în condițiile în care dispoziția legală indicată face trimitere la salariați sau la raporturile civile cu prestatorii de servicii ai debitorului.

Recurenta a arătat că s-a constatat cu ocazia controlului efectuat la S.C. B. S.R.L. Focșani că S.C. A. S.R.L. Focșani a avut și are raporturi de muncă cu cel puțin jumătate dintre angajații S.C. B. S.R.L..

Recurenta a arătat pe larg relațiile comerciale existente între cele două societăți, concluzionând că S.C. A. S.R.L. Focșani a cumpărat servicii de la S.C. B. S.R.L. Focșani la un preț mai mic decât costul serviciilor, în dauna societății prestatoare, care nu și-a putut achita obligațiile către bugetul general consolidat din lipsă de resurse financiare.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii inmstanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Instanța de control judiciar nu poate primi criticile formulate de recurentă și constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a diospozițiilor legale, va menține hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală.

Înalta Curte reține că reclamanta a supus controlului judiciar decizia nr. 29551/04.08.2016 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Galati - Serviciul Colectare și Executare Silită a Persoanelor Juridice - Compartimentul Insolvabilitate și Răspundere Solidară din cadrul AJFP Vrancea, în baza art. 25 alin. (3) lit. C) din Legea nr. 207/2015 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei S.C. A. S.R.L. Focșani în vederea realizării creanțelor fiscale în limita sumei de 1.746.071 RON datorate de S.C. B. S.R.L. la data de 14.06.2016.

Instanța de primă jurisdicție a constatat că prin decizia atacată s-a reținut că S.C. A. S.R.L. Focșani (unicul client al societății debitoare) a cumpărat servicii de la S.C. B. S.R.L. Focșani negociind cu administratorul societății - beneficiar de venituri de natură salarială de la S.C. C. S.R.L, persoană afiliată cu S.C. A. S.R.L. Focșani - prețuri mai mici decât costul serviciilor în dauna societății prestatoare, motiv pentru care nu și-a putut achita obligațiile către bugetul general consolidat din lipsă de resurse financiare, iar pentru executia reperelor comandate de reclamantă, aceasta a pus la dispozitia S.C. B. S.R.L., în mod gratuit, spatiul de productie, utilajele, energia termica, gaz metan, apa curentă, ambalaje, mijloace de transport, tehnica de calcul.

Autoritatea fiscală a apreciat că este evidentă relația de cauzalitate între condițiile negociate de S.C. A. S.R.L. Focșani pentru serviciile prestate de S.C. B. S.R.L. în baza contractului cadru din data de 25.08.2012 și starea de insolvență a S.C. B. S.R.L., stare recunoscută de administratorul societății prin cererea de deschidere a procedurii, înaintată Tribunalului Vrancea în data de 21.08.2013.

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală "Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului".

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) din același act normativ, "În înțelesul alin. (3), termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaților unei societăți ori a unei asociații sau fundații, fie în consiliul de administrație al unei societăți ori consiliul director al unei asociații sau fundații;

b) control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane".

Instanța de primă jurisdicție a retinut că raportat la textul de lege în baza căruia a fost emisă decizia de atragere a răspunderii solidare contestată în cauză, trebuie întrunite în mod cumulativ condițiile cerute de dispozițiile art. 25 alin. (3) lit. c) și anume: reclamanta să aibă sau să fi avut raporturi de muncă sau civile cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai S.C. B. S.R.L. și să fi controlat direct sau indirect pe aceasta din urmă ori să fie controlată de debitoare sau să se fi aflat sub control comun cu debitoarea.

A reținut instanța de fond că din adresa nr. x/28.02.2017 emisă de către Inspectoratul Teritorial de muncă Vrancea, rezultă ca reclamanta S.C. A. S.R.L. Focșani figura la data emiterii acestor relatii, cu un număr de 141 contracte individuale de muncă (din care 89 active), iar debitoarea S.C. B. Focșani, la aceeași dată, cu un număr de 132 de contracte individuale de muncă (din care 5 sunt active). Instanța de fond a constatat că, din tabelele anexate, care cuprind toți salariații menționați de ITM Focșani ca având contracte individuale de muncă (în vigoare sau încetate) la fiecare din cele două societăți, rezultă că un numar de 57 de persoane au avut/sau au contract individual de munca încheiat atât cu reclamanta S.C. A. S.R.L. Foscani, cât și cu debitoarea S.C. B. S.R.L. Focșani .

Raportat la cerința legală prevazută de dispozițiile art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015, instanta de fond a retinut că pentru a fi incident acest articol era necesar ca cel puțin un număr de 71, respectiv 66 de persoane să aibă ori să fi avut încheiat contract individual de muncă atât cu societatea reclamantă, cât și cu debitoarea S.C. B. S.R.L. Focsani, iar, din datele furnizate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Focșani, a rezultat că nu este întrunită această condiție.

In acest context, instanta de fond nu a mai analizat și condiția controlului direct ori indirect, întrucât premisa angajării răspunderii solidare vizează întrunirea cumulativă a condițiilor mentionate mai sus; și văzând că una din condiții nu este întrunită, a apreciat că nu se mai impune și analiza celei de a doua.

Recurenta a susținut că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015 și a apreciat că hotărârea instanței de fond este insuficient motivată, având în vedere că instanța s-a raportat strict la raporturile de muncă în condițiile în care dispoziția legală indicată face trimitere la salariați sau la raporturile civile cu prestatorii de servicii ai debitorului.

Instanța de control judiciar constată că recurenta nu a formulat critici concrete cu privire la neîndeplinirea cerinței prevăzute de dispozițiile art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015.

Or, instanța de fond a reținut în mod corect, în raport cu înscrisurile comunicate de către Inspectoratul Teritorial de muncă Vrancea, faptul că un numar de 57 de persoane au avut/sau au contract individual de muncă încheiat atât cu reclamanta S.C. A. S.R.L. Foscani, cât și cu debitoarea S.C. B. S.R.L. Focșani, situație care nu a fost contestată de recurentă și nici depuse alte înscrisuri care să dovedească contrariul.

Având în vedere existența a 57 de contracte individuale de muncă, cerința impusă de dispoziția aplicabilă cauzei, respectiv art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015 nu este îndeplinită, întrucât reclamanta ar fi trebuit să aibă sau să fi avut raporturi de muncă sau civile cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai S.C. B. S.R.L..

Înalta Curte reține că din calculele ce rezultă din analizarea contractelor individuale de muncă existente la momentul respectiv, societatea reclamantă avea încheiate 141 contracte individuale de muncă (din care 89 active), iar debitoarea S.C. B. Focșani, figura cu un număr de 132 de contracte individuale de muncă (din care 5 active), rezultând astfel că cele 57 de contracte individuale de muncă se situează sub pragul de jumătate dintre raporturile de muncă existente, situație de fapt corect reținută de instanța de fond. Ca atare, critica formulată de recurentă cu privire la aplicarea greșită a prevederilor legale nu este fondată, motiv pentru care va fi respinsă ca atare de instanța de control judiciar.

Nici critica cu privire la faptul că este nemotivată hotărârea instanței de fond nu este întemeiată, instanța de control judiciar constatând că această critică este doar formal invocată, atâta timp cât instanța de fond a arătat raționamentul care a condus la concluzia soluției adoptate.

Înalta Curte nu poate primi nici critica cu privire la faptul că instanța de fond a analizat numai condiția existenței raporturilor de muncă sau civile cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai S.C. B. S.R.L., fără a analiza și condiția prevăzută de textul legal referitoare la faptul de a fi controlată de debitoare sau să se fi aflat sub control comun cu debitoarea.

Așa cum rezultă din textul art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015 pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite cumulativ condițiile mentionate, iar dacă, din analiza uneia dintre condiții rezultă clar că nu este întrunită, atunci este evident că și dacă ar fi îndeplinită cerința a doua a textului, condiția angajării răspunderii solidare nu este întrunită, concluzie corectă a instanței de fond.

Înalta Curte reține că nu sunt incidente în cauză motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea împotriva sentinței civile nr. 60 din 20 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2019.