ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1205/2023

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Galați-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, anularea Deciziei 238/04.11.2019 de soluționare a contestației administrative și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/30.01.2017, precum și suspendarea executării actelor mai sus relevate conform dispozițiilor art. 1 Legea 554/2004, fără cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 8 februarie 2022, a admis cererea de suspendare a judecării recursului, formulată de recurentul- reclamant A. și, în consecință, a suspendat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 236/12.05.2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cererii de antrenare răspundere patrimonială (dosar x/2018).

Calea de atac exercitată Împotriva acestei încheieri pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea a declarat recurs. În motivarea recursului se arată că în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Vrancea urmează a se administra probatorii și a se statua cu privire la cauzele care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei B. S.R.L., împrejurare care a fost avută în vedere la emiterea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 2521.95/30.10.2017 de către AJFP Vrancea, contestată în prezenta cauză. În opinia recurentei, măsura de suspendare a judecării cauzei este nelegală, deoarece reținerea potrivit căreia recurentul-reclamant urmează să fie judecat conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006 de către o instanța judecătorească și că, în acest caz, nu se poate discuta de dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, este nerelevantă, deoarece situațiile reglementate de art. 25 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nu se suprapun cu faptele pentru care poate fi atrasă răspunderea membrilor organelor de conducere potrivit art. 169 din Legea nr. 85/2014 (art. 138 din Legea nr. 85/2006). De asemenea, recurenta mai arată că angajarea răspunderii în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014 vizează ansamblul obligațiilor de plată restante ale debitorului, iar dispozițiile art. 25 din Codul de procedură fiscală, exclusiv obligațiile de plată de natură fiscală, cele două forme de răspundere au o cauză diferită, iar înlăturarea uneia dintre acestea nu conduce de plano, la aceeași soluție și în privința celeilalte. În situația în care sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru atragerea răspunderii solidare a persoanelor fizice sau juridice, organul fiscal este îndreptățit să dispună și atragerea acestei răspunderi chiar dacă debitorul este în insolvență.

Soluția instanței de recurs Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu, cu pârâta DGRFP Galați - AJFP Vrancea anularea Deciziei nr. 238/04.11.2019 de soluționare a contestației administrative-fiscale și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 2521.95/30.01.2017, precum și suspendarea executării acestor acte. Prin sentința nr. 236/12.05.2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată Decizia nr. 238/04.11.2019 emisă de DGRFP Galați și a fost respinsă cererea privind anularea Deciziei de-angajare a răspunderii solidare nr. 2521.95/30.10.2017 emisă de AJFP Vrancea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., conform art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticând, soluția de respingere a capătului de cerere vizând anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 2521.95/30.10.2017, emisă de AJFP Vrancea. Ulterior, la data de 26.0.1.2022 recurentul-reclamant a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Vrancea, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale personale a administratorului, pentru intrarea în insolvență, în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014. Curtea de Apel a dispus suspendarea judecății cauzei, reținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Înalta Curte nu împărtășește soluția pronunțată de instanța de fond . În raport cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Textul legal citat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanța "poate" suspenda judecata. Pentru a dispune suspendarea cauzei, instanța este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării. Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluționarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluționarea cererii de chemare în judecată să fie influențată de existența sau inexistența unui drept ce formează obiectul altei judecăți. Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei. Nu prezintă relevanță faptul că societatea a intrat în insolvență, întrucât nu există vreo prevedere legală care să stabilească inadmisibilitatea atragerii răspunderii, în temeiul Codului de procedură fiscală, care stabilește o formă specială de atragere a răspunderii solidare, cu caracter derogatoriu de la reglementările insolvenței, în considerarea exclusiv a naturii obligației care se dorește a fi valorificată, respectiv creanțe bugetare, astfel încât demararea procedurilor de insolvență nu poate bloca procedura atragerii răspunderii solidare. Un argument în plus, îl reprezintă faptul că dosarul nr. x/2018 a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 341/A din 12 octombrie 2022 de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, care a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimatul-pârât A. și a respins, pentru lipsa calității procesuale active, apelul declarat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea împotriva sentinței civile nr. 173/12.07.2022 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care o va casa și va trimite cauza pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Încheierea atacată și va trimite cauza pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.