ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 20.11.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând instanței să constate împlinirea termenului de prescripție a aplicării unei sancțiuni de către pârâta Agenția Națională de Integritate în ceea ce îl privește pe reclamant.

Pârâta Agenția Națională de Integritate a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, arătând că acțiunea este inadmisibilă și din perspectiva dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul acțiunii nu se referă la vătămarea reclamantului într-un drept al său ori într-un interes legitim de către Agenția Națională de Integritate printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Ceea ce solicită reclamantul reprezintă, de fapt, constatarea nelegalității unor efecte ale unui act administrativ, emis cu privire la persoana sa, nicidecum constatarea unui drept pe care îl are împotriva ANI și nici inexistența unui drept al ANI împotriva sa.

De asemenea, pârâta a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, ca urmare a emiterii de către Parlamentul României - Camera Deputaților a unei hotărâri de declarare ca vacant a locului de deputat al reclamantului.

La același termen de judecată, prin cerere precizatoare, reclamantul a arătat că solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate intervenirea prescripției posibilității de a se solicita și dispune aplicarea oricărei sancțiuni disciplinare, din cele prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010, în speță a încetării calității de deputat a domnului A. în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 1363 din 21 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse, ca nefondate, excepția inadmisibilității și excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost invocate de pârâtă.

Instanța a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantul A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a ambelor teze ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, care prevăd o dublă prescripție extinctivă a posibilității de a dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 25 din același act normativ și a precizat că ambele ipoteze se verifică în situația sa.

S-a arătat că aprecierea momentului în timp, 23.03.2015, ca fiind data la care s-a definitivat raportul de evaluare s-a făcut cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 377 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.

Recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond, care a avut ca obiect anularea raportului de evaluare al ANI, a căpătat caracter definitiv la momentul împlinirii celor 15 zile de declarare a recursului, respectiv la data de 4.10.2012, iar sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 putea fi aplicată până cel târziu la data de 4.03.2013, conform art. 26 alin. (3) teza I din Legea nr. 176/2010.

Recurentul a arătat că starea de incompatibilitate a avut loc în anul 2009, fiind astfel aplicabilă teza a II-a a art. 26 alin. (3) conform căreia "În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel." S-a arătat că termenul de 3 ani prevăzut de lege era împlinit și în raport de momentul încetării calității de consilier județean (cea de-a doua componentă a stării de incompatibilitate), indiferent de modalitatea de încetare a calității respective.

1.4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenția Națională De Integritate a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent și le va respinge ca nefondate având în vedere motivele următoare.

Recurentul-reclamant a supus controlului judecătoresc constatarea împlinirii termenului de prescripție a aplicării unei sancțiuni de către pârâta Agenția Națională de Integritate în ceea ce îl privește.

Acesta a arătat că la data de 15 iunie 2012 i-a fost comunicat Raportul de Evaluare nr. x/15.06.2012 al ANI, prin care s-a stabilit faptul că s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada exercitării mandatului de consilier județean în perioada 2008-2012 a încălcat interdicția prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003, în sensul că nu a respectat dispozițiile art. 92 din Legea nr. 161/2003 și ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 93/2004. În termen legal, recurentul-reclamant a atacat raportul ANI la Curtea de Apel Iași care, la data de 03.09.2012, a anulat cererea de chemare în judecată ca insuficient timbrată.

La data de 09.11.2012, ANI a transmis către Consiliul Județean Iași adresa nr. x prin care a informat despre faptul că, urmarea adresei nr. x/2012 din data de 25.10.2012 a Curții de Apel Iași, în care se arată faptul că sentința nr. 251/2012 din data de 03.09.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012 a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare, raportul de evaluare nr. x/15.06.2012 a rămas definitiv și s-a solicitat Consiliului Județean să aplice sancțiunea disciplinară conform legii, respectiv dispozițiile art. 25 alin. (2) tezele I și II și art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

Instanța de fond a reținut faptul că reclamantul a fost ales deputat în Parlamentul României - Camera Deputaților pentru un mandat ce a debutat la sfârșitul anului 2012.

Prin adresa nr. x/05.05.2015, Agenția Națională de Integritate a comunicat Camerei Deputaților «Raportul de evaluare nr. x/15.06.2012 rămas definitiv și irevocabil la data de 23.03.2015 (ca urmare a pronunțării, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a deciziei nr. 1315/23.03.2015)», solicitând să se constate «încetarea de drept a mandatului de deputat al domnului A., în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 96/2006 și art. 210 din Regulamentul Camerei Deputaților».

În urma unei corespondențe purtate de Camera Deputaților cu Agenția Națională de Integritate, prin Hotărârea nr. 23/2016 din 30 martie 2016 Camera Deputaților a declarat vacant locul deținut de domnul A. în circumscripția electorală nr. 24 Iași, Colegiul uninominal nr. 3.

Înalta Curte, în acord cu cele reținute de instanța de primă jurisdicție, constată că Agenția Națională de Integritate nu a primit nicio competență de aplicare a unei sancțiuni disciplinare față de persoanele cu privire la care s-a constatat prin raport de evaluare o stare de incompatibilitate.

Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că nu se poate aprecia că în raportul dintre persoana verificată și Agenția Națională de Integritate ar exista un termen de prescripție extinctivă sub aspectul chestiunii aplicării sancțiunii disciplinare, aceasta din urmă intrând în competența administrativă a unui terț.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurent cu privire la data la care raportul a rămas definitiv/irevocabil, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat asupra faptului că, în cazul de față, raportul de evaluare ANI nr. x s-a definitivat la data de 23.03.2015, ca efect al pronunțării deciziei nr. 1315/23.03.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2012.

Înalta Curte reține că această dată este corectă, întrucât împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, în cauza având ca obiect anularea raportului de evaluare, dosar nr. x/2012, recurentul-reclamant A. a exercitat calea de atac a recursului, iar conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din vechiul C. proc. civ. "Sunt hotărâri irevocabile: hotărârile date în recurs".

Înalta Curte reține că în cazul concret supus dezbaterii judiciare nu rezultă a fi aplicată o sancțiune disciplinară, pentru a se constata vreo prescripție extinctivă cu privire la dreptul de aplicare a acesteia, ci este incidentă, pur și simplu, decăderea recurentului din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, care acționează ope legis.

Înalta Curte reține faptul că mandatul recurentului a încetat de drept nu ca urmare a aplicării unei sancțiuni disciplinare și, în consecință, este lipsit de relevanță în speță aspectul prescripției răspunderii disciplinare.

De asemenea, instanța de control judiciar constată faptul că raportul definitiv nu a mai produs efecte, întrucât recurentul-reclamant a demisionat din funcția de consilier județean și, ulterior s-a luat act de vacantarea funcției de deputat, considerent pentru care acțiunea reclamantului rămâne lipsită de utilitate.

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va menține hotărârea instanței de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 1363 din 21 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2019.