ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3274/2019

Ședința publică din data de 13 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România: - anularea în parte a Hotărârii Consiliului UNEJ nr. 3/12.02.2015, precum și a Hotărârii nr. 23/20.04.2015 privind respingerea plângerii prealabile formulată împotriva Hotărârii menționată anterior; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție;

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 771 din 9 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă exceptia nulitatii actiunii pentru netimbrare, ca neîntemeiată.

Instanța a respins excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiate.

De asemenea, a fost respinsă exceptia nulității acțiunii prin raportare la art. 194 lit. a) și d) din C. proc. civ., ca neîntemeiată și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc "A.", în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Biroul Executorului Judecătoresc "A.", fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că a susținut în fața instanței de fond nelegalitatea măsurilor dispuse prin actele atacate prin raportare la cele trei măsuri dispuse, respectiv:-nelegalitatea dispunerii efectuării unui control profesional; nelegalitatea dispunerii promovării unei acțiuni disciplinare și nelegalitatea dispunerii formulării unei sesizări penale.

Astfel, recurentul a arătat, referitor la măsura dispunerii efectuării unui control profesional, faptul că modul de abordare a acestei probleme, atât de prima instanță, cât și de intimată, încalcă în mod flagrant principiul ne bis in idem.

S-a arătat că în cauza dedusă judecății deși a fost finalizată definitiv procedura unui control profesional, UNEJ a demarat o a doua procedură de control profesional, întemeiată pe dispozițiile art. 62 din Legea nr. 188/2000 pentru aceeași faptă, cu privire la aceeași persoană. Astfel, s-a arătat că chiar dacă au un temei juridic diferit (art. 28 lit. a) și respectiv art. 62 din Legea nr. 188/2000), ambele proceduri au ca efect realizarea unui control profesional de către același for, la inițiativa UNEJ și vizează fapte identice. S-a menționat că procedura instituită de art. 62 nu poate constitui o cale de atac ori o continuare a procedurii prevăzute de art. 28 lit. a) din lege.

Cu privire la măsura dispunerii promovării unei acțiuni disciplinare, recurentul a arătat că din textele legale aplicabile rezultă în mod clar care este succesiunea etapelor în vederea promovării unei acțiuni disciplinare, or, în actul atacat nu doar se impune exercitarea acțiunii disciplinare, însă el impune și soluția, respectiv sancțiunea excluderii din profesie.

Totodată, s-a arătat că este nelegală modificarea ordinii de zi și adoptarea hotărârii atacate sub acest aspect, având în vedere că nici din procesul-verbal al ședinței nu rezultă solicitarea vreunuia dintre membrii Consiliului privind introducerea de puncte suplimentare și modificarea ordinii de zi.

Referitor la măsura dispunerii formulării unei sesizări penale, raportat la prevederile art. 61 alin. (5) din C. proc. pen., s-a arătat că instanța de fond a stabilit că nu poate analiza pe calea contenciosului administrativ dacă existau sau nu indicii rezonabile privind săvârșirea unei infracțiuni, ori dacă existau impedimente la formularea plângerii penale.

Recurentul a precizat că oportunitatea formulării unei plângeri penale împotriva sa nu a fost inclusă în ordinea de zi și, cu toate acestea, Hotărârea adoptată vizează și acest aspect.

Recurentul a arătat că în această privință Consiliul UNEJ nu are nicio calitate statutară ori procesuală, iar, o asemenea măsură, lipsită de fundament juridic și interes procesual, reprezintă un abuz.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata UNEJ a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul a formulat critici care pot fi grupate în două categorii principale, respectiv reiterarea argumentelor din etapa de fond a litigiului și încălcarea principiului ne bis in idem.

Astfel, s-a arătat că în ceea ce privește reluarea motivelor din contestația formulată, reprezintă un punct de vedere asupra căruia s-a dispus, respectiv au fost analizate.

Cu privire la principiul arătat, ne bis in idem, intimata a arătat că este nejustificată extinderea acestui principiu consacrat în procedura penală către sfera de aplicare a materiei civile.

1.5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a reluat apărările formulate în recurs.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală, însă va substitui considerentele primei instanțe ce vizează fondul cauzei, pentru argumentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent având în vedere dispozițiile legale prevăzute de Legea contenciosului administrativ, astfel încât va menține soluția instanței de fond de respingere a excepțiilor invocate și de respingere a acțiunii reclamantului.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a supus controlului judecătoresc anularea în parte a Hotărârii Consiliului UNEJ nr. 3/12.02.2015, precum și a Hotărârii nr. 23/20.04.2015 de soluționare a plângerii prealabile.

Prin Hotărârea Consiliului UNEJ nr. 3/12.02.2015 privind aprobarea efectuării unui control profesional de către Colegiul Director al CEJ Brașov la BEJ A. s-a dispus: 1. Efectuarea unui control profesional de către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești Brașov; 2. Sesizarea Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești Brașov privind promovarea acțiunii disciplinare împotriva reclamantei; 3. Sesizarea organelor penale cu privire la activitatea reclamantei.

Recurentul-reclamant a formulat plângere prealabilă împotriva soluției date prin Hotărârea nr. 3/12.02.2015, solicitând revocarea Hotărârii, plângere respinsă prin Hotărârea nr. 23/20.04.2015.

Plângerea a fost respinsă în primul rând ca inadmisibilă, indicându-se ca fiind aplicabile dispozițiile art. 61 din C. proc. pen., considerându-se că Hotărârea nu are caracterul unui act administrativ apt de a fi supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ și ar echivala cu noțiunea de proces-verbal de constatare al organelor de control din cadrul autorităților publice.

Înalta Curte analizând actele supuse controlului judiciar reține că prin Hotărârea nr. 3/12.02.2015 emisă de intimata-pârâtă au fost luate măsuri care pot fi încadrate în categoria operațiunilor administrative, întrucât măsurile adoptate nu nasc, nu modifică, nu produc/modifică raporturi juridice.

Dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definesc noțiunea de act administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, în cauza dedusă judecății, actul atacat nu îndeplinește cerința esențială prevăzută de dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv aceea de a fi un act administrativ, pentru a putea fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

Ca atare, soluția intimatei de respingere dată plângerii formulate de recurentul-reclamant împotriva Hotărârii Consiliului UNEJ nr. 3/12.02.2015 este corectă.

Înalta Curte reține că, prin definiție, actul administrativ cu caracter individual reprezintă o manifestare de voință care creează, modifică sau stinge drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut constant în practica sa judiciară faptul că actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte.

Or, din conținutul actului atacat se constată că măsurile ce s-au hotărât a fi luate reprezintă evenimente viitoare care nu produc efecte directe asupra reclamantului, ci pot constitui operațiuni administrative prealabile emiterii actului administrativ, act care odată emis ar putea produce efecte asupra reclamantului BEJ A.. Însă, în cauza dedusă judecății, nu avem emis un act care să producă efectele menționate de textul legal.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent ce vizează reiterarea argumentelor din etapa de fond a soluționării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Biroul Executorului Judecătoresc "A." împotriva sentinței civile nr. 771 din 9 martie 2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2019.