ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2776/2019

Ședința publică din data de 24 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare din dată de 06.11.2015, întocmit de Agenția Națională de Integritate, solicitând ca după citarea părților și examinarea probatoriului ce va fi administrat în cauză, să se pronunțe în sensul admiterii contestației și anulării Raportului de evaluare din data de 6 noiembrie 2015, întocmit de Agenția Națională de Integritate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 83 din 21 martie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, precum și ale prevederilor art. 76, 70 din Legea nr. 161/2003, apreciind că raportul de evaluare al Agenției Naționale de Integritate din data de 06.11.2015 a fost legal întocmit.

Recurentul susține că raportul de evaluare este nelegal, având în vedere că s-a apreciat că ar fi încălcat dispozițiile legale referitoare la conflictul de interese, pe motiv ca ar fi aprobat și semnat documente în favoarea soției sale, B., documente vizând:

- reluarea activității de către B. la Primăria Cășeiu;

- promovarea acesteia în gradul profesional consilier superior, clasa I, gradația 4;

- acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, pentru personalul primăriei, printre care și B..

În opinia recurentului, aprobarea și semnarea acestor documente s-a făcut cu respectarea legii, iar el nu a urmărit să creeze vreun beneficiu soției sale, în detrimentul altor angajați ai Primăriei Cășeiu.

Reluarea activității de către B. la Primăria Cășeiu s-a realizat cu respectarea legii, iar aceasta nu a dobândit calitatea de angajată a Primăriei Cășeiu ca urmare a funcției deținute de recurent în această unitate administrativ-teritorială și în calitate de soț.

Recurentul arată că este primar al Comunei Cășeiu din anul 1996, iar C. a fost angajată la Primăria Cășeiu la data de 01.05.2000, dată la care nu erau căsătoriți și nici nu exista vreo relație care să determine o situație de conflict de interese.

Recurentul mai precizează că s-au căsătorit după 11 ani de la data la care C. a devenit angajată a Primăriei Cășeiu, respectiv la data de 20.05.2011.

Deci, angajarea acestei persoane la Primăria Cășeiu, cu 11 ani înainte de încheierea căsătoriei, s-a făcut exclusiv pe criterii de competență profesională.

Urmare intrării în concediu de maternitate, raporturile de serviciu ale funcționarului public B. au fost suspendate de drept, în temeiul dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici.

Recurentul consideră că prin semnarea actelor privind reluarea activității de către B., în calitate de primar, nu a urmărit să creeze vreun avantaj în favoarea soției sale, ci a restabilit situația anterioară intrării acesteia în concediul de maternitate, asigurând condițiile pentru reluarea activității acesteia, așa cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 94 alin. (3) din nr. 188/1999.

De asemenea, promovarea funcționarului public B. în gradul profesional consilier superior, clasa I, gradația 4 s-a făcut cu respectarea legii.

În calitate de primar, prin emiterea dispoziției de numire în grad profesional superior, doar a luat act de raportul final al concursului, întocmit de comisia numită în acest sens. Procedând astfel, a respectat prevederile art. 128 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

Acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă nu a fost o măsură de natură să creeze un conflict de interese.

Așa cum se reține chiar în raportul de evaluare din data de 06.11.2015, întocmit de Agenția Națională de Integritate, sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă nu a fost acordat exclusiv funcționarului public B., ci a fost acordat pentru personalul primăriei.

Nu prezintă importanță gradul profesional al funcționarului public ori relațiile, de rudenie sau afinitate dintre aceasta și primar, întrucât acest tip de spor asigura respectarea dreptului la viață si sănătate, care este recunoscut tuturor persoanelor, fără discriminare.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. x/06.11.2015 din dată de 06.11.2015 emis de Agenția Națională de Integritate, s-a constatat că reclamantul a încălcat, regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât în perioada exercitării mandatului de primar al comunei Cășeiu, județul Cluj, a aprobat și semnat documente privind reluarea activității de către B. (soția primarului), promovarea acesteia în gradul profesional consilier superior, clasa I, gradația 4 și acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, pentru personalul primăriei, printre care și B., contrar prevederilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, art. 76, 70 și 71 din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin, potrivit Constituției și altor acte normative".

Art. 76 din același act normativ prevede:

"(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.

(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Din modul în care este definit conflictul de interese în art. 70 din Legea nr. 161/2003, rezultă că pentru a considera că o persoană s-a aflat în conflict de interese se impun a fi îndeplinite mai multe condiții:

- persoana respectivă să exercite o demnitate publică sau o funcție publică dintre cele indicate expres în lege;

- acea persoană să aibă un interes de natură patrimonială;

- acel interes personal de natură patrimonială să-l influențeze în îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin.

Deci, persoanelor care dețin funcțiile enumerate în art. 76 din Legea nr. 161/2003 (între care și primarii) le este interzis să emită un act administrativ, să încheie un act juridic sau să emită o dispoziție prin care să producă un folos material pentru cei indicați în text.

Fără a nega rolul și importanța pe care reglementarea regimului conflictului de interese o are în prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor sau demnităților publice, în speță, nu se poate constata existența conflictului de interese, așa cum susține recurenta Agenția Națională de Integritate, iar prevederile legale incidente în cauză sunt cele care determină inexistența conflictului de interese.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei potrivit cărora, în condițiile în care legea stabilește în sarcina primarului obligația de semnare a actului, acesta avea posibilitatea de a-și delega atribuțiile.

Potrivit art. 65 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală:

"Primarul poate delega atribuțiile ce îi sunt conferite de lege și alte acte normative viceprimarului, secretarului unității administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcționale sau personalului din aparatul de specialitate, precum și conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, în funcție de competențele ce le revin în domeniile respective".

Așa cum s-a arătat anterior, condiția existenței unui interes de natură patrimonială este una dintre condițiile existenței conflictului de interese, iar în lipsa îndeplinirii acestei condiții nu se poate considera că persoana s-a aflat în conflict de interese.

Sensul noțiunii de interes de natură patrimonială este acela de folos material necuvenit dobândit de soțul sau rudele de gradul I sau personal de cine deține funcția publică prin semnarea sau încheierea unui act juridic.

Înalta Curte constată că aprobarea și semnarea documentelor s-a făcut cu respectarea legii, iar recurentul-reclamant nu a urmărit să creeze vreun beneficiu soției sale, în detrimentul altor angajați ai Primăriei Cășeiu.

C. a fost angajată la Primăria Cășeiu la data de 01.05.2000, iar recurentul-reclamant s-a căsătorit cu aceasta după 11 ani de la data la care a devenit angajată a Primăriei Cășeiu, respectiv la data de 20.05.2011.

Raporturile de serviciu ale funcționarului public B. au fost suspendate de drept, în temeiul dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici potrivit căruia:

"(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații (...): j) concediu de maternitate, în condițiile legii;"

Prin semnarea actelor privind reluarea activității de către B. recurentul-reclamant, în calitate de primar, a restabilit situația anterioară intrării acesteia în concediul de maternitate.

De asemenea, Înalta Curte reține că recurentul, în calitate de primar, prin emiterea dispoziției de numire în grad profesional superior, doar a luat act de raportul final al concursului, întocmit de comisia numită în acest sens. Procedând astfel, a respectat prevederile art. 128 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

Acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă nu a fost o măsură de natură să creeze un conflict de interese

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar apreciază că acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă a fost acordat pentru personalul primăriei, iar nu în mod particular și exclusiv funcționarului public B., ținându-se cont de dispoziții legale și criterii obiective în acest sens.

Interpretarea de către instanța de fond a noțiunii de interes personal în materia conflictului de interese în sensul că ar viza inclusiv acordarea unor drepturi dobândite în temeiul legii contravine implicit scopului urmărit prin reglementarea conflictului de interese, și anume, acela de a susține integritatea, corectitudinea și transparența în luarea deciziilor administrative.

De altfel, această premisă este confirmată chiar de titlul Legii nr. 161/2003 "privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției", precum și de prevederile dispozițiilor art. 71 din aceeași lege potrivit cărora: "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public."

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond în mod greșit a reținut că recurentul-reclamant ar fi încălcat dispozițiile referitoare la conflictul de interese.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea reclamantului A., cu consecința anulării Raportului de evaluare nr. x/06.11.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 83/2016 din 21 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantului A. și dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/06.11.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate-Serviciul de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2019.