ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2906/2019

Ședința publică din data de 29 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 mai 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.04.2015, cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 119 din 25 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului A., a fost anulat Raportul de evaluare nr. x/28.04.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate și obligată pârâta la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția Națională de Integritate, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că raționamentul instanței de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente.

S-a precizat că din analiza dispozițiilor legale aplicabile rezultă că pentru existența stării de incompatibilitate alesul local trebuie să îndeplinească funcțiile enumerate de lege în cadrul societăților comerciale și să încheie contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte. S-a subliniat că cele două condiții sunt cumulative, neîndeplinirea uneia dintre condiții înlăturând starea de incompatibilitate.

S-a arătat că în cauza dedusă judecății sunt întrunite condițiile necesare atragerii stării de incompatibilitate, întrucât intimatul-reclamant deținea și exercita funcția de consilier local, iar S.C. B. S.R.L., societate în cadrul căreia A. deține calitatea de asociat, a încheiat un contract de publicitate precum și un act adițional la contractul de publicitate cu Primăria Municipiului Vatra Dornei.

Recurenta a concluzionat că legiuitorul a stabilit în mod expres incompatibilitățile consilierilor locali și județeni, iar în cauza de față intimatul s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind încălcate dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003

1.4. Apărările intimatului

Prin Notele de ședință depuse la dosarul de recurs, intimatul a invocat excepția prescripției dreptului de a constata starea de incompatibilitate/conflict de interese. S-a arătat că la data de 24.03.2019 a intrat în vigoare Legea nr. 54/2019 pentru completarea Legii nr. 176/2010, iar la data de 12.04.2019 a intrat în vigoare Legea nr. 59/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003.

Având în vedere modificările legislative intervenite, intimatul a precizat că modificarea legislativă se aplică după promulgare și publicarea actului în Monitorul Oficial atât situațiilor aflate în curs de evaluare la inspecția de integritate din cadrul ANI, dar și dosarelor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu acțiunea privind anularea Raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut faptul că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, prin nerespectarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției., având în vedere că S.C. B. S.R.L., nr. de ordine în x, CUI x, societate în cadrul căreia A. deține calitatea de asociat de la înființare până în prezent, a încheiat un contract de publicitate, precum și un act adițional la contractul de publicitate cu Primăria municipiului Vatra Dornei.

În motivarea soluției din Raport se arată că, în perioada 01.06.2008-25.06.2008, reclamantul a deținut funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Vatra Dornei, județul Suceava (conform HCL nr. 73/19.06.208 privind validarea mandatului de consilier local al reclamantului); în perioada 25.06.2008-10.06.2012, a deținut funcția de viceprimar al municipiului Vatra Dornei, județul Suceava (conform Hotărârii nr. 76/25.06.2008 privind alegerea în funcția de viceprimar); în perioada 10.06.2012-28.09.2012, a deținut funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Vatra Dornei, județul Suceava (conform HCL nr. 50/29.06.2012 privind validarea mandatului de consilier local al reclamantului, respectiv HCL nr. 101/28.09.2012 privind încetarea de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului de consilier local); de la 01.09.2012 și până în prezent reclamantul deține funcția de administrator public al municipiului Vatra Dornei (conform Dispoziției nr. 889/31.08.2012 privind numirea în funcția de administrator public); în cadrul S.C. B. S.R.L., A. deține calitatea de asociat de la înființare până în prezent.

Prin sentința pronunțată de instanța de primă jurisdicție a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și a fost anulat raportul de evaluare atacat.

Instanța a constatat că pârâta a reținut că reclamantul se află în stare de incompatibilitate pentru considerentul că, având calitatea de consilier local, a încheiat două contracte (un contract de publicitate și un act adițional) cu societatea S.C. B. S.R.L., în cadrul căreia are calitatea de asociat.

Instanța de fond reține că la data încheierii contractului (28.07.2010) și a actului adițional (27.07.2011) reclamantul avea calitatea de viceprimar. Or, incompatibilitatea a fost reținută în raport de calitatea acestuia de consilier local, calitate de care face vorbire textul de lege ce constituie temei al raportului de evaluare. Însă, întrucât anterior dobândirii calității de viceprimar, reclamantul a avut și calitatea de consilier local și nu a fost făcută dovada pierderii definitive a acestei calități, instanța de fond a procedat la analiza raportului de evaluare în raport de calitatea de consilier local a reclamantului.

A reținut instanța de fond că dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 prevăd că nu poate încheia un contract comercial consilierul care are și calitatea de acționar al societății comerciale contractante și că acest contract nu se poate încheia cu autoritatea administrației publice din care face parte consilierul local. Or, în speță, instanța de fond a reținut că nu a fost încheiat contractul de către Consiliul Local al orașului Vatra Dornei, ci de către Primăria municipiului Vatra Dornei, fiind semnat de către primar și șeful serviciului contabilitate, așadar de către autoritatea executivă a unității administrativ teritoriale.

A reținut instanța de fond că nu există vreo dovadă în cuprinsul raportului de control că autoritatea deliberativă - Consiliul Local - din care făcea parte reclamantul, ar fi emis vreo hotărâre sau și-ar fi manifestat voința în vreun mod, cu privire la încheierea contractului, stabilind astfel că nu este incidentă starea de incompatibilitate reținută de pârâtă.

Înalta Curte analizând actele și lucrările cauzei constată că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Instanța de control judiciar are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în municipii sunt consiliile locale municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.

În speță, se constată că reclamantul făcea parte din administrația publică locală a UAT Vatra Dornei, în calitate de consilier local. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, atâta timp cât și Primăria Municipiului Vatra Dornei este parte a administrației publice locale a acestei unități administrativ teritoriale.

În cercetarea legalității constatării stării de incompatibilitate nu prezintă relevanță nici faptul că aceste contracte au fost încheiate cu Primăria și nici faptul că reclamantul nu a participat la deliberare și nu a votat nicio hotărâre a Consiliului local prin care s-a dezbătut încheierea contractului în discuție, întrucât dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 sancționează existența unei stări de pericol cu privire la respectarea principiilor reglementate prin dispozițiile art. 71 din același act normativ, derivată din implicarea aleșilor locali, care au calitățile/funcțiile arătate de dispoziția legală incidentă în cauză, în încheierea unor contracte cu autoritățile administrației publice locale.

Totodată, Înalta Curte, în susținerea punctului de vedere exprimat mai sus, se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 215/2001, act normativ care stabilește în mod clar atribuțiile, modul de organizare și funcționare a organelor administrației publice locale, cât și raportul juridic instituțional dintre primărie și consiliul local. Este evidentă existența unei relații funcționale dintre Consiliul local, ca organ deliberativ, și Primărie, ca organ executiv, în mecanismul de realizare a autonomiei locale, prin prisma dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, ca și faptul că prin natura atribuțiilor reglementate prin lege, contractele care vizează servicii, lucrări, achiziții publice la nivelul administrației publice locale se încheie de către primărie, structură funcțională cu activitate permanentă, reprezentată de Primar și nu de către Consiliul Local, organ cu rol exclusiv deliberativ.

Ca atare, Înalta Curte apreciază drept întemeiată critica recurentei prin care se susține, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte constată că, urmare a însușirii argumentului potrivit căruia contractul în discuție a fost încheiat de către Primăria Municipiului Vatra Dornei și nu de către Consiliul Local, instanța de fond nu a mai analizat celelalte motive invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, deși instanța fondului a admis acțiunea, în fapt, aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant esențiale în dezlegarea raportului juridic dedus judecății. Or, în raport cu principiile fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluționarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin cererea de chemare în judecată. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza, de asemenea, incidența și eventualele efecte ce decurg din prevederile Legii nr. 54/2019 și ale Legii nr. 59/2019.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, văzând prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și cele ale art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 119 din 25 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.