ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1904/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 26.10.2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane: - anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/22.12.2014; - anularea Deciziei nr. 526/23.04.2015 emise în soluționarea contestației administrative.

Reclamanta a mai solicitat: - introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat a Comisiei Europene; - trimiterea unei întrebări preliminare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene; - introducerea în cauză în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004 a experților B., C., D. și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 10, alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 2423 din 14 iulie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

"Respinge cererea reclamantei de introducere în cauza în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004 a experților B., C., D..

Respinge cererea de introducere în cauză a Comisiei Europene ca inadmisibilă.

Respinge cererea de trimitere a cauzei la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 10, alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic Organismul Intermediar pentru Programul Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată."

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. SRL criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal (precizare fila x).

În esență, recurenta a apreciat că actul administrativ contestat, deși analizează finanțări nerambursabile din partea Uniunii Europene, nu este emis de o autoritate publică centrală, astfel încât hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă din punct de vedere material.

Examinând excepția netimbrării invocată, din oficiu, în ședința publică din data de 4.04.2019, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ..", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Astfel, Înalta Curte constată că la înregistrarea prezentului recurs s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, iar SC A. SRL a formulat cerere de acordare de facilități sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Cererea recurentei a fost respinsă potrivit încheierii din data de 21.03.2019, iar până la termenul de judecată societatea recurentă, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, nu a respectat cerința impusă de dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune aplicarea sancțiunii anulării căii de atac.

În privința cererii recurentei de sesizare a Curții Constituționale a României, Înalta Curte constată că nu o va putea analiza dată fiind soluția de anulare a recursului, cadrul procesual neconferind posibilitatea examinării pe fond a dreptului dedus judecății sau a celorlalte cereri formulate de părți.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept anterior indicate, Înalta Curte va dispune anularea ca netimbrat a recursului formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 2423 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

GGC - OB