ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1716/2020

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. South Central Europe S.A. a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: 1. anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 5676/08.12.2016, comunicată la data de 08.12.2016, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația fiscală înregistrată la organele fiscale sub nr. x/02.11.2016, în ceea ce privește solicitarea de recunoaștere a deductibilității cheltuielilor cu serviciile achiziționate, în sumă totală de 9.086.269 RON, și în consecință, stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat și achitat de societate, dar nedatorat, în cuantum de 1.453.803.04 RON; 2. anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/26.09.2016 și constatarea nelegalității Raportului de inspecție fiscală nr. x/26.09.2016 în ceea ce privește nerecunoașterea de către organele de inspecție fiscală a deductibilității cheltuielilor cu serviciile achiziționate, în sumă totală de 9.086.269 RON, în perioada 2013 - 2014 și primul trimestru al anului 2015 și refuzul de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit declarat și achitat de Societate, dar nedatorat; 3. anularea în parte a Deciziei nr. 60/26.05.2017 emisă de pârâta DGAMC, numai cu privire la pct. 2 din dispozitivul acestei decizii, prin care aceasta a constatat necompetența de soluționare a contestației fiscale în ceea ce privește solicitarea de recunoaștere a deductibilității cheltuielilor cu serviciile achiziționate de USCE; 4. obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar și nedatorate ca urmare a recunoașterii deductibilității cheltuielilor cu serviciile primite de la societăți afiliate, în sumă totală de 9.086.269 RON la calculul rezultatului fiscal aferent anilor fiscali 2013, 2014 și primului trimestru al anului 2015; 5. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, conform art. 453 C. proc. civ.

Soluția instanței de fond 2.1. Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 131 din 29.06.2018: - a admis în parte acțiunea reclamantei; - a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 5676/8.12.2016; - a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/26.09.2016 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/26.09.2016 în ceea ce privește nerecunoașterea de către organele de inspecție fiscală a deductibilității cheltuielilor cu serviciile achiziționate de USCE în sumă totală de 9.086.269 RON, în perioada 2013-2014 și primul trimestru al anului 2015, și refuzul de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit; - a respins capătul de cerere privind anularea pct. 2 al Deciziei nr. 60/26.05.2017 emisă de pârâta DGAMC; - a admis excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar și nedatorate de societate, invocată de pârâta DGAMC, și, în consecință, a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil; - a obligat pârâta DGRFP Galați - A.J.F.P. Buzău să plătească reclamantei suma de 3820 RON, reprezentând onorariu expert și taxă timbru, precum și suma de 10.000 RON, cu titlu de onorariu de avocat, redus de instanță, potrivit art. 451 C. proc. civ. 2.2. Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 177 din 17.10.2017, a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de DGAMC și, în consecință, a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 131/29.06.2018, ca inadmisibil.

Calea de atac exercitată 3.1. Recurenta A. South Central Europe S.A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 131/29.06.2018 prin care a solicitat casarea în parte a acesteia, în sensul admiterii capătului 4 din acțiunea introductivă de instanță și obligării intimatelor- pârâte la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În dezvoltarea acestui motiv de recurs partea a arătat faptul că instanțele de contencios administrativ sunt competente să dispună repararea prejudiciilor pe care le-au suferit persoanele vătămate, ca urmare a emiterii actelor administrative a căror anulare se cere, ceea ce echivalează cu consacrarea unei contencios administrativ de tip subiectiv, de plină jurisdicție. În acest context, este vădit nelegal considerentul decizoriu reținut în sentința recurată, în sensul că: "potrivit prevederilor art. 169 din Legea nr. 207/2015 și a OM.F.P. nr. 1899/2004, care reglementează procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, restituirea poate fi dispusă ca urmare a unei cereri formulate de reclamantă la organul fiscal în raza căruia își are sediul [...] reclamanta va putea solicita restituirea sumelor numai în temeiul acestor prevederi legale care stabilesc o procedură administrativă specială în acest sens." Acest considerent denotă ignorarea completă a sensului clar al prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care impun instanței de contencios, ca atunci când este sesizată cu un capăt de cerere prin care i se solicită repararea pagubei pricinuite de emiterea unui act administrativ nelegal, să asigure ea înseși, pe calea contenciosului administrativ, restabilirea dreptului încălcat și înlăturarea consecințelor negative ale actului nelegal emis în regim de putere publică. 3.2. Recurenta A. South Central Europe S.A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 177/17.10.2018 prin care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării, admiterea cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 131/29.06.2018 cu mențiunea de obligare a pârâtelor la stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat și achitat de societate, în sumă de 1.453.803,04 RON, astfel cum a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri care reprezintă efectul firesc al constatării nelegalității refuzului ANAF de a stabili în minus impozitul pe profit în cuantum de 1.453.803,04 RON. Această omisiune ar putea conduce la posibilitatea ca societatea să nu poată pune în executare sentința, în condițiile în care organul fiscal s-ar putea prevala de faptul că doar actele administrativ-fiscale au fost anulate, fără însă a fi obligat la stabilirea în minus a acestor sume. 3.3. Recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 131/29.06.2018 prin care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, întemeiată în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a prezentat istoricul litigiului și a susținut faptul că prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor legislației aplicabile în speță, respectiv art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, în raport de care deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii este determinată și de disponibilitatea documentelor justificative ce trebuie să ateste prestarea efectivă și beneficiul societății. Întrucât la momentul finalizării calculului rezultatului fiscal pentru anii 2013, 2014 și semestrul I din 2015, la nivelul departamentului financiar al societății nu existau suficiente documente justificative, inspectorii fiscali in mod corect au considerat cheltuielile cu aceste servicii drept nedeductibile. 3.

Recurenta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a declarat recurs împotriva sentinței nr. 131/29.06.2018 prin care a solicitat casarea în parte a acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. În dezvoltarea căii de atac, partea a susținut faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, pe capetele de cerere prin care s-a solicitat: - anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 5676/08.12.2016; - anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/26.09.2016 și constatarea nelegalității Raportului de inspecție fiscală nr. x/26.09.2016 în ceea ce privește nerecunoașterea de către organele de inspecție fiscală a deductibilității cheltuielilor cu serviciile achiziționate, în sumă totală de 9.086.269 RON, în perioada 2013 - 2014 și primul trimestru al anului 2015 și refuzul de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit declarat și achitat de societate. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Recurenta A. South Central Europe S.A. a formulat întâmpinare la recursurile declarate de pârâte. Partea a invocat excepția nulității recursului promovat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, întrucât acesta nu a fost motivat în fapt și în drept, iar întemeierea căii de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este efectuată decât cu titlu formal. De asemenea, partea a precizat că recursul declarat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este vădit nefondat în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive prin încheierea de ședință din data de 17.10.2017, pronunțată în primul ciclu procesual. În același timp, recurenta a menționat și faptul că sentința atacată este legală și temeinică, prima instanță reținând în mod corect deductibilitatea cheltuielilor efectuate de societate cu achiziționarea serviciilor de asistență și management. 4.2. Recurenta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare la recursurile declarate de reclamantă prin care a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, pentru argumentele prezentate la dosar. 4.3. Recurenta A. South Central Europe S.A. a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili .

Soluția instanței de recurs 5.1. Considerații generale Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, controlul judiciar declanșat de recurenta A. South Central Europe S.A., în temeiul prevederilor art. 218 alin. (2) C. proc. civ..fiscală, are ca obiect verificarea legalității: - Deciziei nr. 5676/08.12.2016 prin care Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău a respins ca neîntemeiată contestația fiscală înregistrată la organele fiscale sub nr. x/02.11.2016, în ceea ce privește solicitarea de recunoaștere a deductibilității cheltuielilor cu serviciile achiziționate, în sumă totală de 9.086.269 RON, și în consecință, stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat și achitat de societate, dar nedatorat, în cuantum de 1.453.803.04 RON; - Raportului de inspecție fiscală nr. x/26.09.2016 și Deciziei de impunere nr. x/26.09.2016 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală - pct. 2 din Decizia nr. 60/26.05.2017 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei și, în consecință: - a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 5676/8.12.2016; - a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/26.09.2016 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/26.09.2016 în ceea ce privește nerecunoașterea de către organele de inspecție fiscală a deductibilității cheltuielilor cu serviciile achiziționate de USCE în sumă totală de 9.086.269 RON, în perioada 2013-2014 și primul trimestru al anului 2015, și refuzul de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit; - a respins capătul de cerere privind anularea pct. 2 al Deciziei nr. 60/26.05.2017 emisă de pârâta DGAMC; - a admis excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar și nedatorate de societate, invocată de pârâta DGAMC, și, în consecință, a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil; - a obligat pârâta DGRFP Galați - A.J.F.P. Buzău să plătească reclamantei suma de 3820 RON, reprezentând onorariu expert și taxă timbru, precum și suma de 10.000 RON, cu titlu de onorariu de avocat, redus de instanță, potrivit art. 451 C. proc. civ. În considerentele sentinței, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: * Sunt nefondate susținerile reclamantei vizând nulitatea deciziei de impunere și a deciziei de soluționare a contestației, ca urmare a emiterii acestora de un organ fiscal necompetent, precum și solicitarea de anulare a pct. 2 din Decizia nr. 60/26.05.2017 emisă de pârâta D.G.A.M.C. Astfel, structurile specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.A.M.C. soluționează contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale strict enumerate la art. 272 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, iar contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1) se soluționează de către organele fiscale emitente. Așadar, structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.A.M.C. nu se putea investi cu soluționarea cererii de recunoaștere a deductibilității cheltuielilor cu serviciile primite de U.S.C.E. de la societăți afiliate, în sumă totală de 9.086.269 RON, cât timp nerecunoașterea acestei deductibilități nu era o măsură stabilită prin decizia de impunere contestată. În acest sens este și adresa nr. x/14.11.2016 emisă de ANAF- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. * Prin Raportul de inspecție fiscală nr. x din 26.09.2016 și Decizia de impunere nr. x din 26.09.2016, emisă în baza acestuia, s-a reținut faptul că societatea nu ar avea dreptul de a deduce TVA în sumă de 2.180.705 RON, aferentă serviciilor de "management și cercetare de piață", în valoare de 9.086.269 RON, prestate de societățile A. Polonia, A. Ungaria și A. Cehia, în perioada 2013-2015. Societatea comercială a considerat din proprie inițiativă și a inclus în profitul impozabil al anilor fiscali 2013, 2014 și pentru semestrul 1 din anul 2015, contravaloarea serviciilor de management și a serviciilor de cercetare pe piața intracomunitară, respectiv din Polonia, Ungaria, Cehia, pentru suma totală de 9.086.269,13 RON, ca fiind cheltuieli nedeductibile fiscal. În acest mod a fost influențat calculul impozitului pe profit astfel: - pentru anul 2013, cheltuiala nedeductibilă fiscal, în sumă de 4.068.611,50 RON, inclusă în profitul impozabil; - pentru anul 2014, cheltuiala nedeductibilă fiscal, în sumă de 4.748.586,63 RON, inclusă în profitul impozabil; - pentru semestrul I din anul 2015, cheltuiala nedeductibilă fiscal în sumă de 269.071 RON. Pentru valoarea totală de 9.086.269,13 RON, reprezentând servicii de management și servicii de cercetare pe piața intracomunitară din Polonia, Ungaria, Cehia, considerate cheltuieli nedeductibile fiscal de către societate, a fost dedusă prin deconturile de TVA din perioada respectivă prin aplicarea taxării inverse, rezultând o TVA deductibilă în sumă de 2.180.704,59 RON (9.086.269,13 RON x 24%). Prin Decizia nr. 5676/8.12.2016, D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Buzău a respins contestația formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, întrucât a apreciat că nu au fost prezentate documente justificative suficiente. Societatea reclamantă îndeplinea condiții cumulative impuse de art. 21 alin. (4) lit. n) din Codul fiscal pentru ca organul fiscal să considere deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile efectuate pentru achiziționarea serviciilor prestate de societățile afiliate. În concret, societatea reclamantă a făcut dovada prestării efective a serviciilor în beneficiul USCE prin documentele justificative prezentate organului fiscal și depuse la dosarul cauzei. Cheltuielile efectuate cu serviciile prestate au fost necesare desfășurării activității societății și au condus la obținerea de venituri impozabile. Serviciile în discuție au fost prestate în baza unui contract, după cum impun dispozițiile art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 41 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice ale Codul fiscal, respectiv Contractul de servicii CEE A. nr. 18/1.07.2013. * Capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar și nedatorate de societate este inadmisibil, întrucât legea specială, respectiv Legea nr. 207/2015, precum și O.M.F.P. nr. 1899/2004 stabilesc o procedură derogatorie de la normele de drept comun pentru restituirea sumelor de la bugetul de stat. Înalta Curte împărtășește soluția judecătorului fondului cauzei adoptată prin sentința nr. 131/29.06.2018. Reevaluând ansamblul materialului probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente și răspunzând la criticile formulate în cadrul memoriilor de recurs, subsumate motivelor de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., dar și la apărările prezentate în cadrul întâmpinărilor depuse la dosar, instanța de control judiciar reține următoarele: 5.1. Referitor la recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău Recurenta A. South Central Europe S.A. a invocat excepția nulității recursului promovat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, întrucât acesta nu a fost motivat în fapt și în drept. Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. În temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în situația în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 C. proc. civ., recursul este nul. Analizând conținutul memoriului de recurs promovat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, Înalta Curte constată că acesta redă fidel conținutul întâmpinării depuse de parte în primul ciclu procesual. Prin urmare, recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la sentința atacată care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., ci doar s-a rezumat să reia prezentarea situației de fapt, fără să facă vreo referire la motivarea instanței din cuprinsul hotărârii judecătorești contestate. Așadar, simpla indicare formală a încadrării recursului în motivul reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este suficientă pentru a se putea considera îndeplinită condiția motivării căi de atac promovate, împrejurare față de care, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul. 5.2. Referitor la recursul declarat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Critica de nelegalitate prezentată de recurentă, subsumată motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează omisiunea primei instanțe de a analiza și a se pronunța cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei, în condițiile în care, așa cum rezultă din conținutul încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 17.10.2017, judecătorul fondului cauzei a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinări și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, "întrucât prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a indicat expres capetele de cerere, mai exact cadrul procesual și instituțiile chemate în judecată în calitate de pârâte la fiecare capăt de cerere în parte." Procedând astfel, instanța a respectat dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care îi stabileau obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond care făceau inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori cercetarea în fond a cauzei. De asemenea, curtea de apel a avut în vedere și prevederile alin. (5) al articolului anterior arătat care stipulează în mod expres faptul că excepțiile se soluționează de către instanță printr-o încheiere de ședință care, în situația respingerii excepției, are un caracter interlocutoriu, adică nu se mai poate reveni asupra ei în cursul procesului, ea putând fi atacată numai odată cu fondul cauzei, dacă prin lege nu se dispune altfel. În plus de aceasta, după cum s-a precizat anterior, societatea recurentă a stabilit cadrul procesual, în sensul că înțelege să formuleze acțiunea în contradictoriu cu: - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, pârâtă în calitate de organ emitent al Deciziei de impunere și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 5676/08.12.2016 și, - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pârâtă în calitate de organ de administrare al societății, precum și în calitate de emitent al Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 60/26.05.2017. Instanța de control judiciar constată că recurenta, deși a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a formulat critici de nelegalitate care ar fi putut fi subsumate acestui motiv de casare. 5.3. Referitor la recursul declarat de A. South Central Europe S.A. cu privire la sentința nr. 131/29.06.2018 Recurenta precizează faptul că soluția pronunțată pe prima instanță cu privire la capătul 4 din acțiunea introductivă de instanță nu a ținut seama de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care consacră un contencios administrativ de tip subiectiv, de plină jurisdicție, în cadrul căruia se poate dispune repararea prejudiciului pe care le-a suferit persoana vătămată, ca urmare a emiterii actelor administrative a căror anulare se cere. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei, subsumată motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece textul legal invocat nu este aplicabil în cauză. Într-adevăr, după cum a reținut și prima instanță, este inadmisibil capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar și nedatorate ca urmare a recunoașterii deductibilității cheltuielilor cu serviciile primite de la societăți afiliate, în sumă totală de 9.086.269 RON la calculul rezultatului fiscal aferent anilor fiscali 2013, 2014 și primului trimestru al anului 2015. Legislația specială în materie stabilește o procedură derogatorie de la normele de drept comun pentru restituirea sumelor de la bugetul de stat. În concret, în art. 168 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 se precizează faptul că se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. Prin O.M.F.P. nr. 1899/2004 a fost aprobată Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Așadar, în aplicarea acestor norme cu caracter special, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor plătite suplimentar și nedatorate prin formularea unei cereri adresate organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare. 5.4. Referitor la recursul declarat de A. South Central Europe S.A. cu privire la sentința nr. 177/17.10.2018 Recurenta a solicitat primei instanțe admiterea cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 131/29.06.2018 cu mențiunea de obligare a pârâtelor la stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat și achitat de societate, în sumă de 1.453.803,04 RON, astfel cum a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată. Instanța a respins cererea ca inadmisibilă, întrucât a apreciat că nu este vorba despre o omisiune de pronunțare asupra unui capăt de cerere, întrucât obligația recurentelor-pârâte de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit, rezultă, implicit, din anularea actelor administrativ-fiscale contestate. Înalta Curte reține faptul că societatea recurentă a solicitat: "Anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 5676/08.12.2016, comunicată la data de 08.12.2016, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația fiscală formulată de societate, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/02.11.2016, în ceea ce privește solicitarea de recunoaștere a deductibilității cheltuielilor cu serviciile achiziționate, în sumă totală de 9.086.269 RON, și în consecință, stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat și achitat de societate, dar nedatorat, în cuantum de 1.453.803.04 RON." Instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la anularea Deciziei de soluționare a contestației, precum și a Deciziei de impunere atacate în cauză, însă, a omis să se pronunțe cu privire la obligarea pârâtelor la stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit contestat, deși societatea a solicitat acest lucru în mod expres în cuprinsul primului capăt de cerere al acțiunii introductive. Conform art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau un fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare; în cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare. Contrar celor menționate de prima instanță, cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 131/29.06.2018 îndeplinește toate condițiile impuse de textul legal anterior redat, aceasta fiind pe deplin admisibilă, având în vedere ca fost formulată de societate în cadrul termenului legal de declarare a recursului împotriva sentinței aflate în discuție, iar instanța a omis să se pronunțe cu privire la acest petit. În consecință, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte: - constată nul recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău; împotriva sentinței nr. 131 din 29 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; - respinge recursurile declarate de A. South Central Europe S.A. și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate; - admite recursul declarat de A. South Central Europe S.A. împotriva sentinței nr. 177 din 17 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; - casează sentința atacată și, rejudecând: - respinge excepția inadmisibilității cererii, invocată de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; - admite cererea formulată de A. South Central Europe S.A; - dispune completarea dispozitivului sentinței nr. 131 din 29 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul obligării pârâtelor la stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat de societate, în cuantum de 1.453.803,04 RON. - obligă recurentele-pârâte la 3.000 RON cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă A. South Central Europe S.A.