ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1673/2019

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 15 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, petentul A. a solicitat instanței dizolvarea B. și a C..

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 14/09 ianuarie 2003 a partidelor politice.

Prin Sentința civilă nr. 38/DEC/P din 18 iunie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâtul C. prin întâmpinare, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către pârâții B. și C. prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. și C. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.. Separat, aceeași parte a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice.

Prin Decizia civilă nr. 1061A din data de 4 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, republicată, invocată de apelantul reclamant. A respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză de apelantul reclamant.

În practicaua hotărârii, instanța a respins cererea reclamantului de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003.

Hotărârea curții de apel a fost atacată cu recurs de către reclamant. Au fost aduse critici din perspectiva soluției vizând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, respingerea căii de atac a apelului pe problema lipsei calității procesuale active a reclamantului și respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curți în temeiul dispozițiilor art. 519 C. proc. civ. cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 pe problema lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, susținând că au fost interpretate trunchiat prevederile legale invocate în cuprinsul acestuia.

Prin Rezoluția din 26 iunie 2019 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 3 octombrie 2019.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Instanța constată că, în speță, criticile recurentului se raportează la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, la soluția de respingere a căii de atac a apelului pe chestiunea lipsei calității procesuale active a reclamantului A. pentru cererea de dizolvare pe cale judecătorească a două partide politice, B. și C., precum și la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003.

a. În ceea ce privește recursul împotriva dispoziției de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se rețin următoarele:

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ce reglementează procedura de soluționare a excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanței judecătorești, prevăd în cadrul alin. (5): "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Se constată că legea specială deschide calea recursului numai împotriva încheierii prin care instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Or, în speță, curtea de apel, prin Decizia nr. 1061/2018, a sesizat Curtea Constituțională în scopul verificării constituționalității art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003.

Ca atare, această dispoziție nu se circumscrie textului legal evocat anterior, calea de atac exercitată de recurent în acest sens nefiind una prevăzută de lege.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat de recurentul A. împotriva dispoziției de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

b. Relativ la criticile ce vizează soluția de respingere, ca nefondat a apelului, prin Decizia civilă nr. 1061A din 4 octombrie 2018, se constată că recursul îndreptat împotriva acestei din urmă decizii este inadmisibil, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed:

Față de obiectul cererii deduse judecății - dizolvare partide politice, în cauză, își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 45 din Legea nr. 14/09 ianuarie 2003 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (15 ianuarie 2018), ce prevăd: "(1) Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiții: când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) și ale art. 40 alin. (2) și (4) din Constituția României, republicată, de către Curtea Constituțională, precum și ale art. 3 alin. (3) și (4) din prezenta lege; când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; când partidul urmărește alt scop decât cel care rezultă din statutul și programul politic ale acestuia; ca urmare a inactivității constatate de Tribunalul București conform art. 46 alin. (1); ca urmare a aplicării art. 26. (2) Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului București de către Ministerul Public și se soluționează potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2) - (5)."

Art. 26 din aceeași lege stipulează: "(2) În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul București se va pronunța asupra acesteia. (3) Împotriva hotărârii Tribunalului București partea interesată poate face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii. (4) Curtea de Apel București se pronunță prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului. (5) Hotărârea definitivă de admitere a modificării statutului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a."

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse recursului și, ca atare, calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri are caracter inadmisibil.

Calea de atac a apelului astfel cum este reglementată de dispozițiile menționate anterior a fost exercitată de reclamant împotriva hotărârii în primă instanță și soluționată prin Decizia civilă nr. 1061A din data de 4 octombrie 2018, a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin urmare, în raport de conținutul prevederilor legale anterior evocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal reiese că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

c. Recursul ce privește măsura de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, în temeiul art. 519 C. proc. civ., formulată de reclamantul A., este, de asemenea, inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constituie un incident procedural ivit în cursul soluționării unui litigiu aflat pe rolul curții de apel sau al tribunalului, în privința căruia instanța este îndreptățită să aprecieze asupra întrunirii condițiilor referitoare la sesizarea Înaltei Curți, cuprinse în dispozițiile art. 519 C. proc. civ. Or, această apreciere nu poate fi supusă cenzurii în nicio cale de atac, astfel că recursul exercitat în cauză va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1061A din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.

GGC - CL