ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 139/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 25 noiembrie 2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale OIPSI, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 5771 din 28.07.2016 emisă de Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale OIPSI privind proiectul cod SMIS 46784 "Facilitarea accesului la formarea profesională prin implementarea unei platforme de e-learning în cadrul A." și a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.02.2016, până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția primei instanțe

Prin încheierea din data de 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 5771 din 28.07.2016 emisă de Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale OIPSI privind proiectul cod SMIS 46784 "Facilitarea accesului la formarea profesională prin implementarea unei platforme de e-learning în cadrul A."și a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.02.2016, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale OIPSI și a dispus din oficiu restituirea cauțiunii în cuantum de 20.000 RON, consemnată cu Recipisa nr. x din 5.01.2017.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de suspendare.

Consideră recurenta că fără a intra în fondul analizării anulării actelor administrative atacate, doar pe aspectele menționate, instanța de fond învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, ar fi putut să întrevadă existența unor motive de nelegalitate subliniate de recurentă. În opinia sa. nu era necesară intrarea în fondul cauzei cu privire la judecare anulării deciziei și procesului-verbal.

O primă critică de nelegalitate adusă Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15.02.2016, precum și Deciziei nr. 5771/28.07.2016 de respingere a contestației administrative, ce duce la constatarea nulității absolute a acestora, vizează încălcarea, de către organele de control din cadrul instituției pârâte, a dispozițiilor art. 21 alin. (21) coroborate cu cele ale art. 50 alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, care instituie în sarcina organelor de control obligația de a motiva în drept și în fapt atât procesul-verbal, cât și decizia pronunțată ca urmare a soluționării contestației, precum și obligația de a insera poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a punctului de vedere al recurentei.

O a doua critică ce duce la constatarea nulității absolute a actelor administrative atacate vizează aplicarea eronată a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, care definesc neregula, în mod imperativ, ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Prin urmare, fără a analiza fondul, în opinia recurentei, instanța ar fi putut observa că există vădite motive de nelegalite, instanța de control judiciar pronunțându-se pe unele dintre ele, caz în care, apreciind cu obiectivitate aparența de nelegalitate a actul administrativ a cărei suspendare se solicită, să se pronunțe în sensul admiterii cererii de suspendare.

Precizează recurenta că, instanța de fond a apreciat corect paguba iminentă, așa cum este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, însă, în lipsa acceptării susținerilor reclamantei pe cazul bine justificat, a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea de suspendare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 5771 din 28.07.2016 emisă de Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale OIPSI privind proiectul cod SMIS 46784 "Facilitarea accesului la formarea profesională prin implementarea unei platforme de e-learning în cadrul A." și a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.02.2016.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond (...)"

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate și este executoriu din oficiu, este necesară îndeplinirea cumulativă a condiției existenței cazului bine justificat și a condiției prevenirii unei pagube iminente.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noțiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

Înalta Curte, analizând criticile recurentei-reclamante, în raport cu actele dosarului, constată că, toate motivele invocate în cuprinsul cererii de suspendare se regăsesc și au fost invocate de către reclamantă și în susținerea acțiunii în anularea actelor administrative; ele reprezintă aspecte de fapt și provoacă interpretări de drept, chiar administrarea unor probe, incompatibile cu procedura suspendării în cadrul căreia instanța de contencios nu poate antama fondul și nu se poate antepronunța (cu ocazia soluționării cererii de suspendare) asupra unor aspecte invocate și în susținerea acțiunii în anulare.

Aspecte precum analizarea proporționalității sancțiunii cu gravitatea faptei, existența sau inexistența prejudiciului și cuantumul acestuia, nerealizarea totală sau parțială a obiectului contractului de finanțare, sau aprecierea aprofundată a situației de fapt (în sensul funcționalității sau nefuncționalității platformei e-learning) reprezintă în totalitatea lor, aspecte ce implică analiza aprofundată a situației de fapt dedusă judecății. Corect a reținut instanța de fond, că, un astfel de demers este imposibil în judecarea cererii de suspendare și incompatibil cu posibilitatea instanței de a "pipăi" doar aparența dreptului în soluționarea unei astfel de cereri, aspectele invocate fiind indisolubil legate de cercetarea profundă a fondului cererii.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului bine justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, emiterea actului administrativ în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea substanțială a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, împrejurarea că prin Sentința civilă nr. 217 din 11 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale OIPSI, având ca obiect anularea Deciziei nr. 5771 din 28.07.2016 emisă de Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale OIPSI privind proiectul cod SMIS 46784 "Facilitarea accesului la formarea profesională prin implementarea unei platforme de e-learning în cadrul A." și a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.02.2016.

În plus, acțiunea reclamantei, care viza anularea actelor administrative în litigiu, fiind respinsă de prima instanță, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative a căror suspendare se solicită.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deși nu se mai impune a fi analizată, ambele condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reține că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, or, în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menționate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

GGC - NN