ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2020

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 18 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 10 alin. (2) și alin. (5), a art. 90 alin. (5), a art. 91 alin. (1), (2) și (5), a art. 93, a art. 281, a art. 386, a art. 25 din C. proc. pen., a art. 29 lit. a), lit. b) și lit. c), a) art. 32 și a art. 33 din Legea nr. 656/2002.

În acest sens, a reținut că la data de 8 octombrie 2019 revizuentul condamnat A. a depus la dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României, cerere ce a fost susținută și dezvoltată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2019, cererea privind:

a) neconstituționalitatea art. 10 alin. (2) și (5), art. 90 alin. (5), art. 91 alin. (1), (2) și (5), art. 93, art. 281 C. proc. pen., aceste articole conținând prevederi care încalcă art. 24 alin. (1) și (2), art. 16 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu prevăd în mod clar că nerespectarea dreptului la apărare și, în special, neasigurarea apărării, se sancționează cu nulitatea absolută;

b) neconstituționalitatea art. 64 și 68. C. proc. pen., ce încalcă art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 și art. 24 din Constituția României, întrucât "nu prevăd o sancțiune irefutabilă de anulare" în cazul încălcării dispozițiilor privind incompatibilități le de către instanța de judecată;

c) neconstituționalitatea art. 386 C. proc. pen., ce încalcă art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 23 alin. (1) și 12, art. 24 alin. (1) și (2), art. 16 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât Tribunalul Vaslui, în cauza în care a fost condamnat nu i-a adus la cunoștință faptele de care este acuzat și încadrarea juridică, și s-a pronunțat odată cu fondul cauzei cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile și a încadrărilor juridice, impunându-se, așa cum se arată și în cauza B. împotriva României, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aprilie 2012, să fie acordat un termen pentru ca inculpații să își poată formula apărări cu privire la încadrarea juridică stabilită de instanță

d) neconstituționalitatea art. 25 alin. (3) C. proc. pen., ce încalcă art. 136 alin. (5), art. 135 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1), art. 44 alin. (1), (2), (4) și (8), art. 45 din Constituția României" coroborat cu art. 1182 și 1250 C. civ. art. 6, art. 11, art. 17, art. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanța și statul nu pot interveni în contractele legal întocmite și atâta timp cât bunul se află în circuitul civil;

e) neconstituționalitatea art. 29 alin. (1) lit. a), b), c), art. 32 și art. 33 din Legea nr. 656/2002, ce încalcă art. 16 și art. 23 alin. (12) - din Constituție, întrucât a fost condamnat de patru ori pentru aceleași acte materiale, în realizarea aceleiași așa-zise rezoluții infracționale, iar instanța nu a avut în vedere că nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, în condițiile în care este subiect activ în infracțiunea predicat - înșelăciune, spălare de bani și așa zisa evaziune fiscală, astfel cum a și reținut Curtea Constituțională în Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului, și oricare ar fi obiectul acestuia.

Conform art. 29 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial; de asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot face obiectul excepției prevederile constate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Legea organică a Curții Constituționale stabilește că instanțele judecătorești sau de arbitraj comercial în fața cărora se ridică excepții de neconstituționalitate au obligația să le cenzureze sub aspectul admisibilității, în cazurile limitativ prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, din acest texte de lege rezultă că pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale:

a) excepțiile trebuiesc ridicate numai în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, ceea ce, printr-o interpretare per a contrario rezultă că excepțiile nu pot fi ridicate direct de către părțile litigante în fața Curții Constituționale, practica Curții Constituționale fiind constantă în acest sens;

b) legea sau ordonanța ori dispozițiile din lege sau ordonanță să fie în vigoare;

c) legea sau ordonanța ori dispozițiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Verificând dacă cererea de sesizare îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a constatat că aceasta a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești, respectiv în fața Curții de Apel Iași, a fost ridicată de o persoană cu calitatea procesuală activă, respectiv de condamnatul revizuent A. și că normele criticate ca neconstituționale privesc dispoziții din legi în vigoare.

Însă, în ceea ce privește condiția ca textele de lege criticate să aibă legătură cu cauza, Curtea a constatat, față de obiectul cauzei, respectiv revizuire - etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, că doar prevederile art. 64 și ale art. 68 din C. proc. pen. au legătură cu cauza.

Astfel, referitor la obiectul cauzei, s-a constatat că instanța de apel a fost învestită cu judecarea apelului formulat de către revizuentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 8C din 2 mai 2019 a tribunalului Vaslui, pronunțată în Dosarul cu nr. x/2018, sentință prin care s-a dispus, în temeiul art. 459 alin. (3), lit. c), d) și e) și alin. (5) din C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă, în principiu, a cererii de revizuire formulată de condamnatul revizuent A. privind Sentința penală nr. 493 din 22 decembrie 2014 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 433 din 3 iunie 2016 a Curții de apel Iași, hotărâri pronunțate în Dosarul x/2012

Pentru aceste considerente, s-a constatat că dispozițiile articolelor de lege enumerate mai sus la pct. a), c), d) și e) nu au legătură cu soluționarea apelului, deoarece, indiferent, de soluția ce se poate pronunța de Curtea Constituțională referitoare la neconstituționalitatea acestor prevederi legale, decizia Curții Constituționale nu va produce nici un efect cu privire la cauza de față, drept pentru care s-a dispus, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 10 alin. (2) și alin. (5), a art. 90 alin. (5). a art. 91 alin. (1), (2) și (5), a art. 93, a art. 281, a art. 386, a art. 25 din C. proc. pen., a art. 29 lit. a), lit. b) și lit. c), a) art. 32 și a art. 33 din Legea 656/2002.

Împotriva de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 10 alin. (2) și alin. (5), a art. 90 alin. (5), a art. 91 alin. (1), (2) și (5), a art. 93, a art. 281, a art. 386, a art. 25 din C. proc. pen., a art. 29 lit. a), lit. b) și lit. c), a) art. 32 și a art. 33 din Legea nr. 656/2002 cuprinsă în încheierea din data de 18 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs inculpatul A.

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității recursului declarat de inculpatul A., raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este tardiv.

Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestuia.

În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că hotărârea dată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018 a fost pronunțată la data de 18 noiembrie 2019, termenul de 48 de ore, în care inculpatul putea declara recurs, s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2019.

Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior enunțate și având în vedere data pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte constată că la data la care acesta a declarat recurs, respectiv la 28 noiembrie 2019 (data de pe plic), expirase termenul în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs, astfel că, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 10 alin. (2) și alin. (5), a art. 90 alin. (5), a art. 91 alin. (1), (2) și (5), a art. 93, a art. 281, a art. 386, a art. 25 din C. proc. pen., a art. 29 lit. a), lit. b) și lit. c), a) art. 32 și a art. 33 din Legea nr. 656/2002 cuprinsă în încheierea din data de 18 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 10 alin. (2) și alin. (5), a art. 90 alin. (5), a art. 91 alin. (1), (2) și (5), a art. 93, a art. 281, a art. 386, a art. 25 din C. proc. pen., a art. 29 lit. a), lit. b) și lit. c), a) art. 32 și a art. 33 din Legea nr. 656/2002 cuprinsă în încheierea din data de 18 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - LM